ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3117/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3966 din 17 noiembrie 2009, a respins excepțiile invocate de pârâta A.N.A.F., iar pe fond a respins, ca neîntemeiată, acțiunea astfel cum a fost completată și modificată, formulată de SC R.B. SA în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut, sub aspectul excepțiilor invocate în cauză, că excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta A.N.A.F. a rămas fără obiect, în condițiile H.G. nr. 1171/2007, potrivit căruia D.G.A.M.C.

s-a reorganizat ca direcție fără personalitate juridică în cadrul A.N.A.F., la fel și excepția inadmisibilității cererii de obligare la restituirea sumei de 1.492.996 lei, invocată în raport de obiectul inițial al acțiunii, prin care se constata nesoluționarea în termen legal a cererii de restituire a sumei respective, obiect completat și modificat ulterior prin solicitarea anulării procesului verbal din data de 14 octombrie 2009 și a adresei nr. 21190 din 30 august 2005, privind refuzul nejustificat de soluționare a cererii de restituire.

Prima instanță a apreciat, deasemenea, că este neîntemeiată și excepția inadmisibilității cererii de anulare a procesului verbal menționat, precum și excepția inadmisibilității cererii de anulare a celor două acte pentru lipsa procedurii prealabile cu motivarea că procesul verbal în care se menționează că organele de control nu au elemente pentru a putea decide restituirea sumei, a stat la baza emiterii adresei nr. 21190 din 30 august 2005, prin care s-a refuzat restricționarea sumei de 1.492.995 lei iar reclamanta nu avea obligația de a solicita pârâtei, anterior sesizării instanței revocarea adresei nr. 21190 din 30 august 2005, avându-se în vedere dispozițiile art. 2 alin (2) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei s-a apreciat că actele administrative contestate sunt legale, ele neexprimând un refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, suma încasată la data de 24 august 2000 neputând fi restituită în condițiile în care în evidențele fiscale figurează ca fiind achitată în plus, cu titlu de impozit pe profit, doar suma de 436.943 lei, iar în evidențele contabile ale reclamantei nu se regăsește această sumă ca fiind achitată cu titlu de impozit pe profit, nefiind astfel nici clarificată, natura juridică a sumei solicitate la restituire, ceea ce a înlătură incidența în speță a dispozițiilor art. 113 alin. (1) lit. a) din O.G.

nr. 92/2003 (în prezent art. 117). Pe cale de consecință s-a reținut că restituirea sumei nu se poate face în condițiile în care aceasta nu figurează în evidențele contabile ca fiind achitată de către reclamantă în plus față de obligațiile pe care le avea de plătit la buget, chiar dacă prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiunii, reclamanta nu a renunțat la creanțele față de Ministerul Finanțelor Publice. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC R.B. SA pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin recursul declarat în baza art. 299 și următoarele C. proc. civ. se solicită următoarele. - admiterea recursului; - modificarea în parte a sentinței recurate și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și modificată, și, pe cale de consecință: (1) anularea adresei nr. 21190 din 30 august 2005 și a procesului-verbal de control din data de 14 octombrie 2005 emise de către A.N.A.F.

– D.G.A.M.C. ca nelegale și netemeinice; (2) obligarea pârâtei A.N.A.F. – D.G.A.M.C. la plata prejudiciilor cauzate prin nerestituirea sumei de 1.492.995 lei încasate în lipsa unui titlu calculate în cadrul expertizei contabile administrate în cauză, astfel: - în principal, sumele de 4.103.869 lei (principal actualizat cu indicele inflației) plus 3.578.758 lei (dobânzi pentru lipsa de folosință) - în total 7.682.627 lei, sau - în subsidiar, sumele de 1.492.995 lei (principal) plus 3.578.758 lei (dobânzi pentru lipsa de folosință) - în total 5.071.753 lei, Se arată că nu se constată soluția de respingere cu privire la excepțiile inadmisibilității pentru lipsa actului administrativ și lipsa procedurii prealabile.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., invocându-se faptul că instanța de fond cuprinde motive străine de natura pricinii și faptul că a fost dată cu greșita aplicare a legii în raport de situația de fapt rezultată din probele administrate în ambele fapte procesuale. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că soluția de respingere a instanței de fond se întemeiază pe argumentele de natura cauzei. Aceasta deoarece instanța de fond nu a analizat în raport de obiectul acțiunii astfel cum a fost modificată dacă erau îndeplinite condițiile unui refuz nejustificat al autorității pârâte de a restitui suma solicitată de recurentă în condițiile în care suma a fost achitată în baza unui titlu de creanță care a fost anulat.

