ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3367/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 716

din 1 februarie 2011 a Curții de Apel București a fost admisă excepția de

necompetență materială a Curții de Apel București și a fost declinată

competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A.D., în contradictoriu

cu pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaților în favoarea

Tribunalului București, secția a VIII a.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată la data

de 31 august 2010 reclamantul A.D. a solicitat obligarea pârâtului Secretariatul

General al Camerei Deputaților să emită ordinul privind pensia de serviciu și

indemnizația egală cu 7 salarii brute lunare, prevăzute de Legea privind

statutul funcționarului public parlamentar.

În ședința publică

din data de 01 februarie 2010, verificându-și competența în temeiul art. 159

1

C. proc. civ., Curtea a pus în discuție din oficiu excepția de necompetență

materială și a reținut că reclamantul contestă modul de calcul a pensiei.

Din aceste motive a

constatat că sunt aplicabile dispozițiile din Legea nr. 19/2000, care stabilesc

competența de soluționare a unei astfel de cereri în sarcina, în primă

instanță, a tribunalului în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs reclamantul, criticând soluția instanței de fond, ca nelegală, întrucât

nu este în speță un litigiu de muncă, nefiind incidente dispozițiile Legii nr. 19/2000

și ale art. 4 din Legea nr. 554/2004, în speță fiind vorba despre un refuz nejustificat

al autorității administrative Secretariatul General al Camerei Deputaților de a

emite un ordin referitor la pensia de serviciu.

Recursul este întemeiat și va fi

admis.

Din examinarea acțiunii

introductive, rezultă că recurentul-reclamant se plânge instanței de un refuz

al autorității administrative de a-i satisface un drept prevăzut de lege.

Din considerentele cererii nu

rezultă că reclamantul și-ar fi manifestat vreo nemulțumire fondată pe

dispozițiile Legii nr. 19/2000, prima instanță având obligația de a califica

acțiunea în funcție de petitul ei și de precizările pe care reclamantul trebuie

să le facă în ședința publică.

Curtea de Apel urmează să facă

verificări dacă în speță este vorba despre un refuz nejustificat al unei

autorități administrative și atunci în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii

nr. 554/2004, instanța competentă fiind cea de contencios administrativ sau

sunt incidente prevederile Legii nr. 19/2000 și atunci este un litigiu de

muncă.

Prima instanță nu a făcut aceste verificări,

indicând doar dispozițiile legale în baza cărora a dispus declinarea de

competență, motiv pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în

speță se impune casarea cu trimitere a cauzei pentru motivele mai sus invocate.

Cu ocazia rejudecării se vor avea

în vedere solicitările recurentului-reclamant care rezultă din petitul acțiunii

sale, urmând ca instanța să aprecieze în funcție de actele aflate la dosar și

de precizările recurentului.

Se va admite recursul declarat de

A.D., se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.D.

împotriva sentinței nr. 716 din 1 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 9 iunie 2011.