ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2526/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul B.C.G. a solicitat învestirea cu formulă executorie a Sentinței civile nr. 2720 din 24 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 9326/2/2011. Prin Încheierea din 22 august 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de petentul B.C.G., reținând faptul că împotriva acestei hotărâri, astfel cum rezultă din referatul compartimentului registratură, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs la data de 22 iunie 2012. Împotriva Încheierii din 22 august 2012 a declarat recurs reclamantul B.C.G., solicitând admiterea recursului și modificarea încheierii atacate în sensul admiterii cererii de învestire cu formulă executorie.

În motivele de recurs formulate se arată că în motivarea soluției pronunțate instanța a invocat sec dispozițiile art. 376 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. (1) hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege. Arată recurentul că acest text de lege nu infirmă cu nimic, ba dimpotrivă, are la bază dispozițiile art. 377 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile date în primă instanță, potrivit legii, fără drept de apel;" și că în cazul său instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără drept de apel, iar incidentul procedural, că partea adversă a declarat recurs, nu împietează cu nimic asupra dreptului său de a pune în executare hotărârea.

Arată recurentul că dispozițiile legale incidente sunt cât se poate de clare și au caracter imperativ, motiv pentru care solicită admiterea recursului. Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Reclamantul a solicitat instanței de fond învestirea cu formulă executorie a unei hotărâri pronunțate de instanța de contencios administrativ, prin care a fost admisă acțiunea formulată împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și obligată pârâta să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire.

Criticile adresate hotărârii instanței de fond, prin care s-a respins cererea formulată pentru învestirea cu formulă executorie, sunt nefondate. Potrivit art. 22 din Legea nr. 554/2004, modificată "Hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au respins acțiunile formulate potrivit dispozițiilor prezentei legi și s-au acordat cheltuieli de judecată se învestesc cu formulă executorie și se execută silit, potrivit dreptului comun.". Chiar dacă actuala formulare a art. 22 este deficitară în ceea ce privește soarta hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au admis acțiunile formulate potrivit Legii nr. 554/2004, concluzia ce se impune cu necesitate este că asemenea hotărâri judecătorești constituie titluri executorii, nefiind necesară învestirea acestora cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. (1) C. proc.

civ. O asemenea interpretare ține cont de dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, din care rezultă că pentru respectarea termenului de 30 de zile acordat de legiuitor autorității publice în vederea executării hotărârii judecătorești nu este necesară învestirea cu formulă executorie, deoarece partea interesată are dreptul la executarea hotărârii în termenul stabilit care curge de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, iar nu de la învestirea cu formulă executorie a acesteia. Un alt argument rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 22, astfel încât, de vreme ce este necesară învestirea cu formulă executorie numai în cazul hotărârilor judecătorești prin care s-au respins acțiunile și s-au acordat cheltuieli de judecată, rezultă că pentru hotărârile prin care s-au admis acțiunile o asemenea învestire nu este necesară.

Deci, în materia contenciosului administrativ, legiuitorul instituie o procedură specială de executare a unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, modalitatea de constrângere a autorității fiind realizată prin amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, necondiționat de învestirea respectivelor hotărârii judecătorești cu formulă executorie. Executarea respectivelor hotărâri se face, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în termenul prevăzut în cuprinsul hotărârii, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, deci ope legis, fără a mai fi necesară îndeplinirea altor formalități.

Chiar și dacă s-ar fi aplicat dreptul comun, potrivit art. 376 alin. (1) C. proc. civ.: "Se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. (1) hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege". Or, cum hotărârea a cărei învestire cu formulă executorie s-a solicitat nu este irevocabilă, fiind atacată cu recurs, în mod corect instanța de fond a reținut că aceasta nu poate fi învestită și a dispus respingerea cererii formulate de reclamant. Astfel, față de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 554/2004, art. 269 alin. (1) și art. 376 alin. (1) C. proc.

civ., condiția învestirii hotărârii cu formulă executorie există numai pentru acele hotărâri prin care au fost respinse acțiunile și s-au acordat cheltuieli de judecată. Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o încheiere temeinică și legală, pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.C.G. împotriva Încheierii din 22 august 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 martie 2013. Procesat de GGC - NN