ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 37/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâta A.J.P.S. Mureș, a solicitat anularea Deciziei nr. 10465 din 18 iulie 2007 emisă de pârâtă, cu obligarea acesteia la plata sumei de 600 lei, reprezentând indemnizația lunară cuvenită pentru naștere și creștere și celui de-al doilea copil, calculată de la data de 24 mai 2007 (data nașterii copiilor) și până la împlinirea vârstei de 2 ani. Reclamantă a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, text de lege care a reprezentat temeiul de drept al actelor administrative atacate. În motivarea excepției s-a arătat că definiția dată nașterii de către H.G.

nr. 1825/2005 în art. 2, a fost preluată integral de textul art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, fiind contrară literei și spiritului prevederilor O.U.G. nr. 148/2005. Prin întâmpinare, Guvernul României a solicitat respingerea excepției, susținând excepția inadmisibilității acesteia, întrucât potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate ...". După cum rezultă din textul legal citat, excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu și pe cele cu caracter normativ, pentru care legea instituie o altă procedură.

Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că H.G. nr. 1025/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art.108 din Constituția României, republicată, și al art. 111 din O.U.G. nr. 4472006, pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și al Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii. Prin sentința civilă nr. 128 din 8 octombrie 2010 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Guvernul României, a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamantă și a constatat ca fiind nelegale dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G.

nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, invocată prin întâmpinare de către Guvernul României, este neîntemeiată, respingând-o pentru cele ce urmează: Deși obiectul excepției îl poate forma doar categoria actelor administrative cu caracter individual, nu și cele cu caracter normativ, pentru care legiuitorul ar fi instituit o altă procedură, această susținere nu poate fi primită, întrucât pot fi cenzurate pe calea excepției de nelegalitate actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum acestea au caracter individual sau normativ, întrucât ambele categorii aparțin sferei largi a actelor administrative unilaterale, sens în care sunt și dispozițiile art. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004.

Curtea de apel a avut în vedere și soluția de unificare a practicii judiciare adoptată în Plenul judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Dec. nr. 5132 din 25 noiembrie 2005, Dec. nr. 5560 din 22 noiembrie 2005, Dec. nr. 26 din 10 ianuarie 2006). Analizând excepția de nelegalitate invocată instanța de fond a reținut că H.G. nr. 1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005, prin acest act normativ fiind definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație lunară pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului.

Acordarea acestei indemnizații lunar și doar la momentul nașterii, o singură dată, avută în vedere la adoptarea O.U.G. nr. 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere, legiuitorul având în vedere la adoptarea acestui act normativ situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea ce nu exclude însă din sfera de aplicație situațiile de excepție după cum este cazul nașterii multiple. Față de titlul și obiectul de reglementare al actului administrativ contestat, a fost respinsă susținerea emitentului actului normativ atacat potrivit căreia indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art. 6 din ordonanță și nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Guvernul României a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, raportat la prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 definesc nașterea ca fiind „aducerea pe lume a unuia sau mai mulți copii vii". Concediul și indemnizația de creștere a copilului până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, se acordă în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din actul normativ menționat, concediul și indemnizația lunară, precum și stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), respectiv, una dintre persoanele care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției, sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență. Așadar, indemnizația se cuvine pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau pentru primii 3 copii adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea adopției. Textul menționat, cuprins în O.U.G.

nr. 148/2005 prevede acordarea indemnizației pentru naștere, iar nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri. Recurentul mai arată că, însăși Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 937/2006, examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005, a reținut că „actul normativ instituie o formă de protecție socială destinată familiilor cu copii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, din necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor". Ținând cont de cele menționate, indiferent de numărul copiilor rezultați dintr-o singură naștere, se acordă o singură indemnizație.

Indemnizația pentru creșterea copilului este o măsură de sprijin pentru familia în care vin pe lume unul sau mai mulți copii. Astfel, această prestație înlocuiește, pe perioada concediului de creștere a copilului, venitul salarial al părintelui care îndeplinește condițiile de acordare și optează pentru această formă de sprijin. Prin urmare, nu se poate reține pretinsa discriminare creată între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă sau una gemelară, în condițiile în care, măsura reglementată prin actul contestat are caracterul unui substitut al salariatului, și, în nici un caz, o componentă a alocației destinate copiilor. Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Acordarea indemnizației pentru creșterea copilului lunar și nu doar la momentul nașterii, o singură dată, confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea O.U.G. nr. 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere. De asemenea, se poate reține că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu poate exclude din sfera de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existența unei justificări obiective. H.G. nr. 1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G.

nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului. Prin acest act normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului. Normele metodologice prevăzute în art. 3 sunt însă în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca element de referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv. Definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 3 din H.G.

nr. 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă. Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită tutore).

Definind nașterea într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravine prevederilor actului normativ în aplicarea căruia a fost adoptate. Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar la modul cum s-a definit nașterea prin normele metodologice de aplicare a O.U.G.

s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație. Nici referirile la decizia pronunțată de Curtea Constituțională nu au relevanță în prezenta cauză deoarece nu a invocată neconstituționalitatea dispozițiilor art. 6 alin. (1)) din O.U.G. nr. 148/2005, ci nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 De altfel, este de menționat și faptul că Legea nr. 239 din 10 iunie 2009 a modificat dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005, iar potrivit acestei modificări cuantumul indemnizației se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României, împotriva sentinței civile nr. 128 din 8 octombrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 ianuarie 2011.