ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 628/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, reclamantul, T.G. a chemat în judecată pârâta Inspecția Muncii, solicitând instanței să anuleze măsura clasării nelegale a petiției din 21 noiembrie 2006, clasare care constituie un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului, anularea adresei din 2 aprilie 2003 și obligarea pârâtei să-și exercite toate atribuțiile legale în scopul soluționării celor semnalate de reclamant în petiția nr. 7581/2006. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin petiția nr. 7851 din 21 noiembrie 2006 a semnalat pârâtei, Inspecția Muncii, împrejurarea că înregistrările de la nr. crt.

55 până la nr. crt. 84 din Carnetul său de muncă sunt falsificate și a solicitat rectificarea acestora. A mai arătat că pârâta a clasat petiția reclamantului, apreciind că are același conținut cu o altă petiție a acestuia, înregistrată sub nr. 1296 din 25 februarie 2003, la care s-a comunicat răspunsul. Reclamantul a susținut că cele două petiții nu au conținut identic. Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București în raport cu prevederile art. 1 din Legea nr. 108/1994 potrivit cărora Inspecția Muncii este organ de specialitate al administrației publice centrale. Prin sentința civilă nr. 2449 din 16 aprilie 2007, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 10 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 2268 din 25 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că pârâta a apreciat corect că se impune clasarea petiției nr. 7581/2006, întrucât are același conținut cu petiția nr. 1296/2003 la care s-a comunicat răspuns reclamantului, pârâta aplicând dispozițiile art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 27/2002. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul. În motivarea acestuia, recurentul arată că soluția instanței de fond este nelegală întrucât Administrația Parcurilor și Grădinilor, structură fără personalitate juridică, nu poate avea calitate de persoană juridică angajatoare, astfel cum a stabilit prin sentința civilă nr. 3086/2001 Judecătoria Sector 5 București.

De asemenea, recurentul a criticat hotărârea primei instanțe, deoarece aceasta nu a administrat probe din care să rezulte că directorul Administrației Parcurilor și Grădinilor nu are nici un fel de responsabilitate pentru încheierea contractelor individuale de muncă. A mai arătat că prima instanță nu a apreciat corect probele aflate la dosarul cauzei, din care rezultă că cele două petiții adresate Inspecției Muncii au un conținut diferit, în sensul că înscrierile de la nr. crt. 55-84 din carnetul de muncă al reclamantului nu sunt valabile pentru că nu fost certificate prin aplicarea semnăturii și a ștampilei rotunde autorizate, iar pârâta Autoritatea Muncii nu a controlat dacă s-a completat legal carnetul său de muncă.

Prin întâmpinare, intimata Inspecția Muncii a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat, învederând că în raport cu obiectul acțiunii, prima instanță a apreciat corect împrejurarea potrivit căreia pârâta a clasat legal petiția nr. 7581/2006, întrucât are același conținut cu petiția nr. 1296/2003 la care reclamantul a primit răspuns. În fața instanței de control judiciar, recurentul a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală. Cererea a fost respinsă prin încheierea din 21 noiembrie 2008, apreciindu-se că excepția de neconstituționalitate invocat-o de recurent nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, și din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca nefondat, din considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează. Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termen de 30 de zile poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului. În cauză, reclamantul a adresat Inspecției Muncii, petiția nr. 1296 din 25 februarie 2003, primind răspuns prin adresa nr. 493 din 2 aprilie 2003. Ulterior, reclamantul s-a mai adresat aceleiași autorități administrative cu petiția nr. 7581 din 21 noiembrie 2006, petiție care a fost clasată de autoritatea publică, în temeiul art. 10 alin. (2) din O.G.

nr. 27/2002, întrucât s-a constatat că cea de-a doua petiție are același conținut ca și petiția anterioară nr. 1296/2003. Răspunsul la petiția clasată nr. 7581 din 21 noiembrie 2006 a fost comunicat reclamantului prin adresa nr. 7581 din 24 noiembrie 2006. Investită cu acțiunea reclamantului al cărei obiect l-a constituit anularea adreselor prin care Inspecția Muncii a răspuns la cele două petiții formulate de petent și obligarea pârâtei să soluționeze problemele semnalate în cuprinsul petiției clasate, instanța de fond a constatat, în mod corect, că soluția dată de autoritatea publică prin care a dispus clasarea petiției nr. 7581/2006 este legală. Astfel, potrivit art. 10 alin. (2) din O.G.

nr. 27/2002, privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, aprobată și modificată prin Legea nr. 233/2002, în cazul în care un petiționar adresează mai multe petiții, sesizând aceeași problemă, acestea se vor conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns, iar dacă după trimiterea răspunsului se primește o nouă petiție cu același conținut, aceasta se clasează la numărul inițial, făcându-se mențiune despre faptul că s-a răspuns. Înalta Curte observă că motivele de recurs invocate de reclamant, referitoare la lipsa personalității juridice și a calității de angajator al Administrației Parcurilor și Grădinilor precum și neimplicarea Inspecției Muncii în activitatea de control privind modul de completare a carnetului de muncă al reclamantului, reprezintă o reluare a sesizărilor pe care reclamantul le-a formulat în petițiile adresate autorității administrative.

Prin urmare, clasarea petiției reclamantului nr. 7581 din 21 noiembrie 2006 de către pârâta Inspecția Muncii s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale arătate, împrejurare în care soluția pronunțată de prima instanță este legală. De astfel, aspectele înfățișate în mod repetitiv de către reclamantă au fost soluționate definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 3086 din 18 aprilie 2001 a Judecătoriei Sectorului 5 București, intimata Inspecția Muncii, fiind eliberată de orice fel de obligații față de recurent, odată cu punerea în executare a hotărârii menționate. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge, ca nefondat recursul reclamantului și va menține sentința civilă atacată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul T.G. împotriva sentinței civile nr. 2268 din 25 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2009.