ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3294/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, SC I.F.M.A. SA București a solicitat în contradictoriu cu pârâtele

A.N.A.F. – D.G.A.M.C., D.G.F.P. a municipiului București și A.F.P. sector 6,

anularea Deciziei nr. 46823 din 30 iunie 2006 și a Deciziei nr. 46824 din 30

iunie 2006, obligarea pârâtelor la plata sumei de 50.000 lei daune morale și la

cheltuieli de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 1882 din 15 noiembrie

2005 a Curții de Apel București, pârâta D.G.A.M.C. a fost obligată să

soluționeze două cereri de compensare. Pârâta nu a făcut acest lucru deși

reclamanta a solicitat aceasta prin adresa nr. 93311 din 19 iunie 2006, dosarul

fiind trimis la A.F.P. a sectorului 6, care nu a răspuns la plângerea

prealabilă.

Reclamanta a mai

arătat că deciziile atacate încalcă principiul autorității de lucru judecat,

întrucât în ciuda soluțiilor pronunțate de Instanțele de judecată, pârâta

D.G.A.M.C., cu rea credință continuă să emită decizii cu privire la sumele

respective.

Prin sentința civilă

nr. 546 din 20 februarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii

și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC I.F.M.A. SA București, ca

inadmisibilă.

Pentru a

pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că decizia privind

soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse în

condițiile art. 44 C. proc. fisc. și organului fiscal emitent al actului

administrativ atacat, iar deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi

atacate la Instanța judecătorească de contencios administrativ competentă.

S-a reținut

că reclamanta nu a procedat astfel, deși din copiile înscrisurilor depuse la

dosarul cauzei reiese că plângerea a fost înaintată la data de 17 octombrie

2006 organului fiscal competent să soluționeze contestația.

Împotriva sentinței

sus menționate a declarat recurs SC I.F.M.A. SA București care a motivat, în

esență, că a depus contestația pe data de 17 iulie 2006 la organul fiscal al

cărui act administrativ este atacat, iar D.G.A.M.C. trebuia să înainteze spre

soluționare contestația la organul competent.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 188

alin. (2) C. proc. fisc., decizia privind soluționarea contestației se comunică

contestatorului, persoanelor introduse, în condițiile art. 44, precum și

organul fiscal emitent al actului administrativ atacat. Deciziile emise în

soluționarea contestațiilor pot fi atacate la Instanța judecătorească de contencios administrativ competentă.

Calea de atac

prevăzută de art. 179 - 180 C. proc. fisc. este obligatorie de urmat, la Instanța de contencios administrativ putând fi atacate deciziile emise de organele fiscale în

soluționarea contestațiilor formulate.

Se reține că

societatea reclamantă nu a procedat potrivit acestor texte legale, înaintând

acțiunea în Instanță în lipsa unei decizii emisă de organele fiscale în

soluționarea contestației.

Față de cele ce

preced, se reține că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi

respins ca atare în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de SC I.F.M.A. SA București împotriva sentinței civile nr.

546 din 20 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 iunie 2007.