ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2249/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului București,

reclamantul B.F.I. a solicitat anularea Deciziei nr. 379 din 22 august 2005

emisă de D.G.A.N.P. – M.I.

În motivarea cererii se

arată că decizia nu a fost contrasemnată de M.J., nu a fost publicată în M. Of.

al României și conține prevederi neclare care dau posibilitatea săvârșirii de

abuzuri.

Tribunalul București, secția

a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și

fiscal, prin sentința civilă nr. 1968 din 18 aprilie 2006 a admis excepția necompetenței materiale și-a declinat competența de soluționare a cererii în

favoarea Curții de Apel București.

S-a reținut că în speță se

solicită anularea unui decizii emise de D.G.A.N.P., care este instituție

publică de interes național în subordinea M.J., astfel că, în primă Instanță,

competența de soluționare revine Curții de Apel, potrivit art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, iar din punct de vedere teritorial, competența aparține Curții

de Apel București potrivit art. 10 alin. (3) din același act normativ.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 45623/3/2005, iar reclamantul a depus la dosar un memoriu în

care precizează că înțelege să cheme în judecată A.N.P. și această instituție să

fie introdusă în cauză în calitate de pârât.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2718 din

2 noiembrie 2006 a admis excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată

din oficiu de Instanță, și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant ca

inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr.

554/2004, în contradictoriu cu pârâtul M.I.

În motivarea sentinței se arată

că reclamantul avea obligația legală, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

ca înainte de a sesiza Instanța competentă să formuleze o plângere prealabilă

autorității emitente a actului administrativ contestat pentru revocarea acelui

act.

Această procedură prealabilă

este obligatorie pentru acțiunile formulate în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004,

iar din actele depuse de reclamant nu rezultă că reclamantul a efectuat această

procedură prealabilă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul B.F.I., criticând soluția ca fiind nelegală și netemeinică.

Recurentul a solicitat Instanței

de Recurs, scutirea de plată a taxei de timbru pentru cererea de recurs și să i

se acorde asistență judiciară gratuită, iar prin încheierea din 16 martie 2007

au fost admise cererile.

Apărătorul desemnat al recurentului

a invocat faptul că hotărârea Instanței de Fond a fost dată fără a fi citată A.N.P.,

autoritate publică cu care a înțeles să se judece, în contradictoriu

reclamantul - recurent.

Examinând actele aflate la dosar,

motivele de recurs, dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite

recursul declarat de reclamant pentru următoarele considerente:

Reclamantul, chiar dacă,

inițial, în cererea de chemare în judecată a indicat ca pârât pe M.I. -

director general al A.N.P.,ulterior, după declinarea competenței, la Curtea de Apel București, declinare care a avut în vedere tocmai faptul că, în speță, pârât

ar fi o autoritate publică centrală reclamantul a solicitat introducerea în

calitate de pârât al A.N.P.

Cu toate acestea, Instanța

de Fond a procedat la soluționarea cererii fără a fi introdusă în cauză și

citată A.N.P.

Potrivit art. 85 C. proc. civ., Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea

părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel.

În cauză, se constată că A.N.P.

nu a fost citată la Instanța de Fond, deși reclamantul indicase citarea ei în

calitate de pârât.

În baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ., hotărârea Instanței de Fond este nelegală.

Potrivit art. 312 alin. (5)

teza a II-a C. proc. civ., pentru că judecarea cauzei s-a făcut fără citarea

pârâtei, va fi admis recursul, va fi casată sentința atacată și va fi trimisă

cauza spre rejudecare aceleași Instanțe.

La rejudecare, vor fi avute în

vedere și motivele de recurs invocate de recurentul - reclamanta care susține că

a formulat cerere către A.N.P., dar că nu i-a fost comunicat nici un răspuns.

Având în vedere că

recurentului i-a fost acordată asistență și apărarea gratuită printr-un avocat

delegat de baroul avocaților, conform art. 75 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și pentru că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. (1) C. proc.

civ. pentru ca cheltuielile judiciare să fie puse în sarcina celeilalte părți,

cheltuielile de judecată în sumă de 150 RON, reprezentând onorariu avocat, vor

fi achitate din fondurile M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

B.F.I. împotriva sentinței civile nr. 2718 din 2 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe.

Cheltuielile de judecată în

sumă de 150 RON lei, reprezentând onorariu avocat vor fi achitate din fondurile

M.J.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 aprilie 2007.