ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5419/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5419/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 558 din 4
iunie 2009 pronunțată de
Tribunalul
Călărași s-a dispus admiterea în parte a acțiunii formulate de
reclamanta L.F. în calitatea de mandatar al
persoanelor
îndreptățite D.C., M.D.M., R.
I.S. și C.M.V. împotriva pârâților P.M.
Călărași și P. Călărași.
S-a dispus
anularea dispoziției nr. 2628/2005 emisă de pârâtul
P. Călărași.
S-a constatat
dreptul persoanelor îndreptățite reprezentate de
reclamant la acordarea de
despăgubiri în condițiile legii speciale privind
regimul de stabilire și lată a
despăgubirilor aferente imobilelor preluate
abuziv pentru imobilul teren în
suprafață de 35 ha situat în fosta moșie
L. pendinte de fosta comună Mircea-Vodă (actualmente
parte
din intravilanul
municipiului Călărași).
Pârâta P.M. Călărași
a fost obligată să înainteze
P.C. Ștefan Vodă notificarea reclamantului în vederea
emiterii
dispoziției cu privire la suprafața de 6000 m
2
teren intravilan
situat în comuna Ștefan Vodă, solicitată prin aceeași notificare.
Pentru a se
pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr.
2628 din 7 iulie 2005, P.
Călărași a respins notificarea nr. 58/2002 formulată de
reclamant pe motiv că aceasta nu cuprinde elementele prevăzute de art. 21 alin.
(2) din
Legea nr. 10/2001,
respectiv elementele de identificare a bunului
imobil solicitat, cel puțin, respectiv pentru cele trei locuri de casă
a câte
2000 m
2
teren fiecare, situate pe raza comunei Ștefan
- Vodă
(localitatea exista atât la data
preluării abuzive cât și la data formulării
notificării) aceste elemente existau și erau suficiente pentru a
constata
că P. Călărași nu are
calitate de unitate deținătoare în sensul art.
21 din Legea nr. 10/2001,
această calitate aparținând P.C. Ștefan Vodă.
Din actele depuse de reclamant,
coroborate cu concluziile raportului de expertiză rezultă că terenul ce a
format obiectul notificării nu face parte din această categorie.
Cum prin
raportul de expertiză tehnică topografică efectuat în
faza rejudecării
în fond a cauzei a rezultat amplasamentul suprafeței de
3,5 ha teren
solicitate prin aceeași notificare, în sensul că acesta este
situat
actualmente în intravilanul municipiului Călărași dar acest
amplasament nu este liber, fiind
ocupat de sediul unor societăți
comerciale
(SC S. SA Călărași, SC A. Călărași, SC Z.
SA Călărași) rezultă că persoanele
îndreptățite reprezentate de
reclamant au
dreptul la măsuri reparatorii în echivalent prevăzute în Legea nr. 10/2001 așa
cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, respectiv la despăgubiri
acordate în condițiile legii speciale privind
regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate
în
mod abuziv iar determinarea valorii acestora urmează a fi făcută în conformitate
cu procedura prevăzută de titlul VII din Legea nr.
247/2005 și standardelor internaționale de evaluare.
Având în vedere
aceste considerente, tribunalul a admis în parte
acțiunea formulată de L.F., mandatar al persoanelor
îndreptățite D.C., M.D.M., R.
I.S. și C.N.V.
împotriva pârâților
P.M. Călărași și P. Călărași.
S-a dispus
anularea dispoziției nr. 2628/2005 emisă de pârâtul
P. Călărași.
S-a constatat
dreptul persoanelor îndreptățite reprezentate de
reclamant la acordarea de
despăgubiri în condițiile legii speciale privind
regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente
imobilelor
preluate abuziv pentru imobilul
teren în suprafață de 3,5 ha. situat în
fosta moșie L., pendinte de fosta comună Mircea - Vodă
(actualmente parte din intravilanul municipiului
Călărași).
