ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6343/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată și hotărârea instanței de fond. Prin cererea înregistrată la data 14 ianuarie 2013, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, petentul C.I.Î.S:T.E. a solicitat investirea cu formulă executorie a deciziei civile nr. 5330 din 12 decembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 12516/2/2010. Prin încheierea pronunțată la data de 15 ianuarie 2013 instanța a respins cererea formulată, ca neîntemeiată, reținând că în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 554/2004, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile se învestesc cu formulă executorie și se execută silit, în măsura în care s-au acordat cheltuieli de judecată, iar potrivit art. 269 C. proc.

civ., hotărârile judecătorești se învestesc cu formulă executorie, dacă legea nu prevede altfel. Cum, în cauză, legea prevede că se poate face învestirea cu formulă executorie numai în măsura în care s-au acordat, prin hotărârea ce se dorește a se învesti, daune și, întrucât nu există posibilitatea executării în condițiile art. 372 și următoarele C. proc. civ., prin executor judecătoresc, a obligațiilor stabilite de instanța de contencios în sarcina autorităților administrative se apreciază că cererea nu poate fi primită. 2. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta F.C:Ș.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. 3. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că deși recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar 0,15 lei, conform dovezilor anexate la fila 7 a dosarului, aceasta nu și-a îndeplinit această obligație legală. Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar. Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

În aceste sens sunt și dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: „La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”. Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DE C I D E

Anulează recursul declarat de C.I.Î.S.T.E. împotriva Încheierii din 15 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2013.