Iar obiectul verificării de către instanță era existența sau nu a unui impediment la restituire sau o eventuală compensare a sumelor și nu verificarea corectitudinii înregistrării în contabilitate a acestei sume de către recurentă. La doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., privește aplicarea greșită a dispozițiilor art. 117 C. proc. fisc. Se arată că instanța a încălcat dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., cu privire la restituirea sumelor achitate în lipsa unui titlu de creanță, iar în cauză nu a existat un motiv legal de stingere a dreptului la restituirea sumei achitate în lipsa unui titlu de creanță. În cauză pretinsa înregistrare defectuoasă, din punct de vedere contabil nu reprezintă un temei justificat al respingerii cererii de restituire în condițiile în care Legea nr. 82/1991 nu cuprinde dispoziții în acest sens.

Recurenta arată că cererea de chemare în judecată astfel cum a fost completată și modificată este temeinică și fiind justificată de dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., pe motiv că nu există un titlu de creanță recurenta având dreptul la restituirea sumei menționate actualizate la zi în cuantum de 1.492.995 lei cât și la beneficiul nerealizat, reprezentat de lipsa de folosință în cuantum de 7.682.627 lei, în principal și în subsidiar la plata sumei de 5.071.753 lei. La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și respingerea acțiunii reclamantei-recurente ca inadmisibilă în principal și ca neîntemeiată în subsidiar. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Sentința atacată este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii și nu poate fi reținută că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În cauză instanța de fond a motivat corect că deși acțiunea reclamantei astfel cum a fost modificată și completată este admisibilă putând fi încadrată în dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. (i) din Legea nr. 554/2004 este neîntemeiată pe fond. Soluția de respingere a acțiunii, ca neîntemeiată, este legală fiind dată cu aplicarea corectă a legii, deoarece în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 117 (1) lit. a) C. proc. fisc., cu privire la restituirile de sume.

Aceasta deoarece nu poate fi reținută susținerea recurentei în sensul că s-a plătit, la data de 24 august 2000, suma de 14.929.954.865 lei în lipsa unui titlu de creanță, suma pentru care s-a solicitat restituirea înregistrată la data de 9 februarie 2005. Recurenta nu și-a argumentat pasivitatea între perioada plății august 2000 și data înregistrării cererii de restituire 9 februarie 2005 în condițiile în care în anexa 11 la contractul de vânzare cumpărare din 12 aprilie 2001, intitulată Situația nominală a litigiilor fiscale la data de 31 martie 2001, în care banca este reclamantă figurează un litigiu având ca obiect suma care formează obiectul restituirii, reprezentând impozit pe profit pe anul 1994. Instanța de fond în mod corect a apreciat că recurenta nu are dreptul la restituire deoarece în evidențele contabile nu se regăsește această sumă ca fiind achitată cu titlu de impozit pe profit, nefiind clarificată natura juridică a sumei solicitate la restituire de către recurentă.

Nefiind clarificat regimul juridic al acestei sume, din punct de vedere contabil aceasta nu poate forma obiectul restituirii, deoarece recurenta nu a clarificat cuantumul sumei pretins a fi plătită în plus cu titlu de impozit pe profit, iar suma a trecut din punct de vedere contabil dintr-un cont în altul. Deși, în perioada 2000 – 2005, s-au efectuat mai multe controale, recurenta nu a probat că suma în litigiu solicitată cu titlu de debit principal a fost achitată în plus, având caracter de plată nedatorată, față de obligațiile pe care le avea de plătit la buget. Curtea apreciază că instanța de fond și-a motivat temeinic hotărârea de respingerea a acțiunii reclamantei astfel cum a fost modificată, soluția fiind justificată nu atât din considerente privite din punct de vedere al înregistrărilor contabile ci în principal de faptul că nu este clarificată de recurentă, nejustificat pasivă în perioada 2000 - 2005, natura juridică a sumei solicitate la restituire.

Fiind apreciată ca neîntemeiată cererea privind debitul principal solicitat cu titlu de plată nedatorată, în mod corect au fost apreciate, ca neîntemeiate, și respinse ca atare cererile subsidiare având ca obiect actualizarea cu rata inflației și beneficiul nerealizat. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menținând ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC R.B. SA împotriva sentinței civile nr. 3966 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.