ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 203/2015

Decizia nr. 203/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2010, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând obligarea pârâtului să emită ordinul privind pensia de serviciu și indemnizația egală cu 7 salarii brute lunare, prevăzute de Legea privind statutul funcționarului public parlamentar.

Prin sentința civilă nr. 716 din 01 februarie 2011 a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a litigii de muncă și conflicte de muncă, apreciindu-se că acțiunea reclamantului reprezintă o contestație la modul de calcul al pensiei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin Decizia civilă nr. 3367 din 09 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul, casată sentința civilă recurată și trimisă cauza la aceeași instanță, reținând că din considerentele cererii nu reiese că reclamantul și-ar fi manifestat vreo nemulțumire fondată pe dispozițiile Legii nr. 19/2000.

La data de 11 martie 2011, reclamantul a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 716 din 01 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2010 al Curții de Apel București, secția contencios administrativ, întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cererea făcând obiectul Dosarului nr. x/2/2010 al acestei instanțe.

În motivarea în fapt a cererii de revizuire, se arată, în esență, că instanța de fond nu a clarificat calitatea procesuală a părților; nu s-a precizat cuantumul pensiei de serviciu și al indemnizației egale cu 7 salarii brute; la primul termen de judecată judecătorul fondului a manifestat o atitudine vădit părtinitoare față de pârât, fără a examina Hotărârile Camerei Deputaților și Biroului Permanent, precum și Ordinele secretarului general, respingând cererea sa de amânare; nu s-a avut în vedere că pe parcursul derulării celor 114 procese s-a clarificat natura raporturilor juridice dintre părți, instanța a făcut abstracție de actele administrative emise până acum și de celelalte hotărâri judecătorești pronunțate în cauză.

Prin sentința civilă nr. 7378 din 06 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimatul B.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere pentru cazurile de la pct. 1-10 al aceluiași articol, precum și pentru cazul special prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, invocat de revizuent.

Prin urmare, obiectul cererii de revizuire îl reprezintă în mod natural o hotărâre rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și o hotărâre dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

În speță, hotărârea ce face obiectul revizuirii a fost recurată și prin Decizia civilă nr. 3367 din 09 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul, casată sentința civilă recurată și trimisă cauza la aceeași instanță, spre rejudecare.

Astfel, în contextul în care cererea de revizuire a fost formulată la data de 11 martie 2011, anterior soluționării recursului declarat de revizuentul în cauza de față, 09 iunie 2011, instanța de fond a constatat că cererea de revizuire a rămas fără obiect, prin casarea sentinței a cărei revizuire se solicită, înainte de momentul soluționării cererii de revizuire.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuentul A., întemeiat pe art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe fond, admiterea cererii de revizuire.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că instanța de fond nu a manifestat „rol activ în aflarea adevărului”, invocând critici ce privesc dezlegarea dată fondului cauzei prin sentința civilă nr. 7156 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Camera Deputaților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că prin cererea de recurs se face trimitere la o altă sentință și anume sentința civilă nr. 7156 din 29 noiembrie 2011, pronunțată după rejudecarea cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele argumente.

A. a învestit Curtea de Apel București cu o cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 716 din 01 februarie 2011 a aceleiași instanțe, întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Analizând cu prioritate, în baza art. 326 alin. (3) C. proc. civ., admisibilitatea căii extraordinare de retractare exercitate, prima instanță a ajuns, în mod corect, la concluzia că cererea de revizuire a rămas fără obiect.

Astfel, la data de 11 martie 2011, reclamantul a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 716 din 01 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, însă, prin Decizia nr. 3367 din 09 iunie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a casat sentința civilă nr. 716/01 februarie 2011 și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin urmare, la data pronunțării hotărârii recurate, sentința supusă revizuirii încetase a exista din punct de vedere juridic, fiind casată de către Înalta Curte de Casație și Justiție și, deci, nu mai putea constitui obiectul unei cereri de revizuire.

În ceea ce privește celelalte critici invocate de recurent în cadrul prezentului recurs, Înalta Curte constată că acestea vizează sentința civilă nr. 7156 din 29 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București după rejudecarea cauzei, și nu vor fi analizate în litigiul de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 7378 din 06 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2015.