ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1298/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1124 din 25 aprilie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC T. SA – București, în contradictoriu cu pârâta A.F.P. București, și a dispus suspendarea executării actelor administrative emise de pârâtă (decizia de impunere din 24 noiembrie 2006 și raportul de inspecție fiscală din 22 noiembrie 2006) până la pronunțarea pe fond a instanței, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la: - existența unui caz bine justificat, întrucât există o aparență de nelegalitate a actelor contestate, întrucât se invocă emiterea lor cu încălcarea normelor de ordine publică ce reglementează competența teritorială a organului fiscal; - iminența producerii unei pagube iminente, întrucât a fost declanșată procedura de executare silită în baza actelor contestate, fapt de natură a cauza reclamantei un prejudiciu imediat, dificil de reparat, constând în blocarea contului bancar cu consecința nerealizării obiectului de activitate al societății.

Împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, a declarat recurs A.F.P. București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin motivele de recurs, recurenta susține, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actelor administrative fiscale contestate, întrucât împrejurarea că actele au fost emise de A.F.P. București, în condițiile în care reclamanta își are sediul în București, nu reprezintă un motiv suficient prin el însuși pentru existența cazului bine justificat, iar simplul fapt că a fost începută procedura de executare silită împotriva societății în baza actelor contestate nu este de natură a argumenta îndeplinirea condiției referitoare la producerea unei pagube iminente.

Mai susține recurenta că instanța în mod greșit a dispus măsura suspendării executării actelor administrative fiscale contestate întrucât reclamanta nu a depus cauțiunea prevăzută de art. 403 alin. (1) C. proc. civ. Înainte de a proceda la analiza motivelor de recurs invocate, conform art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată de intimata-reclamantă. Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 316 cu referire la art. 282 și urm din C. proc. civ., susținând că recursul a fost formulat de A.F.P. București, care nu a fost parte la judecarea cauzei în fond. Înalta Curte constată că este întemeiată excepția invocată de intimata-reclamantă.

Astfel, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței recurate, în cuprinsul căruia, prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, la data 30 noiembrie 2007, a fost îndreptată, eroarea materială strecurată, acțiunea a fost admisă în contradictoriu cu pârâta A.F.P. București, iar nu cu A.F.P. București. Aceasta întrucât actele administrative în privința cărora se solicită suspendarea executării în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, au fost emise de A.F.P. București. Din lucrările dosarului de recurs, se constată, însă, că împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel a declarat recurs A.F.P.

București, iar nu A.F.P. București, care are calitatea de emitent al actelor contestate și în contradictoriu cu care a fost pronunțată hotărârea atacată. Or, atâta timp cât hotărârea recurată este opozabilă numai părților care au participat la judecata în fond, respectiv reclamanta SC T. SA – București și pârâta A.F.P. sector 2 București, numai aceste părți au deschisă calea recursului prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, și art. 299 și urm din C. proc. civ. Față de toate celelalte subiecte de drept această hotărâre este un res inter alios acta, astfel că A.F.P. București, neavând calitate procesuală la judecat în fond, nu poate exercita în nume propriu calea de atac a recursului.

Pe cale de consecință, întrucât a fost declarat de o persoană lipsită de calitate procesuală, recursul declarat de A.F.P. București va fi respins ca inadmisibil .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.F.P. București împotriva sentinței civile nr. 1124 din 25 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2008.