P.M. Călărași a fost obligată să
înainteze
P.C. Ștefan Vodă notificarea
reclamantului în vederea emiterii dispoziției cu privire la suprafața de 6000 m
2
teren intravilan
situat în comuna
Ștefan Vodă solicitată prin aceeași notificare.
Prin decizia
civilă nr. 628 din 3 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București s-a
dispus admiterea apelului declarat de
apelanta - pârâtă P.M. Călărași prin P., împotriva
sentinței civile nr. 558 din 4 iunie
2009 pronunțată de Tribunalul Călărași.
S-a dispus
schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul că în
urma admiterii
în parte a acțiunii și a anulării dispoziției atacate, s-a
dispus
trimiterea notificării referitoare la terenul de 3,5 ha, situat în
fosta Moșie L.,
identificat de expertiza efectuată de expert
C.V., C.M. Călărași de aplicare a
Legii nr.
18/1991.
Au fost păstrate
dispozițiile referitoare la înaintarea notificării cu privire la terenul de
6000 m
2
către P.C. Ștefan Vodă.
Pentru a se
pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Conform art. 8 alin.
(1) din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidența
prezentei legi, terenurile situate
în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data
notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea
fondului funciar nr. 18/1991,
republicată, cu modificările și completările ulterioare,
și prin Legea nr.
1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor
agricole
și celor forestiere, solicitate conform prevederilor Legii
fondului funciar și ale Legii nr. 169/1997, cu
modificările și completările
ulterioare.
Aceste dispoziții legale, coroborate cu concluziile raportului
de expertiză topografică, efectuat de expertul C.V.
, care concluzionează fără echivoc faptul că la
data preluării
abuzive, terenul de
3,5 ha. situat în fosta moșie L., se află în
extravilanul localității Călărași, conduc indubitabil la concluzia că
această
suprafață de teren nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989.
Având în vedere dispozițiile art. 8.1.
și 8.2. din H.G. nr. 250/2007 prin care au fost aprobate Normele
metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001
(8.2. În cazul în
care s-au depus
notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin. (1) al art.
8 din aceeași
lege, acestea, în temeiul art. V alin. din titlul 1 din Legea nr.
247/2005, cu modificările și completările
ulterioare, urmează a fi
înaintate,
în vederea soluționării, comisiilor comunale, orășenești și
municipale constituite potrivit Legii fondului
funciar nr. 18/1991,
republicată, cu modificările și completările
ulterioare, și Legii nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare)
soluția care se
impune este aceea de
înaintare a notificării referitoare la acest imobil,
C.M. Călărași de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Critica
formulată de apelantă privitoare la faptul că reclamantul
nu a făcut nicio mențiune în
notificarea nr. 58/2002, cu privire la
suprafața
de 6000 m
2
teren intravilan, nu mai poate face obiect de
analiză, deoarece instanța supremă, în primul
ciclu procesual a stabilit că bunul, deși nu a fost identificat în notificare,
era identificabil, atâta
vreme cât
notificarea face trimitere la fosta moșie L. descrisă
în actul de proprietate atașat notificării. Din
acest punct de vedere
instanța de fond a reținut în mod corect că pentru
cele trei locuri de
casă a câte 2000 m
2
teren, fiecare situate pe raza comunei Ștefan Vodă (localitate existentă atât
la data preluării abuzive cât și la data formulării
notificării) existau elemente suficiente în actul
de proprietate pentru a
constata că
P.M. Călărași nu are calitate de unitate deținătoare și a dispus înaintarea
acesteia P.C. Ștefan Vodă.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs P.M.
Călărași
criticând-o pentru următoarele aspecte.
Prin dispoziția nr.
2628 din 7 iulie 2005 s-a respins notificarea
formulată de L.F., pe considerentul
că aceasta nu cuprinde
elementele
de identificare a bunului imobil, pentru care a solicitat
măsuri reparatorii în echivalent, contrar
dispozițiilor art. 22 alin. (2) din
Legea nr. 10/2001. Tot astfel
notificarea nu face nicio precizare expresă cu privire la suprafața de 3,5 ha
teren ce constituia moșia
L., care nu are
menționate elementele de identificare, situație
în care în mod neîntemeiat s-a dispus anularea dispoziției emise de
recurentă.
