ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2257/2010

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din data de 6 martie 2009 a Tribunalului București, secția

a IX a, s-a dispus sesizarea Curții de Apel București cu

excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Normele

metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 aprobate prin H.G.

nr. 1025/2006, în raport de prevederile art. 1 și art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005.

În

susținerea excepției, s-a arătat că definiția

dată nașterii prin art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006

încalcă actul normativ cu forță superioară și

instituie discriminări între persoanele aflate în situații identice,

respectiv între copii proveniți dintr-o naștere concomitentă

și cei rezultați din nașteri succesive.

Prin

sentința civilă nr. 3884 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal,

a fost respinsă excepția de nelegalitate invocată, ca

inadmisibilă.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a

reținut că prin art. 4 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004,

procedura excepției de nelegalitate a fost limitată în mod expres la

categoria actelor cu caracter individual, din interpretarea istorică a

textului de lege rezultând că restrângerea posibilității de a

invoca excepția, doar în situația atacării unui act

administrativ cu caracter individual, este rezultatul voinței explicite a

legiuitorului și nu o "scăpare" a legii.

A

mai apreciat prima instanță că indiferent de valabilitatea

rațiunilor avute în vedere la adoptarea acestei norme, judecătorul nu

poate trece peste voința legiuitorului și să extindă

aplicabilitatea unei proceduri la situații ce au fost excluse de sub

incidența acesteia.

S-a apreciat că această

condiție nu este îndeplinită în speță, H.G. nr. 1025/2006

fiind un act normativ.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs, reclamanta C.S.S., criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate.

Reclamanta-recurentă

invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., „când hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii” în dezvoltarea căruia

s-a susținut, în esență, că instanța de fond a

interpretat greșit dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, deoarece nu există nicio reglementare expresă care să

excludă actele normative de la controlul de legalitate în cadrul

procedurii astfel instituite.

În opinia recurentei actele normative pot

fi cenzurate oricând pe calea contenciosului administrativ, excepția de

nelegalitate privind dispozițiile unei hotărâri de guvern nu poate fi

respinsă ca inadmisibilă.

În cuprinsul cererii de recurs, sunt

reluate și motivele de nelegalitate ale H.G. nr. 1025/2006 art. 3,

invocate în cuprinsul excepției de nelegalitate, arătând că

aceste prevederi „prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia

sau a mai multor copii vii” nu sunt în concordanță cu prevederile

art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, potrivit cărora

pentru creșterea copilului cu vârsta de până la 2 ani se

primește o indemnizația lunară în cuantum de 600 lei, respectiv

concediul și indemnizația lunară se cuvin pentru fiecare din

primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii.

Intimații A.P.S.M. București

și Guvernul României prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

Analizând sentința recurată

prin prima criticilor formulate în raport cu dispozițiile art. 304 și

art. 304

1

C. proc. civ. și cu legislația aplicabilă în

materia supusă analizei instanței de control judiciar, Curtea

constată că recursul este fondat, fiind admis pentru următoarele

considerente:

Reclamanta-recurentă a contestat

legalitatea unor prevederi ale H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice

de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, act administrativ cu caracter

normativ, ce conține reguli generale de conduită, impersonale și

de aplicare repetată la un număr nelimitat de subiecți.

Este adevărat că

dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 54/2004, astfel cum au fost

modificate prin Legea nr. 262/2007, fac referire, în privința

analizării legalității, numai la actele administrative cu

caracter individual, ceea ce ar putea duce la concluzia că legiuitorul ar

fi înțeles să limiteze sfera actelor administrative supuse

controlului de legalitate în această procedură la cele cu caracter

individual.

Este de observat însă că, în

cuprinsul alin. (2) al art. 4, este folosită sintagma „act administrativ unilateral”,

fără a se mai face distincție între cel normativ și cel

individual.

În virtutea principiului de drept

potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte,

iar nu în sensul înlăturării efectelor sale, în

jurisprudență s-a apreciat în mod constant că și în actuala

reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse

controlului de legalitate în procedura prevăzută de art. 4 din Legea

nr. 554/2004, în același sens fiind unificată și

jurisprudența instanței supreme în materie.

În consecință, constatând

că în mod greșit judecătorul fondului a reținut

incidența excepției inadmisibilității invocată de

Guvernul României, fără a proceda la examinarea pe fond a

excepției de neegalitate cu a cărei soluționare a fost investit,

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 313 corelat

cu art. 312 alin. (3), teza a II-a C. proc. civ. și art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., va admite recursul și, casând hotărârea atacată, va

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se

pronunța asupra fondului acesteia.

La rejudecare vor fi avute în vedere

și criticile formulate în cadrul celui de-al doilea motiv de recurs ce

vizează fondul cauzei, a căror examinare de către Înalta Curte

nu a fost posibilă față de soluția adoptată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.S.S.

împotriva sentinței civile nr. 3884 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceluiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 30 aprilie 2010.