ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2526/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul B.C.G. a

solicitat învestirea cu formulă executorie a Sentinței civile nr. 2720 din 24

aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 9326/2/2011.

Prin Încheierea din

22 august 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de

petentul B.C.G., reținând faptul că împotriva acestei hotărâri, astfel cum

rezultă din referatul compartimentului registratură, pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs la data de 22 iunie 2012.

Împotriva Încheierii

din 22 august 2012 a declarat recurs reclamantul B.C.G., solicitând admiterea

recursului și modificarea încheierii atacate în sensul admiterii cererii de

învestire cu formulă executorie.

În motivele de recurs

formulate se arată că în motivarea soluției pronunțate instanța a invocat sec

dispozițiile art. 376 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora se învestesc cu

formula executorie prevăzută de art. 269 alin. (1) hotărârile care au rămas

definitive ori au devenit irevocabile, precum și orice alte hotărâri sau

înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute

de lege.

Arată recurentul că

acest text de lege nu infirmă cu nimic, ba dimpotrivă, are la bază dispozițiile

art. 377 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "sunt hotărâri

definitive: 1. hotărârile date în primă instanță, potrivit legii, fără drept de

apel;" și că în cazul său instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără

drept de apel, iar incidentul procedural, că partea adversă a declarat recurs,

nu împietează cu nimic asupra dreptului său de a pune în executare hotărârea.

Arată recurentul că

dispozițiile legale incidente sunt cât se poate de clare și au caracter

imperativ, motiv pentru care solicită admiterea recursului.

Examinând cauza și

sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile

legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Reclamantul a

solicitat instanței de fond învestirea cu formulă executorie a unei hotărâri

pronunțate de instanța de contencios administrativ, prin care a fost admisă

acțiunea formulată împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

și obligată pârâta să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire.

Criticile adresate

hotărârii instanței de fond, prin care s-a respins cererea formulată pentru

învestirea cu formulă executorie, sunt nefondate.

Potrivit art. 22 din

Legea nr. 554/2004, modificată "Hotărârile judecătorești definitive și

irevocabile prin care s-au respins acțiunile formulate potrivit dispozițiilor

prezentei legi și s-au acordat cheltuieli de judecată se învestesc cu formulă

executorie și se execută silit, potrivit dreptului comun.".

Chiar dacă actuala

formulare a art. 22 este deficitară în ceea ce privește soarta hotărârilor

judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au admis acțiunile

formulate potrivit Legii nr. 554/2004, concluzia ce se impune cu necesitate

este că asemenea hotărâri judecătorești constituie titluri executorii, nefiind

necesară învestirea acestora cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin.

(1) C. proc. civ.

O asemenea

interpretare ține cont de dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, din care rezultă că pentru respectarea termenului de 30 de zile

acordat de legiuitor autorității publice în vederea executării hotărârii

judecătorești nu este necesară învestirea cu formulă executorie, deoarece

partea interesată are dreptul la executarea hotărârii în termenul stabilit care

curge de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, iar nu de la învestirea cu

formulă executorie a acesteia.

Un alt argument

rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 22, astfel încât,

de vreme ce este necesară învestirea cu formulă executorie numai în cazul

hotărârilor judecătorești prin care s-au respins acțiunile și s-au acordat

cheltuieli de judecată, rezultă că pentru hotărârile prin care s-au admis

acțiunile o asemenea învestire nu este necesară.

Deci, în materia

contenciosului administrativ, legiuitorul instituie o procedură specială de

executare a unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care

autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice

actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite

operațiuni administrative, modalitatea de constrângere a autorității fiind

realizată prin amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de

întârziere, necondiționat de învestirea respectivelor hotărârii judecătorești

cu formulă executorie.

Executarea

respectivelor hotărâri se face, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, în termenul prevăzut în cuprinsul hotărârii, iar în lipsa unui astfel

de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii,

deci ope legis, fără a mai fi necesară îndeplinirea altor formalități.

Chiar și dacă s-ar fi

aplicat dreptul comun, potrivit art. 376 alin. (1) C. proc. civ.: "Se

învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. (1) hotărârile care

au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum și orice alte hotărâri

sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume

prevăzute de lege".

Or, cum hotărârea a

cărei învestire cu formulă executorie s-a solicitat nu este irevocabilă, fiind

atacată cu recurs, în mod corect instanța de fond a reținut că aceasta nu poate

fi învestită și a dispus respingerea cererii formulate de reclamant.

Astfel, față de

dispozițiile art. 22 din Legea nr. 554/2004, art. 269 alin. (1) și art. 376

alin. (1) C. proc. civ., condiția învestirii hotărârii cu formulă executorie

există numai pentru acele hotărâri prin care au fost respinse acțiunile și s-au

acordat cheltuieli de judecată.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că instanța de fond a pronunțat o încheiere temeinică și legală,

pe care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.C.G. împotriva Încheierii din 22 august 2012 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 1 martie 2013.

Procesat

de GGC - NN