ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 394/2014

Asupra

cererii de revizuire de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 2562 din 13 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr.

5278/2/2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.D.,

împotriva Sentinței civile nr. 1552 din 28 februarie 2013 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în

Dosarul nr. 12813/2/2010.

A

reținut Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, că prin sentința a cărei revizuire se solicită, instanța de fond a

admis excepția lipsei de obiect și a respins cererea de suspendare ca lipsită

de obiect, astfel încât nu constituie o hotărâre care evocă fondul.

Împotriva

acestei sentințe a formulat cerere de revizuire, revizuentul A.D., întemeiată

pe dispozițiile art. 322 punctul 7 C. proc. civ.

În

motivarea cererii de revizuire, revizuentul susține că Sentința civilă nr. 2562

din 13 septembrie 2013 este contrară Sentinței civile nr. 6034 din 24 octombrie

2012, pronunțată în Dosarul nr. 2594/2/2012, precum și Sentinței nr. 6114 din

30 octombrie 2012 aceleiași instanțe, pronunțată în Dosarul nr. 7107/2/2012.

Analizând

cererea de revizuire, în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță,

Înalta Curte constată că se impune respingerea acesteia, pentru următoarele

considerente:

În

conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., "sunt

supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă

fondul".

Din

interpretarea acestui text de lege rezultă că una dintre condițiile de

admisibilitate a exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii este ca

aceasta să se îndrepte împotriva unei hotărâri care se circumscrie uneia dintre

categoriile de hotărâri judecătorești, enumerate limitativ în norma juridică

citată mai sus.

În

speța de față, prin Sentința civilă nr. 2562 din 13 septembrie 2013, Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

soluționat o cerere de revizuire, respingând-o ca inadmisibilă, hotărâre

susceptibilă de a fi atacată cu recurs, astfel cum s-a menționat și în

dispozitivul acesteia.

În

această situație, este evident că hotărârea pronunțată de instanța care a

soluționat o cerere de revizuire, nu poate fi încadrată în ipoteza textului

art. 322 alin. (1) C. proc. civ., nefiind vorba despre o hotărâre rămasă

definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, sau de o hotărâre dată de o

instanță de recurs prin care s-a evocat fondul.

Având

în vedere argumentele expuse, cu referire la îndeplinirea condițiilor de

admisibilitate a prezentei cereri de revizuire, în conformitate cu dispozițiile

art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu se mai impune

cercetarea temeiniciei motivului de revizuire invocat de revizuent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de reclamantul A.D., împotriva Sentinței civile

nr. 2562 din 13 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2014.

Procesat

de GGC - GV