ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4267/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1797 din 11 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială, declinând competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC S.S.B.S.M. SRL București, în contradictoriu cu pârâtele A.F.P. sector 6 București și A.N.F.P., Direcția de Administrare a Marilor Contribuabili, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această sentință, instanța de judecată a reținut, în esență, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 iar obiectul cererii de suspendare este un act emis de o autoritate publică locală, respectiv decizia nr. 670004 din 24 ianuarie 2008 a Administrației Finanțelor Publice sector 6 București, a cărei valoare totală este de 273.000 lei.

Împrejurarea că reclamanta a chemat în judecată și o autoritate publică centrală, fără a solicita, însă, obligarea sau suspendarea vreunui act al acestei pârâte este un aspect ce poate fi analizat de instanța competentă să soluționeze cererea de suspendare, conform art. 17 C. proc. civ., art. 209 alin. (l) lit. b) C. proc. fisc. neavând incidență în speță. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, formulând critici pe care nu le-a încadrat în drept. Recurenta susține că hotărârea recurată a fost pronunțată cu greșita aplicare a dispozițiilor care reglementează competența de soluționare a cererii de suspendare, întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și cu ignorarea dispozițiilor art. 209 alin. (1) lit. b) C. proc.

fisc. Arată că este mare Contribuabil și contestația administrativă formulată împotriva Deciziei nr. 670004/2008 urmează a fi soluționată de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, indiferent de suma contestată, astfel că din perspectiva dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 va fi atrasă tot competența Curții de Apel București. Intimatele nu au formulat întâmpinare. În cadrul probei cu înscrisuri, admisibilă în recurs potrivit art. 305 C. proc. civ., intimata A.N.F.P. a depus Decizia nr. 383 din 20 noiembrie 2008 prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată de recurentă. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., precum și sub toate aspectele în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Obiectul acțiunii în contencios administrativ formulate de recurenta-reclamantă SC S.S.B.S.M. SRL București vizează suspendarea Deciziei nr. 670004 din 24 ianuarie 2008 emisă de intimata-pârâtă A.F.P. sect. 6 iar cauza este reprezentată de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în condițiile în care la data demarării procedurii judiciare, 26 aprilie 2008, contestația administrativă formulată de societatea comercială nu era soluționată. Prima instanță a dezlegat corect excepția de necompetență materială, interpretând adecvat prevederile cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004 și înlăturând ca nepertinente dispozițiile art. 209 alin. (1) lit. b) din O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Astfel, necontestat, debitul fiscal reținut în sarcina contribuabilului SC S.S.B.S.M. SRL București are valoarea totală de 273.303 lei. Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 5000.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel…”.

Rezultă din textul citat că legiuitorul a instituit două criterii pentru stabilirea competenței în primă instanță în materia contenciosului administrativ: criteriul rangului autorității emitente și criteriul valoric. În litigiul fiscal de față se aplică criteriul valoric, în raport de suma reținută ca fiind datorată în actul administrativ fiscal a cărui suspendare se solicită: 273.303 lei, care atrage competența tribunalului administrativ-fiscal, iar nu a curții de apel. Dacă s-ar primi interpretarea recurentei referitoare la aplicarea prioritară a criteriului rangului autorității emitente (invocat în perspectiva soluționării contestației administrative de către A.N.A.F., care este autoritate centrală) s-ar ajunge la concluzia că criteriul valoric nu s-ar aplica practic niciodată, ceea ce nu este de conceput, intenția legiuitorului fiind limpede în sensul indicat.

Cât privește dispozițiile art. 209 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât, cum bine s-a arătat în sentința atacată, reglementarea privește competența de soluționare a contestațiilor administrative, căi administrative de atac, iar nu a acțiunii judiciare. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 158 alin. (3) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.S.B.S.M. SRL București împotriva sentinței nr.1797 din 11 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2008.