ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5419/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 558 din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași s-a dispus admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamanta L.F. în calitatea de mandatar al persoanelor îndreptățite D.C., M.D.M., R. I.S. și C.M.V. împotriva pârâților P.M. Călărași și P. Călărași. S-a dispus anularea dispoziției nr. 2628/2005 emisă de pârâtul P. Călărași. S-a constatat dreptul persoanelor îndreptățite reprezentate de reclamant la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și lată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv pentru imobilul teren în suprafață de 35 ha situat în fosta moșie L. pendinte de fosta comună Mircea-Vodă (actualmente parte din intravilanul municipiului Călărași).

Pârâta P.M. Călărași a fost obligată să înainteze P.C. Ștefan Vodă notificarea reclamantului în vederea emiterii dispoziției cu privire la suprafața de 6000 m 2 teren intravilan situat în comuna Ștefan Vodă, solicitată prin aceeași notificare. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Prin dispoziția nr. 2628 din 7 iulie 2005, P. Călărași a respins notificarea nr. 58/2002 formulată de reclamant pe motiv că aceasta nu cuprinde elementele prevăzute de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, respectiv elementele de identificare a bunului imobil solicitat, cel puțin, respectiv pentru cele trei locuri de casă a câte 2000 m 2 teren fiecare, situate pe raza comunei Ștefan - Vodă (localitatea exista atât la data preluării abuzive cât și la data formulării notificării) aceste elemente existau și erau suficiente pentru a constata că P. Călărași nu are calitate de unitate deținătoare în sensul art. 21 din Legea nr. 10/2001, această calitate aparținând P.C.

Ștefan Vodă. Din actele depuse de reclamant, coroborate cu concluziile raportului de expertiză rezultă că terenul ce a format obiectul notificării nu face parte din această categorie.

Cum prin raportul de expertiză tehnică topografică efectuat în faza rejudecării în fond a cauzei a rezultat amplasamentul suprafeței de 3,5 ha teren solicitate prin aceeași notificare, în sensul că acesta este situat actualmente în intravilanul municipiului Călărași dar acest amplasament nu este liber, fiind ocupat de sediul unor societăți comerciale (SC S. SA Călărași, SC A. Călărași, SC Z. SA Călărași) rezultă că persoanele îndreptățite reprezentate de reclamant au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent prevăzute în Legea nr. 10/2001 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, respectiv la despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv iar determinarea valorii acestora urmează a fi făcută în conformitate cu procedura prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005 și standardelor internaționale de evaluare.

Având în vedere aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de L.F., mandatar al persoanelor îndreptățite D.C., M.D.M., R. I.S. și C.N.V. împotriva pârâților P.M. Călărași și P. Călărași. S-a dispus anularea dispoziției nr. 2628/2005 emisă de pârâtul P. Călărași. S-a constatat dreptul persoanelor îndreptățite reprezentate de reclamant la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv pentru imobilul teren în suprafață de 3,5 ha. situat în fosta moșie L., pendinte de fosta comună Mircea - Vodă (actualmente parte din intravilanul municipiului Călărași). P.M. Călărași a fost obligată să înainteze P.C.

Ștefan Vodă notificarea reclamantului în vederea emiterii dispoziției cu privire la suprafața de 6000 m 2 teren intravilan situat în comuna Ștefan Vodă solicitată prin aceeași notificare. Prin decizia civilă nr. 628 din 3 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București s-a dispus admiterea apelului declarat de apelanta - pârâtă P.M. Călărași prin P., împotriva sentinței civile nr. 558 din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași. S-a dispus schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul că în urma admiterii în parte a acțiunii și a anulării dispoziției atacate, s-a dispus trimiterea notificării referitoare la terenul de 3,5 ha, situat în fosta Moșie L., identificat de expertiza efectuată de expert C.V., C.M.

Călărași de aplicare a Legii nr. 18/1991. Au fost păstrate dispozițiile referitoare la înaintarea notificării cu privire la terenul de 6000 m 2 către P.C. Ștefan Vodă. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidența prezentei legi, terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate conform prevederilor Legii fondului funciar și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.

Aceste dispoziții legale, coroborate cu concluziile raportului de expertiză topografică, efectuat de expertul C.V. , care concluzionează fără echivoc faptul că la data preluării abuzive, terenul de 3,5 ha. situat în fosta moșie L., se află în extravilanul localității Călărași, conduc indubitabil la concluzia că această suprafață de teren nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Având în vedere dispozițiile art. 8.1. și 8.2. din H.G. nr. 250/2007 prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 (8.2.

În cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin. (1) al art. 8 din aceeași lege, acestea, în temeiul art. V alin. din titlul 1 din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, urmează a fi înaintate, în vederea soluționării, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare) soluția care se impune este aceea de înaintare a notificării referitoare la acest imobil, C.M. Călărași de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Critica formulată de apelantă privitoare la faptul că reclamantul nu a făcut nicio mențiune în notificarea nr. 58/2002, cu privire la suprafața de 6000 m 2 teren intravilan, nu mai poate face obiect de analiză, deoarece instanța supremă, în primul ciclu procesual a stabilit că bunul, deși nu a fost identificat în notificare, era identificabil, atâta vreme cât notificarea face trimitere la fosta moșie L. descrisă în actul de proprietate atașat notificării. Din acest punct de vedere instanța de fond a reținut în mod corect că pentru cele trei locuri de casă a câte 2000 m 2 teren, fiecare situate pe raza comunei Ștefan Vodă (localitate existentă atât la data preluării abuzive cât și la data formulării notificării) existau elemente suficiente în actul de proprietate pentru a constata că P.M.

Călărași nu are calitate de unitate deținătoare și a dispus înaintarea acesteia P.C. Ștefan Vodă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs P.M. Călărași criticând-o pentru următoarele aspecte. Prin dispoziția nr. 2628 din 7 iulie 2005 s-a respins notificarea formulată de L.F., pe considerentul că aceasta nu cuprinde elementele de identificare a bunului imobil, pentru care a solicitat măsuri reparatorii în echivalent, contrar dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Tot astfel notificarea nu face nicio precizare expresă cu privire la suprafața de 3,5 ha teren ce constituia moșia L., care nu are menționate elementele de identificare, situație în care în mod neîntemeiat s-a dispus anularea dispoziției emise de recurentă.

Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 s-a pronunțat asupra unei cereri de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 3,5 ha, fosta moșie L., așa cum a fost identificată prin raportul de expertiză efectuat în cauză, situație în care reclamantul urma să se adreseze cu cerere Primăriei localității pe raza căreia se află terenul, până la 31 decembrie 1998, sub sancțiunea decăderii așa cum prevede art. 9 alin. (3) din Legea nr. 18/1991. Or, intimatul nu a respectat acest termen, ci a formulat cerere în temeiul Legii nr. 10/2001 fără a preciza și suprafața de 3,5 ha, în notificarea care a fost întocmită la data de 4 februarie 2002, situație în care instanța a greșit dispunând trimiterea notificării Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Solicită admiterea recursului în privința dispoziției de trimitere a notificării privind suprafața de 3,5 ha teren, Comisiei municipale Călărași de aplicare a Legii nr. 18/1991. Solicită judecarea cauzei în lipsă. Intimatul L.F. a formulat concluzii scrise. Examinând cererea de recurs instanța reține următoarele: Recursul vizează critica soluției instanței de apel în privința anulării dispoziției atacate și trimiterea notificării referitoare la terenul de 3,5 ha situat în fosta moșie L., Comisiei municipale Călărași de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Or, din moment ce, consecință a deciziei de casare nr. 2281 din 13 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a identificat suprafața de teren ce compune fosta moșie L., ca întindere și amplasament și s-a stabilit că suprafața de 3,6 ha teren preluat abuziv, inclus în fosta proprietate a contestatorilor se află în extravilanul localității Călărași, și prin urmare nu intră sub auspiciile Legii nr. 10/2001 [(art. 8 alin. (1) din aceeași lege)] în mod legal a procedat instanța de apel aplicând dispozițiile art. 81 și 82 din H.G. nr. 250/2007 prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

Astfel, potrivit textelor citate, în cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin. (1) al art. 8 din aceeași lege, acestea, în temeiul art. V alin. (2) din titlul 1 din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, urmează a fi înaintate, în vederea soluționării, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000 cu modificările și completările și completările ulterioare. În aceste condiții în mod legal instanța a dat semnificație juridică corespunzătoare dispozițiilor legale care reglementează modalitatea de a proceda în ipoteza de natura celei în speță și a dispus trimiterea notificării privitoare la suprafața de 3,5 ha teren, Comisiei Municipiului Călărași de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Față de cele reținute, instanța nu are a se pronunța asupra decăderii din termen a contestatorilor, deoarece soluția de trimitere a cauzei spre soluționare organului competent nu semnifică pronunțarea instanței de apel în vreun fel asupra termenului de formulate a cererii, și prin urmare nu poate fi supusă criticii în recurs. În aceste condiții, criticile calificate de instanța de recurs ca aparținând pct. 9 art. 304 C. proc. civ., sunt neîntemeiate, situație în care recursul urmează a fi respins în condițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta P. M. Călărași împotriva deciziei nr. 628 din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Obligă pe recurenta pârâtă să plătească intimatului reclamant L.F. 1000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2010.