ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3273/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.S.S. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară - Direcția de Inspecție Judiciară pentru Judecători, anularea rezoluției din data de 04 martie 2013, pronunțată de către pârâtă, prin care a fost clasată sesizarea reclamantei înregistrată sub nr. 4418/IJ/3241/DIJ/2012. 1.2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1768 din 31 mai 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta

C.S.S. SRL

1.3. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 1768 din 31 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta C.S.S. SRL, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată că sentința atacată este netemeinică și nelegală pentru, în esență, următoarele considerente: - magistratul învestit cu soluționarea cauzei în care figura, ca parte, recurenta, cauză înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, și-a exercitat atribuțiunile de serviciu în mod defectuos, așa cum rezultă din casarea hotărârii pronunțate de acesta de către Înalta Curte de Casație și Justiție; - în mod eronat inspecția judiciară nu a inclus faptele sesizate de către recurentă în limitele verificărilor în procedura răspunderii disciplinare și nu a reținut existența abaterii disciplinare, așa cum a fost conturată de reclamația formulată de recurentă. 1.4.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea formulată, intimata Inspecția Judiciară - Direcția de Inspecție Judiciară pentru Judecători a solicitat constatarea nulității recursului, și, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat susținând, în esență, că: - motivele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc.

civ.; - pe fond, așa cum s-a reținut în rezoluția Inspecției Judiciare ce face obiectul prezentei cauze, aspectele semnalate de petentă nu au conturat elementele unei abateri disciplinare, ci reprezentau critici privind legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești, aspecte ce pot fi doar supuse controlului judiciar exercitat de instanțe; - din verificările efectuate nu au fost identificate elemente privind exercitarea funcției de judecător cu rea-credință sau gravă neglijență; - Inspecția Judiciară și-a îndeplinit obligația instituțională de a examina și soluționa sesizarea formulată de recurentă, iar prin răspunsul comunicat acesteia au fost explicate și argumentate aspectele analizate, precum și rezultatul verificărilor prealabile efectuate; - în mod temeinic și corect Curtea de Apel București a făcut aplicarea dispozițiilor legii speciale și a apreciat că acțiunea formulată de reclamantă împotriva rezoluției de clasare este inadmisibilă.

2. Procedura de soluționare a recursului 2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 31 octombrie 2013, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ. Intimata Inspecția Judiciară - Direcția de Inspecție Judiciară pentru Judecători a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din 4 februarie 2014, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că este necesar a se soluționa recursul în procedura prevăzută de dispozițiile art. 493 alin. (7) noul C. proc.

civ. și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul formulat de reclamanta C.S.S. SRL, și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului. Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentei - reclamante, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., constată recursul fondat și îl va admite, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În cauză, recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu examinarea legalității Rezoluției pronunțate de Inspecția Judiciară - Direcția de Inspecție Judiciară pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în data de 04 martie 2013, rezoluție prin care a fost clasată, în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b), sesizarea reclamantei privind săvârșirea, de către un judecător din cadrul Curții de Apel Constanța, a abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. s) și t) din Legea nr. 303/2004.

Instanța de fond, raportându-se la dispozițiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, modificată și completată de Legea nr. 24/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, care arată că rezoluția de clasare adoptată în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) este definitivă, a respins acțiunea ca inadmisibilă. Înalta Curte constată că, prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în M. Of. nr. 529/16.07.2014, dispozițiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 au fost declarate neconstituționale.

În considerentele deciziei sus-citate, instanța constituțională a arătat că, potrivit art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. A evocat jurisprudența sa anterioară, exemplificată de prin Decizia nr. 953 din 19 decembrie 2006, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 53/23.01.2007, care a statuat în sensul că în sfera principiului constituțional instituit de art. 21 din legea fundamentală, privind accesul liber la justiție, se înscrie și posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct și nemijlocit instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

Ca urmare, existența oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivă sau rațională și care ar putea să nege acest drept al persoanei, încalcă, în mod flagrant, prevederile art. 21 alin. (1) - (3) din Constituție. Curtea a concluzionat, astfel, că în ipoteza în care inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării pentru a constata dacă există sau nu indicii cu privire la săvârșirea unei abateri disciplinare, textul de lege criticat, potrivit căruia rezoluția de clasare este definitivă și, deci, exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiție, drept fundamental consacrat atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanță judecătorească.

Din această perspectivă, Înalta Curte nu poate decât să dea efect deciziei instanței constituționale, în sensul constatării că sentința recurată este lipsită de temei legal. Menținerea hotărârii instanței de fond ar lipsi de finalitate controlul de constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) și art. 497 noul C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul C.S.S. SRL împotriva sentinței civile nr. 1768 din 31 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2014.