ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 829/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 829/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Obiectul cererii
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a contestat Rezoluția nr. 3020/IJ/2069/DIJ/2013 din 22 august 2013 emisă de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară prin care s-a dispus clasarea sesizării formulate împotriva judecătorilor care au instrumentat Dosarul nr. x/317/2012.
Hotărârea instanței de fond
Prin Sentința nr. 1686 din 28 iunie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară, ca inadmisibilă.
Cererea de recurs
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs reclamantul A., indicând motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.
În memoriul de recurs, recurentul și-a exprimat nemulțumirea față de modul în care a fost soluționată petiția sa, semnalând încălcarea dispozițiilor art. 126 alin. (3) din Constituție și a Deciziei nr. 2/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Procedura derulată în recurs
Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., magistratul asistent a concluzionat, în principal, în sensul anulării recursului ca insuficient timbrat, prefigurând incidența alin. (5) al aceluiași articol.
După analiza raportului în completul de filtru, acesta s-a comunicat părților pentru a formula un punct de vedere.
Părțile nu au formulat puncte de vedere asupra raportului.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând cererea de recurs, se constată că aceasta nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (2) teza I din C. proc. civ., care prevede obligația de a atașa la cererea de recurs dovada achitării taxei de timbru, conform legii, în cuantumul datorat pentru exercitarea căii de atac.
Cererea de recurs este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.
În raport de motivul invocat, recurentul avea obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în valoare de 100 RON, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.
În dosar, se află atașată chitanța CEC din 6 august 2014 prin care a fost achitată o taxă judiciară de timbru în valoare de 20 RON.
Deși prin rezoluția din data de 26 noiembrie 2014, recurentului i s-a pus în vedere să completeze timbrajul cererii cu 80 RON, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea anulării cererii, acesta nu și-a îndeplinit obligația procesuală.
Prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. arată că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e) precum și cerințele menționate la alin. (2) al aceluiași articol, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul, ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 1686 din 28 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2016.
Procesat de GGC - MM