ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2544/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2544/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 8 august 2005,
astfel cum a fost precizată, reclamanta SC S.P.I. SRL București a solicitat, în
contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Administrația
Finanțelor Publice Sector 1 București, anularea actului nr. 251566 din 17 iunie
2005 emis de primul pârât și a titlului executoriu nr. 628 din 17 iunie 2005
întocmit de cea de-a doua pârâtă.
În motivare, reclamanta a
arătat că a urmat calea administrativă prealabilă anterior promovării acestei acțiuni,
dar că această cerere este admisibilă, indiferent ce soluție se va adopta în
procedura administrativă, atâta vreme cât calea aleasă este opțională.
Pe fondul cererii,
reclamanta a susținut, în esență, că nu datorează sumele reținute ca debite
fiscale în sarcina sa, motiv pentru care actele contestate au fost nelegal
emise.
Tribunalul București, secția
a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și
fiscal, prin sentința civilă nr. 4589 din 14 noiembrie 2005, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența
soluționării cererii în favoarea Curții de Apel București, în temeiul
prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Judecând cauza în primă
instanță, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, prin sentința civilă nr. 1294 din 5 iunie 2006, a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Instanța a reținut că
soluția se impune, întrucât titlul executoriu contestat nu este un act
administrativ în sensul prevăzut de Legea nr. 554/2004, ci un act de executare
silită, împotriva căruia s-a și formulat contestație la executare la Judecătoria Sectorului 1 București, iar adresa nr. 251566/2005, de asemenea nu este un act
administrativ în accepțiunea legii și cu privire la acesta nu s-a urmat nici
procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
S-a mai reținut că
reclamanta face confuzie între procedura administrativă prealabilă și procedura
jurisdicției administrative.
Împotriva sus menționatei
sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC S.P.I. SRL
București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin cererea de recurs
întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ., recurenta a arătat că Instanța de Fond, pe de o parte a reținut în mod greșit
neefectuarea procedurii prealabile față de pârâtul Ministerul Finanțelor
Publice atâta vreme cât acesta reprezintă o autoritate centrală și nu există,
deci, o autoritatea ierarhic superioară care să o soluționeze, iar pe de altă
parte deși avea această obligație nu a constatat nelegalitatea titlului
executoriu contestat.
Examinând cauza prin prisma
criticilor aduse și în temeiul art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.
Având în vedere capetele de
cerere cu care a fost învestită instanța de contencios administrativ, a Curții
de Apel București, și prevederile legale incidente în cauză, respectiv cele ale
Legii nr. 554/2004, dezlegarea în drept dată acțiunii formulate de reclamanta
S.C. „Societate pentru Promovare Internațională” S.R.L. București este cea
corectă.
Astfel, acțiunea promovată a
vizat anularea titlului executor nr. 628/17 iunie 2005 (somație de plată) emis
de Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1 București și a actului emis
de Ministerul Finanțelor Publice cu nr. 251566 din 17 iunie 2005.
Din perspectiva definiției
legale dată de legiuitor actului administrativ prin art. 2 alin. (1) lit. c)
din Legea nr. 554/2004, indiscutabil că nici unul din cele două acte contestate
nu pot fi considerate ca fiind acte administrative.
Titlul executoriu, ca act
emis în cadrul procedurii silite poate fi contestat în temeiul art. 169 C. proc. fisc. după procedura specială și imperativ stabilită de acest act normativ, ceea ce în
speță s-a și realizat de către recurenta-reclamantă prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București sub nr. 17229/2005.
Prin adresa nr. 251566/2005
emisă de M.F.P. – D.G.A.C.I.D.E. s-a comunicat Administrației Finanțelor
Publice Sector 1 București despre consecințele verificării efectuate de Curtea
de Conturi a României – Secția de Control Ulterior, precizându-se totodată că
debitele comunicate nu au fost recunoscute de beneficiarul în cauză și că
Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București este datoare a lua măsurile
necesare în vederea încasării de la debitorul reclamant prin executarea silită
a sumelor cuvenite Fondului de Contrapartidă.
Rezultă, fără echivoc, că
actul în discuție nu se circumscrie definiției legale a actului administrativ.
Mai mult, inadmisibilitatea
acestui capăt de cerere operează și ca urmare a neefectuării procedurii
prealabile obligatorii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea Contenciosului Administrativ,
dispoziții care fac trimitere în mod clar la organul emitentă și nu la organul
ierarhic superior – cum interpretează recurenta; de altfel, prin art. 7 alin. (1)
ultima teză se subliniază că „plângerea se poate adresa în egală măsură
organului ierarhic superior, dacă acesta există”.
Pentru toate cele expuse, în
temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC S.P.I. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1294 din 5
iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 mai 2007.