ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 628/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția

a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și

fiscal, reclamantul, T.G. a chemat în judecată pârâta Inspecția Muncii,

solicitând instanței să anuleze măsura clasării nelegale a petiției din 21

noiembrie 2006, clasare care constituie un refuz nejustificat de soluționare a

cererii reclamantului, anularea adresei din 2 aprilie 2003 și obligarea pârâtei

să-și exercite toate atribuțiile legale în scopul soluționării celor semnalate

de reclamant în petiția nr. 7581/2006.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin petiția nr. 7851 din 21 noiembrie 2006 a semnalat

pârâtei, Inspecția Muncii, împrejurarea că înregistrările de la nr. crt. 55

până la nr. crt. 84 din Carnetul său de muncă sunt falsificate și a solicitat rectificarea

acestora.

A mai arătat că pârâta a

clasat petiția reclamantului, apreciind că are același conținut cu o altă

petiție a acestuia, înregistrată sub nr. 1296 din 25 februarie 2003, la care

s-a comunicat răspunsul.

Reclamantul a susținut că

cele două petiții nu au conținut identic.

Prin întâmpinare, pârâta a

invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București în raport cu prevederile

art. 1 din Legea nr. 108/1994 potrivit cărora Inspecția Muncii este organ de

specialitate al administrației publice centrale.

Prin sentința civilă nr. 2449

din 16 aprilie 2007, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă,

asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 10 și art.

2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a declinat competența soluționării cauzei

în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal.

Prin sentința civilă nr. 2268

din 25 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că pârâta a apreciat corect că se impune

clasarea petiției nr. 7581/2006, întrucât are același conținut cu petiția nr. 1296/2003

la care s-a comunicat răspuns reclamantului, pârâta aplicând dispozițiile art. 10

alin. (2) din O.G. nr. 27/2002.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul.

În motivarea acestuia,

recurentul arată că soluția instanței de fond este nelegală întrucât

Administrația Parcurilor și Grădinilor, structură fără personalitate juridică,

nu poate avea calitate de persoană juridică angajatoare, astfel cum a stabilit

prin sentința civilă nr. 3086/2001 Judecătoria Sector 5 București.

De asemenea, recurentul a

criticat hotărârea primei instanțe, deoarece aceasta nu a administrat probe din

care să rezulte că directorul Administrației Parcurilor și Grădinilor nu are

nici un fel de responsabilitate pentru încheierea contractelor individuale de

muncă.

A mai arătat că prima

instanță nu a apreciat corect probele aflate la dosarul cauzei, din care

rezultă că cele două petiții adresate Inspecției Muncii au un conținut diferit,

în sensul că înscrierile de la nr. crt. 55-84 din carnetul de muncă al

reclamantului nu sunt valabile pentru că nu fost certificate prin aplicarea

semnăturii și a ștampilei rotunde autorizate, iar pârâta Autoritatea Muncii nu

a controlat dacă s-a completat legal carnetul său de muncă.

Prin întâmpinare, intimata

Inspecția Muncii a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat, învederând

că în raport cu obiectul acțiunii, prima instanță a apreciat corect

împrejurarea potrivit căreia pârâta a clasat legal petiția nr. 7581/2006,

întrucât are același conținut cu petiția nr. 1296/2003 la care reclamantul a

primit răspuns.

În fața instanței de control

judiciar, recurentul a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale

pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 77

din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală.

Cererea a fost respinsă prin

încheierea din 21 noiembrie 2008, apreciindu-se că excepția de

neconstituționalitate invocat-o de recurent nu are legătură cu soluționarea

cauzei.

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, și din oficiu, Înalta

Curte va respinge recursul reclamantului ca nefondat, din considerentele ce se

vor arăta în cele ce urmează.

Potrivit art. 8 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau

într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de

răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns

în termen de 30 de zile poate sesiza instanța de contencios administrativ

competentă pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului.

În cauză, reclamantul a

adresat Inspecției Muncii, petiția nr. 1296 din 25 februarie 2003, primind

răspuns prin adresa nr. 493 din 2 aprilie 2003.

Ulterior, reclamantul s-a

mai adresat aceleiași autorități administrative cu petiția nr. 7581 din 21

noiembrie 2006, petiție care a fost clasată de autoritatea publică, în temeiul art.

10 alin. (2) din O.G. nr. 27/2002, întrucât s-a constatat că cea de-a doua

petiție are același conținut ca și petiția anterioară nr. 1296/2003.

Răspunsul la petiția clasată

nr. 7581 din 21 noiembrie 2006 a fost comunicat reclamantului prin adresa nr. 7581

din 24 noiembrie 2006.

Investită cu acțiunea

reclamantului al cărei obiect l-a constituit anularea adreselor prin care Inspecția

Muncii a răspuns la cele două petiții formulate de petent și obligarea pârâtei

să soluționeze problemele semnalate în cuprinsul petiției clasate, instanța de

fond a constatat, în mod corect, că soluția dată de autoritatea publică prin

care a dispus clasarea petiției nr. 7581/2006 este legală.

Astfel, potrivit art. 10 alin.

(2) din O.G. nr. 27/2002, privind reglementarea activității de soluționare a

petițiilor, aprobată și modificată prin Legea nr. 233/2002, în cazul în care un

petiționar adresează mai multe petiții, sesizând aceeași problemă, acestea se

vor conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns, iar dacă după

trimiterea răspunsului se primește o nouă petiție cu același conținut, aceasta

se clasează la numărul inițial, făcându-se mențiune despre faptul că s-a

răspuns.

Înalta Curte observă că

motivele de recurs invocate de reclamant, referitoare la lipsa personalității

juridice și a calității de angajator al Administrației Parcurilor și Grădinilor

precum și neimplicarea Inspecției Muncii în activitatea de control privind

modul de completare a carnetului de muncă al reclamantului, reprezintă o

reluare a sesizărilor pe care reclamantul le-a formulat în petițiile adresate

autorității administrative.

Prin urmare, clasarea

petiției reclamantului nr. 7581 din 21 noiembrie 2006 de către pârâta Inspecția

Muncii s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale arătate, împrejurare în

care soluția pronunțată de prima instanță este legală.

De astfel, aspectele

înfățișate în mod repetitiv de către reclamantă au fost soluționate definitiv

și irevocabil prin sentința civilă nr. 3086 din 18 aprilie 2001 a Judecătoriei

Sectorului 5 București, intimata Inspecția Muncii, fiind eliberată de orice fel

de obligații față de recurent, odată cu punerea în executare a hotărârii

menționate.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge, ca nefondat

recursul reclamantului și va menține sentința civilă atacată ca fiind legală și

temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul T.G. împotriva sentinței civile nr. 2268 din 25 septembrie 2007

a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 februarie 2009.