ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6343/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Cererea de chemare în judecată și hotărârea instanței de fond.

Prin cererea

înregistrată la data 14 ianuarie 2013, pe rolul Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, petentul C.I.Î.S:T.E. a solicitat

investirea cu formulă executorie a deciziei civile nr. 5330 din 12 decembrie 2012

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, în dosarul nr. 12516/2/2010.

Prin încheierea

pronunțată la data de 15 ianuarie 2013 instanța a respins cererea formulată, ca

neîntemeiată, reținând că în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr.

554/2004, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile se învestesc cu

formulă executorie și se execută silit, în măsura în care s-au acordat

cheltuieli de judecată, iar potrivit art. 269 C. proc. civ., hotărârile

judecătorești se învestesc cu formulă executorie, dacă legea nu prevede altfel.

Cum, în cauză, legea

prevede că se poate face învestirea cu formulă executorie numai în măsura în

care s-au acordat, prin hotărârea ce se dorește a se învesti, daune și,

întrucât nu există posibilitatea executării în condițiile art. 372 și

următoarele C. proc. civ., prin executor judecătoresc, a obligațiilor stabilite

de instanța de contencios în sarcina autorităților administrative se apreciază

că cererea nu poate fi primită.

în cauză.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta F.C:Ș.C., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

3.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înainte

de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că

deși recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară

de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar 0,15 lei, conform dovezilor

anexate la fila 7 a dosarului, aceasta nu și-a îndeplinit această obligație

legală.

Or,

în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3

din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995,

cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei

judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar.

Aceste

taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la

primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 146/1997.

În

aceste sens sunt și dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ.,

potrivit cărora: „La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de

timbru, conform legii”.

De

asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației

de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a

cererii”.

Astfel

fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 302

1

alin. (2) C.

proc. civ., și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea

recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DE C I D E

Anulează recursul

declarat de C.I.Î.S.T.E. împotriva Încheierii din 15 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 septembrie 2013.