ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3544/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3544/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Circumstanțele cauzei.

1.

Obiectul acțiunii

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, reclamanta B.R.M.

a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Guvernul României și A.J.P.S. Alba, anularea

Deciziilor nr. 4108/2008 și 1665 din 26 mai 2009, obligarea acestora la emiterea

unei noi decizii conform art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005 și la plata sumei de 600

lei, lunar, începând cu 11 ianuarie 2008 și până la data de 31 mai 2009 pentru

copilul care nu a fost luat în calcul la stabilirea indemnizației.

În motivarea acț

iunii, reclamanta a arătat

că la 11 ianuarie 2008 a născut doi copii gemeni, R.Ș. și R.M. și a primit

indemnizația de naștere prevăzută de O.U.G 148/2005 numai pentru unul dintre

minori, pe considerentul că este vorba de o singură naștere.

În cuprinsul

acțiunii, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a art. 3 alin. (1) din

H.G. nr. 1025/2006 privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor

O.U.G. nr. 148/2005.

În motivarea

excepției de nelegalitate reclamanta a susținut că textul a cărui nelegalitate

o invocă este în contradicție cu legea, precizând că normele care dau naștere unuia

sau mai multor copii gemeni au dreptul la indemnizație pentru fiecare copil

născut și nu numai la o singură indemnizație, cum se stipulează în actul

administrativ atacat.

Tribunalul Alba, secția

de contencios administrativ, prin încheierea nr. 15 din 6 ianuarie 2010, a sesizat, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secția

contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a

prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 privind Normele

metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, invocată de

reclamantă.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea excepției de

nelegalitate, ca nefondată.

de apel

Prin sentința civilă nr.

67/F/ CA din 10 martie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate invocată de

reclamantă, constatând nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr.

1025/2006 raportat la prevederile art. 1 și 6 din O.U.G. nr. 148/2005.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență,

că normele

metodologice sunt în contradicție cu dispozițiile legale pentru

aplicarea cărora au

fost emise, și pentru faptul că definiția stabilită pentru naștere ca element

de acordare a indemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele

aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.

Astfel, H.G. nr. 1025/2006, prin art. 3 adăugă la actul

normativ în aplicarea

căruia

a fost adoptat, încălcând principiul egalității de tratament între copiii

proveniți dintr-o naștere simplă și o alta multiplă.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs pârâții

Guvernul României și A.J.P.S. Alba,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

.

Prin motivele de

recurs, Guvernul României a susținut că

hotărârea

instanței

de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii, întrucât actul administrativ contestat are caracter normativ, ceea ce,

în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată.

A mai arătat recurentul

că, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, "legalitatea unui act

administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii

acestuia, poate fi cercetat oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție,

din oficiu sau la cerere părții interesate.)". Astfel cum reiese din

textul legal citat, excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele

administrative cu caracter individual, nu și pe cele cu caracter normativ,

pentru care legea instituie o altă procedură.

Astfel,

prin conținutul său, actul administrativ în discuție are, în mod evident,

caracter normativ, așa încât în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004.

Pe

fondul cauzei, recurentul a arătat că potrivit prevederilor art. 6

alin. (1)

din actul normativ menționat,

concediul și indemnizația lunară, precum și stimulentul lunar se cuvin pentru

fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii adoptați,

luați în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea adopției.

Textul

menționat, cuprins în O.U.G. nr. 148/2005, și preluat în Normele metodologice

de aplicare aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, definește nașterea ca fiind

aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, această definiție fiind

preluată din dicționarul explicativ al limbii române.

În

considerarea celor menționate, indiferent de numărul copiilor rezultați într-o

singură naștere, s-a acordat o singură indemnizație.

Astfel,

în cazul îndeplinirii condițiilor de acordare a indemnizației pentru creșterea

copilului, familia va beneficia de o singură indemnizație și de una, două sau

mai multe alocații de stat în funcție de numărul copiilor în vârstă de până la

2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap.

A.J.P.S. Alba

, prin motivele de

recurs, a susținut, în principal, că excepția de nelegalitate a textului de

lege sus menționat este lipsită de obiect, întrucât textul respectiv a mai fost

supus controlului de legalitate în temeiul Legii nr. 554/2004 și printr-o

hotărâre judecătorească, care a devenit irevocabilă, s-a constatat

nelegalitatea lui, iar potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004 hotărârile

definitive și irevocabile prin care se anulează în tot sau în parte un act

administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai

pentru viitor, astfel că, apreciind că testul în discuție este abrogat, nu se

mai impune ca aceeași instanță să se mai pronunțe încă o dată asupra

nelegalității acestuia.

Pe fondul cauzei, a arătat

că instanța în mod greșit a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554, interpretând eronat dispozițiile art. 3 alin. (1) din

Normele Metodologice din H.G.nr. 1025/2006 referitoare la noțiunea de

„naștere”.

