ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3543/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3543/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Circumstanțele cauzei.

1.

Obiectul acțiunii

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, reclamanta G.M.I.

a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Guvernul României și A.J.P.S. Botoșani, anularea

Deciziei nr. 88922 din 6 mai 2009 și obligarea acestora la plata indemnizației

lunare pentru fiecare din minorii săi gemeni.

În motivarea acț

iunii, reclamanta a arătat

că la 19 ianuarie 2009 a născut doi copii gemeni, A.I. și M.Ș. și a primit

indemnizația de naștere prevăzută de O.U.G 148/2005 numai pentru unul dintre

minori, pe considerentul că este vorba de o singură naștere.

La termenul de

judecată din 17 februarie 2010, instanța, din oficiu, a invocat excepția de

nelegalitate a art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 raportat la dispozițiile

art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G nr. 148/2005, având în vedere că actul

administrativ atacat are ca temei juridic și dispozițiile art. 3 alin. (1) din

H.G nr. 1025/2006, iar de legalitatea acestui act depinde soluționarea

litigiului pe fond.

Tribunalul Botoșani, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 17

februarie 2010, a sesizat, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

cu soluționarea excepției de nelegalitate a art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006

raportat la dispozițiile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G nr. 148/2005,

invocată din oficiu.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, pârâta

A.J.P.S. Botoșani a invocat excepția lipsei calității procesuale passive, cu

motivarea că emitentul actului cu privire la care s-a invocat excepția de

nelegalitate este Guvernul României, iar pe

fond, a solicitat respingerea cererii.

Pârâtul Guvernul

României, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat inadmisibilitatea

excepției de nelegalitate prin raportare la caracterul normativ al actului

administrativ atacat, iar pe fond, arată că actul atacat este temeinic și

legal, astfel că excepția este neîntemeiată.

de apel

Analizând cu

prioritate excepțiile procesuale invocate, instanța considerând că nu sunt

întemeiate, le-a respins.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de

A.J.P.S. Botoșani, a constatat că

decizia atacată a fost emisă de această autoritate și a fost întemeiată pe

dispozițiile cu privire la care s-a invocat excepția de nelegalitate.

Cu privire la

excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de Guvernul

României, a reținut că actele administrative unilaterale, fără a distinge după

cum acestea au caracter normativ sau individual, pot fi cenzurate pe calea

excepției de nelegalitate.

Prin sentința civilă nr.

126 din 21 mai 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3

alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 raportat la prevederile art. 1 și 6 din O.U.G.

nr. 148/2005, invocată din oficiu de Tribunalul Botoșani, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, constatând nelegalitatea dispozițiilor art.

3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 aprobate

prin H.G. nr. 1025/2006.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență,

că normele

metodologice sunt în contradicție cu dispozițiile legale pentru

aplicarea cărora au

fost emise, și pentru faptul că definiția stabilită pentru naștere ca element

de acordare a indemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele

aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.

Astfel, H.G. nr. 1025/2006, prin art. 3 adăugă la actul

normativ în aplicarea

căruia

a fost adoptat, încălcând principiul egalității de tratament între copiii

proveniți dintr-o naștere simplă și o alta multiplă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul

Guvernul României, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie

.

Prin motivele de

recurs, Guvernul României a susținut că

hotărârea

instanței

de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii, întrucât actul administrativ contestat are caracter normativ, ceea ce,

în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată.

A mai arătat recurentul

că, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, "legalitatea unui act

administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii

acestuia, poate fi cercetat oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție,

din oficiu sau la cerere părții interesate.)". Astfel cum reiese din

textul legal citat, excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele

administrative cu caracter individual, nu și pe cele cu caracter normativ,

pentru care legea instituie o altă procedură.

Astfel,

prin conținutul său, actul administrativ în discuție are, în mod evident,

caracter normativ, așa încât în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004.

Pe

fondul cauzei, recurentul a arătat că potrivit prevederilor art. 6

alin. (1)

din actul normativ menționat,

concediul și indemnizația lunară, precum și stimulentul lunar se cuvin pentru

fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii adoptați,

luați în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea adopției.

Textul

menționat, cuprins în O.U.G. nr. 148/2005, și preluat în Normele metodologice

de aplicare aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, definește nașterea ca fiind

aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, această definiție fiind

preluată din dicționarul explicativ al limbii române.

În

considerarea celor menționate, indiferent de numărul copiilor rezultați într-o

singură naștere, s-a acordat o singură indemnizație.

Astfel,

în cazul îndeplinirii condițiilor de acordare a indemnizației pentru creșterea

copilului, familia va beneficia de o singură indemnizație și de una, două sau

mai multe alocații de stat în funcție de numărul copiilor în vârstă de până la

2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap.

