ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6087/2013

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată

Curții de Apel București la data de 4 decembrie 2012, C.G. a solicitat legalizarea

și învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 3776 din 5 iunie 2012

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, în Dosarul nr. 1230/2/2012.

2.Hotărârea instanței

de fond

A. Prin încheierea din

6 decembrie 2012 a Curții de Apel București a fost respinsă cererea petentului C.G.

de învestire cu formulă executorie a sentinței civile nr. 3776 din 5 iunie 2012

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal în Dosarul nr. 1230/2/2012.

B. Motivele de fapt și

de drept care au stat la baza formării convingerii instanței

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că hotărârea ce se solicită a fi învestită cu formulă

executorie a fost atacată cu recurs de Casa Județeană de Pensii Călărași la data

de 29 octombrie 2012, neîndeplinind cerința prevăzută de dispozițiile legale.

C.G.

Prin motivele de recurs

formulate a fost criticată hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală,

arătându-se că în procedura inițiată de petent instanța poate verifica doar existența

unei sentințe definitive ca urmare a judecării cauzei pe fond. S-a arătat că orice

excepții, apărări ori vicii ale naturii executorii ale unei sentințe definitive,

pot fi invocate doar pe calea contestației la executare, așa cum este reglementată

de lege.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de Casație

și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de

recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele

ce urmează:

În conformitate cu dispozițiile

art. 376 alin. (1) C. proc. civ. se învestesc cu formula executorie prevăzută de

art. 269 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile care au rămas definitive ori au devenit

irevocabile, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să

devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege, iar dispozițiile art. 377

alin. (1) și (2) C. proc. civ. arată care sunt hotărârile definitive și irevocabile.

Verificând actele dosarului,

Înalta Curte a constatat că în mod corect instanța de executare a dispus respingerea

cererii de învestire cu formulă executorie, în primul rând, întrucât în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care prevăd faptul

că recursul suspendă executarea, iar, în al doilea rând, hotărârile judecătorești

pronunțate de instanțele de contencios administrativ constituie titluri executorii,

nefiind necesară învestirea acestora cu formulă executorie, prevăzută de dispozițiile

art. 269 alin. (1) C. proc. civ.

În cauza de față, în urma

promovării cererii de recurs, hotărârea atacată nu mai poate fi pusă în executare

pe durata soluționării acestei căi extraordinare de atac. În ipoteza în care sentința

rămâne irevocabilă, aceasta este executorie de drept.

Pentru toate aceste considerente,

văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de C.G. împotriva încheierii

din 6 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 septembrie

2013.