ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4267/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința nr. 1797 din 11 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență

materială, declinând competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamanta SC S.S.B.S.M. SRL

București, în

contradictoriu cu pârâtele A.F.P. sector 6 București și A.N.F.P., Direcția de

Administrare a Marilor Contribuabili, în favoarea Tribunalului București, secția

a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de judecată a reținut, în

esență, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 554/2004

iar obiectul cererii de suspendare este

un act emis de o autoritate publică

locală,

respectiv decizia nr. 670004 din 24 ianuarie 2008 a Administrației Finanțelor

Publice sector 6 București, a cărei valoare totală este de 273.000

lei.

Împrejurarea că reclamanta a chemat

în judecată și o autoritate

publică

centrală, fără a solicita, însă, obligarea sau suspendarea vreunui act

al

acestei pârâte este un aspect ce poate fi analizat de instanța competentă să

soluționeze cererea de suspendare, conform art. 17 C. proc. civ., art. 209

alin. (l) lit. b) C. proc. fisc. neavând incidență în speță.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta, formulând critici pe care nu le-a

încadrat în drept.

Recurenta

susține că hotărârea recurată a fost pronunțată cu greșita aplicare a

dispozițiilor care reglementează competența de soluționare a cererii de

suspendare, întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și cu

ignorarea dispozițiilor art. 209 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc. Arată că este

mare Contribuabil și contestația administrativă formulată împotriva Deciziei

nr. 670004/2008 urmează a fi soluționată de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor

din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, indiferent de suma

contestată, astfel că din perspectiva dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 va fi atrasă tot competența Curții de Apel București.

Intimatele nu

au formulat întâmpinare.

În cadrul

probei cu înscrisuri, admisibilă în recurs potrivit art. 305 C. proc. civ.,

intimata A.N.F.P. a depus Decizia nr. 383 din 20 noiembrie 2008 prin care a

fost soluționată contestația administrativă formulată de recurentă.

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în

motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și sub

toate aspectele în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat.

Obiectul

acțiunii în contencios administrativ formulate de recurenta-reclamantă SC

S.S.B.S.M. SRL

București vizează

suspendarea Deciziei nr. 670004 din 24 ianuarie 2008 emisă de intimata-pârâtă A.F.P.

sect. 6 iar cauza este reprezentată de dispozițiile art. 14 din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, în condițiile în care la data

demarării procedurii judiciare, 26 aprilie 2008, contestația administrativă

formulată de societatea comercială nu era soluționată.

Prima instanță

a dezlegat corect excepția de necompetență materială, interpretând adecvat

prevederile cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004 și înlăturând ca

nepertinente dispozițiile art. 209 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală. Astfel, necontestat, debitul fiscal reținut

în sarcina contribuabilului SC S.S.B.S.M. SRL

București are valoarea totală de 273.303 lei.

Potrivit

dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și

județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează

în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și

cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și

accesorii ale acestora mai mari de 5000.000 lei se soluționează în fond de secțiile

de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel…”.

Rezultă din

textul citat că legiuitorul a instituit două criterii pentru stabilirea

competenței în primă instanță în materia contenciosului administrativ:

criteriul rangului autorității emitente și criteriul valoric.

În litigiul

fiscal de față se aplică criteriul valoric, în raport de suma reținută ca fiind

datorată în actul administrativ fiscal a cărui suspendare se solicită: 273.303

lei, care atrage competența tribunalului administrativ-fiscal, iar nu a curții

de apel.

Dacă s-ar primi

interpretarea recurentei referitoare la aplicarea prioritară a criteriului

rangului autorității emitente (invocat în perspectiva soluționării contestației

administrative de către A.N.A.F., care este autoritate centrală) s-ar ajunge la

concluzia că criteriul valoric nu s-ar aplica practic niciodată, ceea ce nu

este de conceput, intenția legiuitorului fiind limpede în sensul indicat.

Cât privește

dispozițiile art. 209 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de

procedură fiscală, acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât, cum bine s-a

arătat în sentința atacată, reglementarea privește competența de soluționare a

contestațiilor administrative, căi administrative de atac, iar nu a acțiunii

judiciare.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 158 alin. (3) C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC S.S.B.S.M. SRL

București împotriva sentinței

nr.1797 din

11 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

noiembrie 2008.