ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4562/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 21 noiembrie 2007, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.F.P., obligarea pârâtei să-i răspunde la cererea înregistrată din 24 martie 2006. În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că a depus memoriul cu numărul menționat, la care autoritatea pârâtă nu i-a răspuns Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 7715 din 12 decembrie 2006, a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă și a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Judecând pricina în primă instanță, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 950 din 3 aprilie 2007, a admis acțiunea și a obligat pârâta să soluționeze cererea reclamantei. Instanța a reținut că soluția se impune, întrucât, în memoriul său, reclamanta sesiza săvârșirea unor nelegalități la inspectoratul teritorial de muncă și, deși autoritatea - pârâtă i-a comunicat că s-a decis efectuarea unui control în vederea lămuririi aspectelor sesizate, nu i-a transmis petentei și rezultatele controlului, pe care era îndreptățită să le primească. Împotriva sus menționatei sentințe, a declarat recurs,în termen legal, pârâta A.N.F.P. Recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii.

A arătat că, prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind o condiție de exercitare a dreptului la acțiune. Pe fondul cauzei, recurenta a menționat, în esență, că a comunicat intimatei - reclamante răspunsul la petiția acesteia, cu adresa din 31 martie 2006, anexată la dosar, precum și raportul de control din 15 ianuarie 2007, prin adresa din 19 ianuarie 2007, de asemenea, depusă la dosar. Analizând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică.

În fapt, prin petiția înregistrată din 24 martie 2006 la A.N.F.P., intimata - reclamantă a semnalat o serie de abateri în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă, referitoare la respectarea legislației privind funcția publică și funcționarii publici, respectiv în ceea ce privește comunicarea/ actualizarea obiectivelor individuale pentru anii 2005, 2006 întocmirea, actualizarea, aprobarea fișelor de post, completarea rapoartelor de evaluare a performanțelor profesionale individuale pentru perioada 2004-2005, drepturile legale cuvenite funcționarilor publici, precum și aplicarea măsurilor privind respectarea egalității de șanse și tratament în domeniul relațiilor de serviciu, numirea/ reîncadrarea funcționarilor publici.

Urmare celor sesizate de intimata - reclamantă, recurenta-pârâtă, în temeiul art. 20 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin Ordinul Președintelui A.N.F.P. a dispus efectuarea unui control la Inspectoratul Teritorial de Muncă București. Faptul că, prin adresa din 24 martie 2006, depusă la dosarul de fond, recurenta - pârâtă a comunicat intimatei - reclamante că urmează să efectueze un control inopinat la sediul Inspectoratului Teritorial de Muncă București, nu echivalează, așa după cum corect a reținut și instanța de fond, cu un răspuns la memoriul acesteia, autoritatea având obligația să comunice petentei și rezultatele controlului, având în vedere că ele reprezentau modul de soluționare a petiției.

Nici prin actul nou depus în recurs, recurenta nu face dovada comunicării efective a rezultatelor controlului, având în vedere că, deși prin adresa din 19 ianuarie 2007 (fila 52 dosar recurs), se susține că i se transmite intimatei raportul de control din 15 ianuarie 2007, ceea ce i s-a comunicat în realitate acesteia a fost procesul - verbal de control inopinat, care așa după cum rezultă din chiar penultimul său alineat, constituie un act anterior raportului de control. Nici în cea ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, susținerile recurentei nu sunt întemeiate. În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă este plângerea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, ”reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării acestuia”.

Având în vedere că obiectul acțiunii îl constituie refuzul nejustificat de a soluționa o cerere, în cauză nu se impunea formularea plângerii prealabile, care vizează anularea unui act administrativ. Ținând cont de faptul că, în raport cu toate cele expuse, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.N.F.P. împotriva sentinței civile nr. 950 din 3 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2007.