ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4722/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 11 decembrie

2008 la Curtea de Apel București, reclamanta SC S.I. SA București a solicitat

în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. și D.G.F.P. a municipiului București,

suspendarea executării Deciziei nr. 254 din 7 septembrie 2009 emisă de pârâta

A.N.A.F. București la data de 26 iunie 2007, până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a Dosarului nr. 1178/2/2008 al Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că a solicitat în instanță, anularea parțială a Deciziei

nr. 254 din 7 septembrie 2007 emisă de A.N.A.F. și a actului de inspecție

fiscală întocmit de D.G.F.P. a municipiului București la data de 26 iunie 2007,

acțiunea sa formând obiectul Dosarului nr. 1178/2/2008 al Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

A mai arătat că prin actul

de inspecție fiscală contestat, întocmit la data de 26 iunie 2007 de D.G.F.P. a

municipiului București, s-a stabilit că în perioada supusă controlului,

societatea a evidențiat, colectat și plătit în mod eronat T.V.A., stabilindu-se

diferențe de debit în valoare de 634.715 lei dobânzi aferente, TVA de 615.819

lei și penalități aferente TVA în valoare de 89.274 lei. Urmare modificării

cuantumului TVA a rezultat și o diferență de impozit în cuantum de 158.178 lei,

cu majorările aferente.

Reclamanta consideră că în

cauză se face o interpretare greșită a normelor legale în materie de TVA, iar

suspendarea executării actelor administrative atacate este necesară pentru a

preveni o pagubă iminentă în patrimoniul său.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 201 din

21 ianuarie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC S.I. SA București

în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. și D.G.F.P. a municipiului București.

A dispus suspendarea

executării Deciziei nr. 254 din 7 august 2007 emisă de pârâta A.N.A.F. și a

actului de inspecție fiscală din 26 iunie 2007 întocmit de pârâta D.G.F.P. a

municipiului București, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului

nr. 1178/2/2008 al Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

În motivarea soluției s-a

reținut că susținerile reclamantei în motivarea cererii sale țin de legalitatea

actului administrativ atacat, susțineri necontestate de pârâte, în condițiile

în care reclamanta a introdus acțiune pentru anularea actului administrativ și

pentru recunoașterea dreptului său de creanță asupra statului, cu consecința

compensării acestora.

Instanța de fond a constatat

îndeplinirea condiției cazului bine justificat prevăzut de art. 14 din Legea nr.

554/2004, condiție legată de prejudiciul iminent și cert care constă în

destabilizarea financiară și lipsa de lichidități care ar îngreuna activitatea

societății.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, în termen, pârâta D.G.F.P. a municipiului București, care a

invocat prevederile art. 304 pct. 7 și pct. 9 raportate la art. 304

1

C. proc. civ. și a susținut următoarele critici:

- hotărârea recurată are o

motivare deficitară, fără a fi arătate argumentele pentru care au fost primite

susținerile societății comerciale;

- instanța de fond a

apreciat în mod greșit îndeplinirea condițiilor cerute la art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, deși nu există nici un caz bine justificat și nici iminența

unei pagube.

A formulat recurs și A.N.A.F.,

care a invocat motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut,

în esență, că instanța de fond a dat hotărârea recurată cu aplicarea greșită a

prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză neexistând nici

cazul bine justificat și nici iminența unei pagube care să justifice

suspendarea executării actului administrativ fiscal.

Recursurile sunt nefondate.

Într-adevăr, așa cum s-a

arătat și în expunerea rezumativă de mai sus, instanța de fond a dispus

suspendarea Deciziei nr. 254/2007 și a actului de inspecție fiscală din 26

iunie 2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 1178/2/2008

care are ca obiect anularea acestor acte.

Potrivit art. 15 din Legea nr.

554/2004, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 14 alin.

(1) din lege, instanța poate dispune suspendarea executării actului

administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

De asemenea, potrivit art. 2

alin. (1) lit. t) din lege, „cazuri bine justificate” sunt împrejurările legate

de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ, iar potrivit art. 2 alin.

(1) lit. ș) „paguba iminentă” reprezintă prejudiciul material viitor și

previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei

autorități publice sau a unui serviciu public.

Or, din certificatul de

grefă depus la dosar, rezultă că, în Dosarul nr. 1178/2/2008 a Curții de Apel

București s-a pronunțat sentința civilă nr. 3457 din 22 octombrie 2009 prin

care Decizia nr. 254 din 7 aprilie 2007 a fost anulată în ceea ce privește

sumele de 622.566 lei TVA, 692.452,05 lei și 86.683 lei, majorări și penalități

de întârziere.

Este adevărat că un act

administrativ fiscal, ca orice alt act administrativ, se bucură de o puternică

prezumție de legalitate, dar faptul că instanța de fond a pronunțat o soluție

prin care a anulat în parte actul administrativ fiscal, reprezintă o

împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea

actului respectiv.

Pe de altă parte, punerea în

executare a unui act administrativ fiscal a cărui valoare este considerabilă,

în condițiile în care legalitatea actului respectiv este pusă în mod serios la

îndoială, reprezintă un prejudiciu pentru societatea comercială în cauză și,

deci, o pagubă iminentă în sensul Legii nr. 554/2004.

Astfel fiind, motivul de

recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat în ambele recursuri,

este nefondat.

În ceea ce privește motivul

prevăzut la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocat în primul recurs, este, de

asemenea, nefondat, hotărârea instanței de fond fiind motivată corespunzător,

în raport cu obiectul cauzei, cererile și susținerile părților și dispozițiile

legale incidente.

Astfel fiind, soluția

instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca cele două recursuri să

fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de A.N.A.F. și de D.G.F.P. a municipiului București împotriva

sentinței civile nr. 201 din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2009.