Soluția instanței de

recurs

Examinând cauza în

raport cu actele și lucrările dosarului,precum și cu dispozițiile legale

incidente, constată că recursurile sunt nefondate, pentru motivele ce se vor

arăta în continuare.

Asupra calificării

actului administrativ unilateral în speță ca normativ sau individual

.

Actul administrativ

normativ cuprinde reglementări de principiu cu caracter obligatoriu, formulate

în abstract, în scopul aplicării unui număr nedeterminat de cazuri și persoane.

Din acest punct de

vedere, actul în speță este unul normativ.

Asupra

admisibilității excepției de nelegalitate formulată cu privire la un act

administrativ normativ

Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 262/2007 „Legalitatea unui

act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data

emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de

excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța,

constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond,

sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ

competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței de contencios

administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se

respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea

cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat

excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă

să o soluționeze”.

În

conformitate cu dispozițiile alin. (2) al acestui articol „Instanța de

contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință

publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de

nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în

vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare

la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ”.

Într-adevăr, legiuitorul

în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 face trimitere în privința

analizării legalității la actele administrative cu caracter individual ceea ce ar

putea conduce la concluzia că s-ar limita posibilitatea invocării excepției de

nelegalitate la actul administrativ unilateral cu caracter individual, însă, în

cuprinsul alin. (2) al art. 4 este folosită sintagma „act administrativ

unilateral”fără a se mai face distincție între cel normativ și cel individual,

fiind

evident că omisiunea legiuitorului cu privire la excepția de nelegalitate a

actelor

normative

nu constituie fine de

neprimire a

excepției pentru aceste acte.

În virtutea

principiului de drept, potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a

produce efecte iar nu în sensul înlăturării efectelor sale, se apreciază că și

în actuala reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi

supuse controlului de legalitate în procedura excepției de nelegalitate,

prevăzută de art. 4 din Legea contenciosului administrativ.

Astfel, actele

administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în

cadrul procedurii excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004,

astfel cum a fost modificat, m

odificarea având rolul de a include în sfera actelor și

pe cele individuale, iar nu de a le exclude pe cele normative.

În

privința criticii aduse de A.N.P.S. Alba, în sensul că excepția de nelegalitate

a textului atacat ar fi lipsită de obiect în raport cu prevederile art. 23 din

Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată, având

în vedere că dispozițiile menționate au aplicabilitate în materia anulării

actului administrativ cu caracter normativ, excepția de nelegalitate producând efecte

doar în litigiul în care a fost invocată.

Înalta Curte de

Casație și Justiție are în vedere și practica constantă la nivelul secției de

contencios administrativ și fiscal, în sensul că ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 262/2007, s-au soluționat pe fond excepțiile de nelegalitate invocate

cu privire la actele administrative cu caracter normativ.

Referitor

la criticile din cele două recursuri ce vizează fondul cauzei se constată că

acestea sunt nefondate.

Acordarea acestei

indemnizații lunar și nu doar la momentul nașterii, o singură dată, confirmă că

definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea O.U.G. nr. 148/2005, trebuie

raportată la numărul de copii rezultați din naștere. De asemenea, se poate

reține că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere

situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu poate exclude din

sfera de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la beneficiul legii

anumite categorii de persoane, fără existența unei justificări obiective.

H.G. nr. 1025/2006 a

fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.

Prin acest act

normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru

acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost

prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului.

Normele metodologice

prevăzute în art. 3 sunt însă în contradicție cu dispozițiile legale pentru

aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca

element de referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare

între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de

ordin obiectiv.

Definind nașterea ca

reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 3 din H.G.

nr. 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în

aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament

între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă.

Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că

indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau,

după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre

situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul,

cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în

plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost

numită tutore).

Definind nașterea într-o manieră contrară

literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor

prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în

considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, H.G. nr. 1025/2006

de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005

contravine prevederilor actului normativ în aplicarea căruia a fost adoptat.

De altfel, este de menționat și faptul că

Legea nr. 239 din 10 iunie 2009 a modificat dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005,

iar potrivit acestei modificări cuantumul indemnizației se majorează cu 600 lei

pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau

multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere.

Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se referă la

indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau

pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute

la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar la modul cum s-a definit

nașterea prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență s-a

creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu,

adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru

fiecar e copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii

născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

De altfel, Legea nr. 239 din 10 iunie 2009 a modificat dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005, iar potrivit acestei modificări

cuantumul indemnizației se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născutdintr-o

sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil

provenit dintr-o astfel de naștere.

În consecință, pentru considerentele arătate

și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Guvernul României și A.J.P.S. Alba împotriva sentinței civile nr.

67/F/ CA din 10 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 iulie 2010.