ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 980/2012

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

2920 din 20 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de S.M. împotriva

sentinței nr. 2349 din 17 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de recurs a reținut că prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, reclamantul S.M. a chemat în judecată pârâtul M.S.P., deoarece nu

i-a răspuns la petiția din 01 august 2008 și nici la petiția cu același conținut,

trimisă cu scrisoare recomandată la 19 septembrie 2008.

S-a

mai reținut că instanța de fond în mod corect a admis în parte acțiunea

formulată de reclamantul S.M., obligând pârâtul să răspundă acestuia la petiția

înregistrată din 01 august 2008 și a respins în rest acțiunea, pronunțându-se

astfel în limitele în care a fost învestită, făcând aprecieri numai asupra obiectului

pricinii deduse judecății.

Analizând

sentința atacată instanța de recurs a constatat că motivul de casare prevăzut

de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu este aplicabil.

Criticile

recurentului nu pot fi primite, instanța de fond pronunțându-se asupra unei

cereri care a făcut obiectul cauzei deduse judecății și în conformitate cu

dispozițiile procedurale menționate a soluționat în mod corect acțiunea de față

în limitele căreia a fost legal învestită.

Împotriva

deciziei nr. 2920/2011 S.M. a formulat cerere de revizuire.

Cererea

de revizuire nu cuprinde nici unul dintre motivele prevăzute de lege pentru introducerea

acestei căi extraordinare de atac.

Examinând cererea de

revizuire formulată, în raport cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ.,

sub aspectul admisibilității și al faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte

o va respinge ca inadmisibilă, pentru considerentele în continuare arătate.

Pentru a se putea

cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus

condiția ca această instanță să fi evocat fondul ceea ce implică fie stabilirea

unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată

anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce

fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare

raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel

moment.

O astfel de situație

nu se întâlnește însă și atunci când instanța de recurs respinge recursul, cum

este și cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire.

Prin urmare, calea

extraordinară de atac promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea

condiției de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat.

Înalta Curtea reține

totodată că cererea de revizuire formulată este inadmisibilă și în condițiile

în care nu a fost indicat de către revizuent nici unul dintre motivele expres

prevăzute pentru introducerea acestei căi de atac, raportat la care să poată fi

examinate situațiile de fapt arătate.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de S.M., împotriva deciziei nr. 2920 din 20 mai 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.