Soluția instanței de

recurs

Examinând cauza în

raport cu actele și lucrările dosarului,precum și cu dispozițiile legale

incidente, constată că recursurile sunt nefondate, pentru motivele ce se vor

arăta în continuare.

Asupra calificării

actului administrativ unilateral în speță ca normativ sau individual

.

Actul administrativ

normativ cuprinde reglementări de principiu cu caracter obligatoriu, formulate

în abstract, în scopul aplicării unui număr nedeterminat de cazuri și persoane.

Din acest punct de

vedere, actul în speță este unul normativ.

Asupra admisibilității

excepției de nelegalitate formulată cu privire la un act administrativ normativ.

Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

astfel cum a fost modificată de Legea nr. 262/2007 „Legalitatea unui act

administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii

acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de

excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța,

constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond,

sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ

competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței de contencios

administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se

respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea

cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat

excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă

să o soluționeze”.

În

conformitate cu dispozițiile alin. (2) al acestui articol „Instanța de

contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință

publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de

nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în

vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin

raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului

administrativ”.

Într-adevăr, legiuitorul

în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 face trimitere în privința

analizării legalității la actele administrative cu caracter individual ceea ce ar

putea conduce la concluzia că s-ar limita posibilitatea invocării excepției de

nelegalitate la actul administrativ unilateral cu caracter individual, însă, în

cuprinsul alin. (2) al art. 4 este folosită sintagma „act administrativ

unilateral”fără a se mai face distincție între cel normativ și cel individual,

fiind

evident că omisiunea legiuitorului cu privire la excepția de nelegalitate a

actelor

normative

nu constituie fine de

neprimire a

excepției pentru aceste acte.

În virtutea

principiului de drept, potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a

produce efecte iar nu în sensul înlăturării efectelor sale, se apreciază că și

în actuala reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi

supuse controlului de legalitate în procedura excepției de nelegalitate,

prevăzută de art. 4 din Legea contenciosului administrativ.

Astfel, actele

administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în

cadrul procedurii excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004,

astfel cum a fost modificat, m

odificarea având rolul de a include în sfera actelor și

pe cele individuale, iar nu de a le exclude pe cele normative.

Înalta Curte de

Casație și Justiție are în vedere și practica constantă la nivelul secției de

contencios administrativ și fiscal, în sensul că ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 262/2007, s-au soluționat pe fond excepțiile de nelegalitate invocate

cu privire la actele administrative cu caracter normativ.

Referitor

la criticile din recurs ce vizează fondul cauzei se constată că acestea sunt

nefondate.

Acordarea acestei

indemnizații lunar și nu doar la momentul nașterii, o singură dată, confirmă că

definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea O.U.G. nr. 148/2005, trebuie

raportată la numărul de copii rezultați din naștere. De asemenea, se poate

reține că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere

situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu poate exclude din

sfera de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la beneficiul legii

anumite categorii de persoane, fără existența unei justificări obiective.

H.G. nr. 1025/2006 a

fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.

Prin acest act

normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru

acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost

prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului.

Normele metodologice

prevăzute în art. 3 sunt însă în contradicție cu dispozițiile legale pentru

aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca

element de referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare

între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de

ordin obiectiv.

Definind nașterea ca

reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 3 din H.G.

nr. 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în

aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament

între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă.

Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că

indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau,

după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre

situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul,

cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în

plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost

numită tutore).

Definind nașterea într-o manieră contrară

literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor

prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în

considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, H.G. nr. 1025/2006

de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005

contravine prevederilor actului normativ în aplicarea căruia a fost adoptat.

De altfel, este de menționat și faptul că

Legea nr. 239 din 10 iunie 2009 a modificat dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005,

iar potrivit acestei modificări cuantumul indemnizației se majorează cu 600 lei

pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau

multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere.

Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se referă la

indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau

pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute

la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar la modul cum s-a definit

nașterea prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență s-a

creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu,

adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru

fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii

născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

De altfel, Legea nr. 239 din 10 iunie 2009 a modificat dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005, iar potrivit acestei modificări

cuantumul indemnizației se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut

dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea

copil provenit dintr-o astfel de naștere.

În consecință, pentru considerentele arătate

și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Guvernul Romaniei impotriva sentintei civile nr. 126 din 21 mai

2010 a Curtii de Apel Suceava, sectia comerciala de contencios administrativ si

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 iulie 2010.