Comisia locală de aplicare a Legii nr.
18/1991 s-a pronunțat
asupra unei cereri de
acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 3,5 ha,
fosta moșie L., așa cum a fost
identificată
prin raportul de expertiză efectuat în cauză, situație în care
reclamantul urma să se adreseze cu cerere
Primăriei localității pe raza
căreia se află terenul, până la 31
decembrie 1998, sub sancțiunea
decăderii așa
cum prevede art. 9 alin. (3) din Legea nr. 18/1991.
Or, intimatul nu
a respectat acest termen, ci a formulat cerere în
temeiul Legii nr. 10/2001 fără a
preciza și suprafața de 3,5 ha, în
notificarea
care a fost întocmită la data de 4 februarie 2002, situație în
care
instanța a greșit dispunând trimiterea notificării Comisiei de aplicare a Legii
nr. 18/1991.
Solicită
admiterea recursului în privința dispoziției de trimitere a
notificării privind suprafața de 3,5
ha teren, Comisiei municipale Călărași de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Solicită
judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul L.F. a
formulat concluzii scrise.
Examinând cererea
de recurs instanța reține următoarele:
Recursul vizează critica soluției
instanței de apel în privința
anulării
dispoziției atacate și trimiterea notificării referitoare la terenul
de 3,5 ha situat în fosta moșie L., Comisiei
municipale Călărași
de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Or, din moment
ce, consecință a deciziei de casare nr. 2281 din
13 martie 2007 pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție s-a
identificat suprafața de teren ce compune fosta moșie L.,
ca
întindere
și amplasament și s-a stabilit că suprafața de 3,6 ha teren preluat abuziv,
inclus în fosta proprietate a contestatorilor se află în
extravilanul
localității Călărași, și prin urmare nu intră sub auspiciile
Legii nr. 10/2001
[(art. 8 alin. (1) din aceeași lege)] în mod legal a procedat instanța
de apel aplicând
dispozițiile art. 81 și 82 din H.G. nr. 250/2007 prin
care au fost
aprobate Normele metodologice de aplicare unitară a Legii
nr. 10/2001.
Astfel, potrivit textelor citate, în cazul în care s-au depus notificări cu privire
la imobilele prevăzute la alin. (1) al art. 8 din aceeași lege,
acestea, în
temeiul art. V alin. (2) din titlul 1 din Legea nr. 247/2005, cu
modificările și completările
ulterioare, urmează a fi înaintate, în
vederea
soluționării, comisiilor comunale, orășenești și municipale
constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991
republicată, cu
modificările și
completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000 cu modificările și
completările
și completările ulterioare.
În aceste
condiții în mod legal instanța a dat semnificație juridică
corespunzătoare
dispozițiilor legale care reglementează modalitatea de
a proceda în
ipoteza de natura celei în speță și a dispus trimiterea
notificării
privitoare la suprafața de 3,5 ha teren, Comisiei Municipiului
Călărași de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Față de cele reținute, instanța nu are
a se pronunța asupra
decăderii din termen a
contestatorilor, deoarece soluția de trimitere a
cauzei spre soluționare organului competent nu semnifică pronunțarea
instanței de apel în vreun fel asupra termenului
de formulate a cererii,
și prin urmare nu poate fi supusă criticii în
recurs.
În aceste
condiții, criticile calificate de instanța de recurs ca
aparținând pct. 9 art. 304 C. proc.
civ., sunt neîntemeiate,
situație în care
recursul urmează a fi respins în condițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de pârâta P.
M. Călărași împotriva deciziei nr. 628 din 3 decembrie
2009 a
Curții de Apel
București, secția a IV-a civilă.
Obligă pe recurenta pârâtă să
plătească intimatului reclamant L.F. 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 20 octombrie 2010.