ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 37/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta B.M., în contradictoriu

cu pârâta A.J.P.S. Mureș, a solicitat anularea Deciziei nr. 10465 din 18 iulie 2007

emisă de pârâtă, cu obligarea acesteia la plata sumei de 600 lei, reprezentând

indemnizația lunară cuvenită pentru naștere și creștere și celui de-al doilea

copil, calculată de la data de 24 mai 2007 (data nașterii copiilor) și până la

împlinirea vârstei de 2 ani.

Reclamantă a invocat excepția de

nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, text de

lege care a reprezentat temeiul de drept al actelor administrative atacate.

În motivarea excepției s-a arătat că

definiția dată nașterii de către H.G. nr. 1825/2005 în art. 2, a fost preluată integral de textul art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, fiind contrară literei

și spiritului prevederilor O.U.G. nr. 148/2005.

Prin întâmpinare, Guvernul României a

solicitat respingerea excepției, susținând excepția inadmisibilității acesteia,

întrucât potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, „Legalitatea unui act administrativ

unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate

fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau

la cererea părții interesate ...". După cum rezultă din textul legal

citat, excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele

administrative cu caracter individual, iar nu și pe cele cu caracter normativ,

pentru care legea instituie o altă procedură.

Cu privire la fondul cauzei, s-a

arătat că H.G. nr. 1025/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată în

temeiul art.108 din Constituția României, republicată, și al art. 111 din

O.U.G. nr. 4472006, pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și al Legii nr. 61/1993

privind alocația de stat pentru copii.

Prin sentința civilă nr. 128 din 8

octombrie 2010 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Guvernul

României, a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamantă și a

constatat ca fiind nelegale dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr.

1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G.

nr. 148/2005.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut că inadmisibilitatea excepției de nelegalitate,

invocată prin întâmpinare de către Guvernul României, este neîntemeiată,

respingând-o pentru cele ce urmează:

Deși obiectul excepției îl poate

forma doar categoria actelor administrative cu caracter individual, nu și cele

cu caracter normativ, pentru care legiuitorul ar fi instituit o altă procedură,

această susținere nu poate fi primită, întrucât pot fi cenzurate pe calea

excepției de nelegalitate actele administrative unilaterale, fără a distinge

după cum acestea au caracter individual sau normativ, întrucât ambele categorii

aparțin sferei largi a actelor administrative unilaterale, sens în care sunt și

dispozițiile art. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004. Curtea de apel a

avut în vedere și soluția de unificare a practicii judiciare adoptată în Plenul

judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de

Casație și Justiție (Dec. nr. 5132 din 25 noiembrie 2005, Dec. nr. 5560 din 22

noiembrie 2005, Dec. nr. 26 din 10 ianuarie 2006).

Analizând excepția de nelegalitate

invocată instanța de fond a reținut că H.G. nr. 1025/2006 a fost adoptată

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005, prin

acest act normativ fiind definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate

pentru acordarea dreptului de indemnizație lunară pentru creșterea copilului și

au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului.

Acordarea acestei indemnizații lunar

și doar la momentul nașterii, o singură dată, avută în vedere la adoptarea O.U.G.

nr. 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere,

legiuitorul având în vedere la adoptarea acestui act normativ situația cea mai

frecventă, aceea a nașterii simple, ceea ce nu exclude însă din sfera de

aplicație situațiile de excepție după cum este cazul nașterii multiple.

Față de titlul și obiectul de

reglementare al actului administrativ contestat, a fost respinsă susținerea

emitentului actului normativ atacat potrivit căreia indemnizația lunară nu

reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât

beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art. 6 din

ordonanță și nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative

referitoare la alte forme de protecție socială.

Împotriva hotărârii instanței de fond

pârâtul Guvernul României a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că

dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, raportat la prevederile

art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 definesc nașterea ca fiind „aducerea

pe lume a unuia sau mai mulți copii vii".

Concediul și indemnizația de

creștere a copilului până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu

handicap, se acordă în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 148/2005 privind

susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și

completările ulterioare.

Potrivit prevederilor art. 6 alin. (1)

din actul normativ menționat, concediul și indemnizația lunară, precum și

stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după

caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile

prevăzute la art. 5 alin. (2), respectiv, una dintre persoanele care a adoptat

copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției, sau care are

copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență.

Așadar, indemnizația se cuvine

pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau pentru primii 3 copii adoptați,

luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori încredințați în

vederea adopției.

Textul menționat, cuprins în O.U.G.

nr. 148/2005 prevede acordarea indemnizației pentru naștere, iar nu pentru

fiecare copil rezultat în urma unei nașteri.

Recurentul mai arată că, însăși

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 937/2006, examinând excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005, a reținut

că „actul normativ instituie o formă de protecție socială destinată familiilor

cu copii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu

handicap, din necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al

familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul

stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al

copiilor".

Ținând cont de cele menționate,

indiferent de numărul copiilor rezultați dintr-o singură naștere, se acordă o

singură indemnizație.

Indemnizația pentru creșterea

copilului este o măsură de sprijin pentru familia în care vin pe lume unul sau

mai mulți copii.

Astfel, această prestație

înlocuiește, pe perioada concediului de creștere a copilului, venitul salarial

al părintelui care îndeplinește condițiile de acordare și optează pentru

această formă de sprijin.

Prin urmare, nu se poate reține

pretinsa discriminare creată între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă sau

una gemelară, în condițiile în care, măsura reglementată prin actul contestat

are caracterul unui substitut al salariatului, și, în nici un caz, o componentă

a alocației destinate copiilor.

Examinând cauza în raport cu actele

și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv

cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Acordarea indemnizației pentru

creșterea copilului lunar și nu doar la momentul nașterii, o singură dată,

confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea O.U.G. nr.

148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere. De

asemenea, se poate reține că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a

avut în vedere situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu

poate exclude din sfera de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la

beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existența unei justificări

obiective.

H.G. nr. 1025/2006 a fost adoptată

pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.

Prin acest act normativ au fost

definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului

de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și

procedurile de acordare a dreptului.

Normele metodologice prevăzute în

art. 3 sunt însă în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora

au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca element de

referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare între

persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin

obiectiv.

Definind nașterea ca reprezentând

aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 3 din H.G. nr.

1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în

aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament

între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă.

Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că

indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau,

după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre

situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul,

cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în

plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost

numită tutore).

Definind nașterea într-o manieră

contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea

drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin

neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere,

art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a

prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravine prevederilor actului normativ în

aplicarea căruia a fost adoptate.

Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se

referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei

nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din

situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar la modul

cum s-a definit nașterea prin normele metodologice de aplicare a O.U.G. s-a

creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu,

adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru

fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii

născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

Nici referirile la decizia

pronunțată de Curtea Constituțională nu au relevanță în prezenta cauză deoarece

nu a invocată neconstituționalitatea dispozițiilor art. 6 alin. (1)) din O.U.G.

nr. 148/2005, ci nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr.

1025/2006

De altfel, este de menționat și

faptul că Legea nr. 239 din 10 iunie 2009 a modificat dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005, iar potrivit acestei modificări cuantumul indemnizației se

majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de

tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de

naștere.

Astfel fiind, Înalta Curte constată

că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi

primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe

care o va menține.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Guvernul

României, împotriva sentinței civile nr. 128 din 8 octombrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 ianuarie 2011.