ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6087/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Curții de Apel București la data de 4 decembrie 2012, C.G. a solicitat legalizarea și învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 3776 din 5 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1230/2/2012. 2.Hotărârea instanței de fond A. Prin încheierea din 6 decembrie 2012 a Curții de Apel București a fost respinsă cererea petentului C.G. de învestire cu formulă executorie a sentinței civile nr. 3776 din 5 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1230/2/2012.

B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că hotărârea ce se solicită a fi învestită cu formulă executorie a fost atacată cu recurs de Casa Județeană de Pensii Călărași la data de 29 octombrie 2012, neîndeplinind cerința prevăzută de dispozițiile legale. 3. Recursul formulat de C.G. Prin motivele de recurs formulate a fost criticată hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătându-se că în procedura inițiată de petent instanța poate verifica doar existența unei sentințe definitive ca urmare a judecării cauzei pe fond. S-a arătat că orice excepții, apărări ori vicii ale naturii executorii ale unei sentințe definitive, pot fi invocate doar pe calea contestației la executare, așa cum este reglementată de lege.

II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile art. 376 alin. (1) C. proc. civ. se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege, iar dispozițiile art. 377 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

arată care sunt hotărârile definitive și irevocabile. Verificând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că în mod corect instanța de executare a dispus respingerea cererii de învestire cu formulă executorie, în primul rând, întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care prevăd faptul că recursul suspendă executarea, iar, în al doilea rând, hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele de contencios administrativ constituie titluri executorii, nefiind necesară învestirea acestora cu formulă executorie, prevăzută de dispozițiile art. 269 alin. (1) C. proc. civ. În cauza de față, în urma promovării cererii de recurs, hotărârea atacată nu mai poate fi pusă în executare pe durata soluționării acestei căi extraordinare de atac.

În ipoteza în care sentința rămâne irevocabilă, aceasta este executorie de drept. Pentru toate aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de C.G. împotriva încheierii din 6 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 septembrie 2013.