ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2544/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 8 august 2005, astfel cum a fost precizată, reclamanta SC S.P.I. SRL București a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București, anularea actului nr. 251566 din 17 iunie 2005 emis de primul pârât și a titlului executoriu nr. 628 din 17 iunie 2005 întocmit de cea de-a doua pârâtă. În motivare, reclamanta a arătat că a urmat calea administrativă prealabilă anterior promovării acestei acțiuni, dar că această cerere este admisibilă, indiferent ce soluție se va adopta în procedura administrativă, atâta vreme cât calea aleasă este opțională.

Pe fondul cererii, reclamanta a susținut, în esență, că nu datorează sumele reținute ca debite fiscale în sarcina sa, motiv pentru care actele contestate au fost nelegal emise. Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4589 din 14 noiembrie 2005, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cererii în favoarea Curții de Apel București, în temeiul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Judecând cauza în primă instanță, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1294 din 5 iunie 2006, a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Instanța a reținut că soluția se impune, întrucât titlul executoriu contestat nu este un act administrativ în sensul prevăzut de Legea nr. 554/2004, ci un act de executare silită, împotriva căruia s-a și formulat contestație la executare la Judecătoria Sectorului 1 București, iar adresa nr. 251566/2005, de asemenea nu este un act administrativ în accepțiunea legii și cu privire la acesta nu s-a urmat nici procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. S-a mai reținut că reclamanta face confuzie între procedura administrativă prealabilă și procedura jurisdicției administrative. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC S.P.I. SRL București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin cererea de recurs întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., recurenta a arătat că Instanța de Fond, pe de o parte a reținut în mod greșit neefectuarea procedurii prealabile față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice atâta vreme cât acesta reprezintă o autoritate centrală și nu există, deci, o autoritatea ierarhic superioară care să o soluționeze, iar pe de altă parte deși avea această obligație nu a constatat nelegalitatea titlului executoriu contestat. Examinând cauza prin prisma criticilor aduse și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat. Având în vedere capetele de cerere cu care a fost învestită instanța de contencios administrativ, a Curții de Apel București, și prevederile legale incidente în cauză, respectiv cele ale Legii nr. 554/2004, dezlegarea în drept dată acțiunii formulate de reclamanta S.C.

„Societate pentru Promovare Internațională” S.R.L. București este cea corectă. Astfel, acțiunea promovată a vizat anularea titlului executor nr. 628/17 iunie 2005 (somație de plată) emis de Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1 București și a actului emis de Ministerul Finanțelor Publice cu nr. 251566 din 17 iunie 2005. Din perspectiva definiției legale dată de legiuitor actului administrativ prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, indiscutabil că nici unul din cele două acte contestate nu pot fi considerate ca fiind acte administrative. Titlul executoriu, ca act emis în cadrul procedurii silite poate fi contestat în temeiul art. 169 C. proc. fisc. după procedura specială și imperativ stabilită de acest act normativ, ceea ce în speță s-a și realizat de către recurenta-reclamantă prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București sub nr. 17229/2005.

Prin adresa nr. 251566/2005 emisă de M.F.P. – D.G.A.C.I.D.E. s-a comunicat Administrației Finanțelor Publice Sector 1 București despre consecințele verificării efectuate de Curtea de Conturi a României – Secția de Control Ulterior, precizându-se totodată că debitele comunicate nu au fost recunoscute de beneficiarul în cauză și că Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București este datoare a lua măsurile necesare în vederea încasării de la debitorul reclamant prin executarea silită a sumelor cuvenite Fondului de Contrapartidă. Rezultă, fără echivoc, că actul în discuție nu se circumscrie definiției legale a actului administrativ.

Mai mult, inadmisibilitatea acestui capăt de cerere operează și ca urmare a neefectuării procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea Contenciosului Administrativ, dispoziții care fac trimitere în mod clar la organul emitentă și nu la organul ierarhic superior – cum interpretează recurenta; de altfel, prin art. 7 alin. (1) ultima teză se subliniază că „plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există”. Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.P.I. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1294 din 5 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2007.