ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1298/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1124 din 25 aprilie 2007,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamanta SC T. SA – București, în contradictoriu cu

pârâta A.F.P. București, și a dispus suspendarea executării actelor administrative

emise de pârâtă (decizia de impunere din 24 noiembrie 2006 și raportul de inspecție

fiscală din 22 noiembrie 2006) până la pronunțarea pe fond a instanței, în temeiul

art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de Apel, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la:

- existența unui caz bine

justificat, întrucât există o aparență de nelegalitate a actelor contestate, întrucât

se invocă emiterea lor cu încălcarea normelor de ordine publică ce reglementează

competența teritorială a organului fiscal;

- iminența producerii

unei pagube iminente, întrucât a fost declanșată procedura de executare silită în

baza actelor contestate, fapt de natură a cauza reclamantei un prejudiciu imediat,

dificil de reparat, constând în blocarea contului bancar cu consecința nerealizării

obiectului de activitate al societății.

Împotriva sentinței civile

pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ

și fiscal, a declarat recurs A.F.P. București, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin motivele de recurs,

recurenta susține, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actelor

administrative fiscale contestate, întrucât împrejurarea că actele au fost emise

de A.F.P. București, în condițiile în care reclamanta își are sediul în București,

nu reprezintă un motiv suficient prin el însuși pentru existența cazului bine justificat,

iar simplul fapt că a fost începută procedura de executare silită împotriva societății

în baza actelor contestate nu este de natură a argumenta îndeplinirea condiției

referitoare la producerea unei pagube iminente.

Mai susține recurenta

că instanța în mod greșit a dispus măsura suspendării executării actelor administrative

fiscale contestate întrucât reclamanta nu a depus cauțiunea prevăzută de art. 403

alin. (1) C. proc. civ.

Înainte de

a proceda la analiza motivelor de recurs invocate, conform art. 137 C. proc.

civ., Înalta Curte se va pronunța asupra excepției inadmisibilității recursului,

invocată de intimata-reclamantă.

Prin întâmpinare,

intimata-reclamantă a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport de

dispozițiile art. 316 cu referire la art. 282 și urm din C. proc. civ., susținând

că recursul a fost formulat de A.F.P. București, care nu a fost parte la judecarea

cauzei în fond.

Înalta Curte

constată că este întemeiată excepția invocată de intimata-reclamantă.

Astfel, așa

cum rezultă din dispozitivul sentinței recurate, în cuprinsul căruia, prin încheierea

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ

și fiscal, la data 30 noiembrie 2007, a fost îndreptată, eroarea materială strecurată,

acțiunea a fost admisă în contradictoriu cu pârâta A.F.P. București, iar nu cu A.F.P.

București.

Aceasta întrucât

actele administrative în privința cărora se solicită suspendarea executării în temeiul

art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, au fost

emise de A.F.P. București.

Din lucrările

dosarului de recurs, se constată, însă, că împotriva sentinței civile pronunțate

de Curtea de Apel a declarat recurs A.F.P. București, iar nu A.F.P. București, care

are calitatea de emitent al actelor contestate și în contradictoriu cu care a fost

pronunțată hotărârea atacată.

Or, atâta

timp cât hotărârea recurată este opozabilă numai părților care au participat la

judecata în fond, respectiv reclamanta SC T. SA – București și pârâta A.F.P. sector

2 București, numai aceste părți au deschisă calea recursului prevăzută de art. 20

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, și

art. 299 și urm din C. proc. civ. Față de toate celelalte subiecte de drept această

hotărâre este un res inter alios acta, astfel că A.F.P. București, neavând calitate

procesuală la judecat în fond, nu poate exercita în nume propriu calea de atac a

recursului.

Pe cale de

consecință, întrucât a fost declarat de o persoană lipsită de calitate procesuală,

recursul

declarat de A.F.P. București

va fi respins ca inadmisibil

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.F.P. București împotriva sentinței civile nr. 1124 din 25 aprilie 2007 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2008.