ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3543/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, reclamanta G.M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și A.J.P.S. Botoșani, anularea Deciziei nr. 88922 din 6 mai 2009 și obligarea acestora la plata indemnizației lunare pentru fiecare din minorii săi gemeni. În motivarea acț iunii, reclamanta a arătat că la 19 ianuarie 2009 a născut doi copii gemeni, A.I. și M.Ș. și a primit indemnizația de naștere prevăzută de O.U.G 148/2005 numai pentru unul dintre minori, pe considerentul că este vorba de o singură naștere. La termenul de judecată din 17 februarie 2010, instanța, din oficiu, a invocat excepția de nelegalitate a art. 3 alin. (1) din H.G.

nr. 1025/2006 raportat la dispozițiile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G nr. 148/2005, având în vedere că actul administrativ atacat are ca temei juridic și dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G nr. 1025/2006, iar de legalitatea acestui act depinde soluționarea litigiului pe fond. Tribunalul Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 17 februarie 2010, a sesizat, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 raportat la dispozițiile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G nr. 148/2005, invocată din oficiu.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta A.J.P.S. Botoșani a invocat excepția lipsei calității procesuale passive, cu motivarea că emitentul actului cu privire la care s-a invocat excepția de nelegalitate este Guvernul României, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii. Pârâtul Guvernul României, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate prin raportare la caracterul normativ al actului administrativ atacat, iar pe fond, arată că actul atacat este temeinic și legal, astfel că excepția este neîntemeiată. 2. Hotărârea curții de apel Analizând cu prioritate excepțiile procesuale invocate, instanța considerând că nu sunt întemeiate, le-a respins.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de A.J.P.S. Botoșani, a constatat că decizia atacată a fost emisă de această autoritate și a fost întemeiată pe dispozițiile cu privire la care s-a invocat excepția de nelegalitate. Cu privire la excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de Guvernul României, a reținut că actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual, pot fi cenzurate pe calea excepției de nelegalitate. Prin sentința civilă nr. 126 din 21 mai 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G.

nr. 1025/2006 raportat la prevederile art. 1 și 6 din O.U.G. nr. 148/2005, invocată din oficiu de Tribunalul Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, constatând nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 aprobate prin H.G. nr. 1025/2006. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că normele metodologice sunt în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, și pentru faptul că definiția stabilită pentru naștere ca element de acordare a indemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.

Astfel, H.G. nr. 1025/2006, prin art. 3 adăugă la actul normativ în aplicarea căruia a fost adoptat, încălcând principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o naștere simplă și o alta multiplă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie . Prin motivele de recurs, Guvernul României a susținut că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât actul administrativ contestat are caracter normativ, ceea ce, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

A mai arătat recurentul că, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetat oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cerere părții interesate.)". Astfel cum reiese din textul legal citat, excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, nu și pe cele cu caracter normativ, pentru care legea instituie o altă procedură. Astfel, prin conținutul său, actul administrativ în discuție are, în mod evident, caracter normativ, așa încât în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din actul normativ menționat, concediul și indemnizația lunară, precum și stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii adoptați, luați în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea adopției. Textul menționat, cuprins în O.U.G. nr. 148/2005, și preluat în Normele metodologice de aplicare aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, definește nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, această definiție fiind preluată din dicționarul explicativ al limbii române. În considerarea celor menționate, indiferent de numărul copiilor rezultați într-o singură naștere, s-a acordat o singură indemnizație.

Astfel, în cazul îndeplinirii condițiilor de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului, familia va beneficia de o singură indemnizație și de una, două sau mai multe alocații de stat în funcție de numărul copiilor în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap. Soluția instanței de recurs Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului,precum și cu dispozițiile legale incidente, constată că recursurile sunt nefondate, pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Asupra calificării actului administrativ unilateral în speță ca normativ sau individual . Actul administrativ normativ cuprinde reglementări de principiu cu caracter obligatoriu, formulate în abstract, în scopul aplicării unui număr nedeterminat de cazuri și persoane.

Din acest punct de vedere, actul în speță este unul normativ. Asupra admisibilității excepției de nelegalitate formulată cu privire la un act administrativ normativ. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 262/2007 „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza.

Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze”. În conformitate cu dispozițiile alin. (2) al acestui articol „Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ”.

Într-adevăr, legiuitorul în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 face trimitere în privința analizării legalității la actele administrative cu caracter individual ceea ce ar putea conduce la concluzia că s-ar limita posibilitatea invocării excepției de nelegalitate la actul administrativ unilateral cu caracter individual, însă, în cuprinsul alin. (2) al art. 4 este folosită sintagma „act administrativ unilateral”fără a se mai face distincție între cel normativ și cel individual, fiind evident că omisiunea legiuitorului cu privire la excepția de nelegalitate a actelor normative nu constituie fine de neprimire a excepției pentru aceste acte.

În virtutea principiului de drept, potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte iar nu în sensul înlăturării efectelor sale, se apreciază că și în actuala reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în procedura excepției de nelegalitate, prevăzută de art. 4 din Legea contenciosului administrativ. Astfel, actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în cadrul procedurii excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat, m odificarea având rolul de a include în sfera actelor și pe cele individuale, iar nu de a le exclude pe cele normative.

Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere și practica constantă la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal, în sensul că ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 262/2007, s-au soluționat pe fond excepțiile de nelegalitate invocate cu privire la actele administrative cu caracter normativ. Referitor la criticile din recurs ce vizează fondul cauzei se constată că acestea sunt nefondate. Acordarea acestei indemnizații lunar și nu doar la momentul nașterii, o singură dată, confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea O.U.G. nr. 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere. De asemenea, se poate reține că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu poate exclude din sfera de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existența unei justificări obiective.

H.G. nr. 1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului. Prin acest act normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului. Normele metodologice prevăzute în art. 3 sunt însă în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca element de referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.

Definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă. Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită tutore).

Definind nașterea într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 contravine prevederilor actului normativ în aplicarea căruia a fost adoptat. De altfel, este de menționat și faptul că Legea nr. 239 din 10 iunie 2009 a modificat dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005, iar potrivit acestei modificări cuantumul indemnizației se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere.

Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar la modul cum s-a definit nașterea prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație. De altfel, Legea nr. 239 din 10 iunie 2009 a modificat dispozițiile art. 2 din O.U.G.

nr. 148/2005, iar potrivit acestei modificări cuantumul indemnizației se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere. În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul Romaniei impotriva sentintei civile nr. 126 din 21 mai 2010 a Curtii de Apel Suceava, sectia comerciala de contencios administrativ si fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 iulie 2010.