ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5051/2013

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

revizuire

Prin cererea înregistrată la data de 10

octombrie 2012 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. 6470/1/2012,

A.D. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

în contradictoriu cu intimații M.F.P., D.G.F.P. a Municipiului București și A.F.P.

Sectorul 2, solicitând anularea Deciziei nr. 2978 din 10 septembrie 2012,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 58508/3/2010.

În motivarea cererii

de revizuire, revizuentul A.D. susține, în esență, că, prin decizia atacată, se

încalcă autoritatea de lucru judecat în raport cu Decizia nr. 628 din 5 martie

2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 39838/3/2008.

Sub aspectul

admisibilității cererii de revizuire, revizuentul susține că sunt îndeplinite

cumulativ condițiile prevăzute de C. proc. civ., în sensul că cele două

hotărâri invocate sunt hotărâri definitive care evocă fondul, sunt hotărâri

potrivnice și există tripla identitate de părți, obiect și cauză.

intimaților

Intimatul M.F.P. a

depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale

procesuale pasive, arătând, în esență, că ministerul nu a fost parte în

niciunul dintre litigiile soluționate prin hotărârile judecătorești invocate în

cuprinsul cererii de revizuire.

Intimații D.G.F.

Publice a Municipiului București și A.F.P. Sectorul 2 București nu au depus

întâmpinare.

instanței de revizuire

3.1. Analizând cu

prioritate, în temeiul art. 137 C. proc. civ., excepția lipsei calității

procesuale pasive a M.F.P., Înalta Curte constată că este întemeiată, având în

vedere că ministerul nu a fost parte în niciuna dintre cauzele soluționate prin

cele două hotărâri potrivnice invocate de revizuent, respectiv:

-

În Dosarul nr. 58508/3/2010,

în care a fost pronunțată Decizia nr. 2978 din 10 septembrie 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au avut

calitatea de părți A.D. (recurent), A.F.P. Sector 2 București (intimat) și D.G.F.P.

a Municipiului București (intimat);

-

În Dosarul nr. 39838/3/2008,

în care a fost pronunțată Decizia nr. 628 din 5 martie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au avut

calitatea de părți A.D. (recurent) și A.F.P. Sector 2 București (intimat).

În consecință,

nefiind parte în niciunul dintre litigiile în care au fost pronunțate

hotărârile, potențial potrivnice în opinia revizuentului, M.F.P. nu are

calitate procesuală pasivă în prezenta cerere de revizuire.

3.2. Analizând cauza,

în raport cu dispozițiile art. 322 pct. 7 și art. 326 C. proc. civ., Înalta

Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele

arătate în continuare:

Așa cum rezultă din

expunerea anterioară, revizuentul a solicitat revizuirea Deciziei nr. 2978 din

10 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 58508/3/2010, susținând că

aceasta este potrivnică Deciziei nr. 628 din 5 martie 2009, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

în Dosarul nr. 39838/3/2008.

Prin Decizia nr. 2978

din 10 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 58508/3/2010, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul A.D. împotriva sentinței civile nr. 4067

din 29 noiembrie 2011 a Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații A.F.P. Sector 2

București și D.G.F.P. a Municipiului București.

Prin Decizia nr. 628

din 5 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 39838/3/2008, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis recursul

formulat de recurentul A.D., în contradictoriu cu intimata A.F.P. Sector 2

București, împotriva sentinței civile nr. 3260 din 25 noiembrie 2008 a

Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a

casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Conform art. 322 pct.

7 C. proc. civ., invocat drept temei al cererii de revizuire, „r

evizuirea unei

hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a

unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate

cere (…) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același

grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când

hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs”.

Potrivit art. 326 alin.

(3) C. proc. civ.: „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și

la faptele pe care se întemeiază”.

Pentru a fi

admisibilă cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., este necesar ca, în privința hotărârilor potențial potrivnice, să fie

întrunite condițiile existenței autorității de lucru judecat, adică să existe

identitate de părți, de cauză și de obiect.

În cauză, însă,

Înalta Curte constată că în privința celor două hotărâri, potențial potrivnice

în opinia revizuentului, nu este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect

și cauză, deoarece în litigiile soluționate prin deciziile menționate, nu

figurează aceleași părți, așa cum rezultă din aspectele expuse anterior.

Pe de altă parte, nu

este îndeplinită nici condiția de admisibilitate prevăzută de art. 322 C. proc.

civ. referitoare la faptul că poate forma obiectul revizuirii hotărârea dată de

o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Sub acest aspect, se constată că

d

ecizia a

cărei revizuire se cere (Decizia nr. 2978 din 10 septembrie 2012, pronunțată în

Dosarul nr. 58508/3/2010), prin care a fost respins, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul A.D., nu este o hotărâre care evocă fondul. Aceasta

întrucât, hotărârea dată de instanța de recurs, prin care a fost respins

recursul, nu este o hotărâre care evocă fondul, de vreme ce, raportat la

hotărârea recurată, nu este stabilită o altă stare de fapt și nu este dată o

altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

În condițiile date,

nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate, Înalta Curte reține că este

inadmisibilă cererea de revizuire, urmând a fi respinsă ca atare, fiind de

prisos expunerea și analiza criticilor revizuentului referitoare la aspectele

invocate în susținerea caracterului potrivnic al hotărârilor respective.

Pentru considerentele

arătate, în raport cu dispozițiile art. 322 pct. 7 cu referire la art. 326 alin.

(3) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 2978 din 10 septembrie 2012

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

lipsei calității procesuale pasive a M.F.P.

Respinge cererea de

revizuire formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 2978 din 10 septembrie 2012

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 18 aprilie 2013.