ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5051/2013

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de revizuire Prin cererea înregistrată la data de 10 octombrie 2012 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. 6470/1/2012, A.D. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimații M.F.P., D.G.F.P. a Municipiului București și A.F.P. Sectorul 2, solicitând anularea Deciziei nr. 2978 din 10 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 58508/3/2010. În motivarea cererii de revizuire, revizuentul A.D. susține, în esență, că, prin decizia atacată, se încalcă autoritatea de lucru judecat în raport cu Decizia nr. 628 din 5 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 39838/3/2008.

Sub aspectul admisibilității cererii de revizuire, revizuentul susține că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de C. proc. civ., în sensul că cele două hotărâri invocate sunt hotărâri definitive care evocă fondul, sunt hotărâri potrivnice și există tripla identitate de părți, obiect și cauză. 2. Apărările intimaților Intimatul M.F.P. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând, în esență, că ministerul nu a fost parte în niciunul dintre litigiile soluționate prin hotărârile judecătorești invocate în cuprinsul cererii de revizuire. Intimații D.G.F. Publice a Municipiului București și A.F.P. Sectorul 2 București nu au depus întâmpinare.

3. Considerentele instanței de revizuire 3.1. Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 C. proc. civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a M.F.P., Înalta Curte constată că este întemeiată, având în vedere că ministerul nu a fost parte în niciuna dintre cauzele soluționate prin cele două hotărâri potrivnice invocate de revizuent, respectiv: - În Dosarul nr. 58508/3/2010, în care a fost pronunțată Decizia nr. 2978 din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au avut calitatea de părți A.D. (recurent), A.F.P. Sector 2 București (intimat) și D.G.F.P. a Municipiului București (intimat); - În Dosarul nr. 39838/3/2008, în care a fost pronunțată Decizia nr. 628 din 5 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au avut calitatea de părți A.D.

(recurent) și A.F.P. Sector 2 București (intimat). În consecință, nefiind parte în niciunul dintre litigiile în care au fost pronunțate hotărârile, potențial potrivnice în opinia revizuentului, M.F.P. nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cerere de revizuire. 3.2. Analizând cauza, în raport cu dispozițiile art. 322 pct. 7 și art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare: Așa cum rezultă din expunerea anterioară, revizuentul a solicitat revizuirea Deciziei nr. 2978 din 10 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 58508/3/2010, susținând că aceasta este potrivnică Deciziei nr. 628 din 5 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 39838/3/2008.

Prin Decizia nr. 2978 din 10 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 58508/3/2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A.D. împotriva sentinței civile nr. 4067 din 29 noiembrie 2011 a Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații A.F.P. Sector 2 București și D.G.F.P. a Municipiului București. Prin Decizia nr. 628 din 5 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 39838/3/2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis recursul formulat de recurentul A.D., în contradictoriu cu intimata A.F.P. Sector 2 București, împotriva sentinței civile nr. 3260 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocat drept temei al cererii de revizuire, „r evizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (…) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs”. Potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ.: „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”. Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., este necesar ca, în privința hotărârilor potențial potrivnice, să fie întrunite condițiile existenței autorității de lucru judecat, adică să existe identitate de părți, de cauză și de obiect. În cauză, însă, Înalta Curte constată că în privința celor două hotărâri, potențial potrivnice în opinia revizuentului, nu este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză, deoarece în litigiile soluționate prin deciziile menționate, nu figurează aceleași părți, așa cum rezultă din aspectele expuse anterior. Pe de altă parte, nu este îndeplinită nici condiția de admisibilitate prevăzută de art. 322 C. proc. civ. referitoare la faptul că poate forma obiectul revizuirii hotărârea dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Sub acest aspect, se constată că d ecizia a cărei revizuire se cere (Decizia nr. 2978 din 10 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 58508/3/2010), prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A.D., nu este o hotărâre care evocă fondul. Aceasta întrucât, hotărârea dată de instanța de recurs, prin care a fost respins recursul, nu este o hotărâre care evocă fondul, de vreme ce, raportat la hotărârea recurată, nu este stabilită o altă stare de fapt și nu este dată o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. În condițiile date, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate, Înalta Curte reține că este inadmisibilă cererea de revizuire, urmând a fi respinsă ca atare, fiind de prisos expunerea și analiza criticilor revizuentului referitoare la aspectele invocate în susținerea caracterului potrivnic al hotărârilor respective.

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 322 pct. 7 cu referire la art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 2978 din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a M.F.P. Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 2978 din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 aprilie 2013.