ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4722/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 11 decembrie 2008 la Curtea de Apel București, reclamanta SC S.I. SA București a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. și D.G.F.P. a municipiului București, suspendarea executării Deciziei nr. 254 din 7 septembrie 2009 emisă de pârâta A.N.A.F. București la data de 26 iunie 2007, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 1178/2/2008 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a solicitat în instanță, anularea parțială a Deciziei nr. 254 din 7 septembrie 2007 emisă de A.N.A.F.

și a actului de inspecție fiscală întocmit de D.G.F.P. a municipiului București la data de 26 iunie 2007, acțiunea sa formând obiectul Dosarului nr. 1178/2/2008 al Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. A mai arătat că prin actul de inspecție fiscală contestat, întocmit la data de 26 iunie 2007 de D.G.F.P. a municipiului București, s-a stabilit că în perioada supusă controlului, societatea a evidențiat, colectat și plătit în mod eronat T.V.A., stabilindu-se diferențe de debit în valoare de 634.715 lei dobânzi aferente, TVA de 615.819 lei și penalități aferente TVA în valoare de 89.274 lei. Urmare modificării cuantumului TVA a rezultat și o diferență de impozit în cuantum de 158.178 lei, cu majorările aferente.

Reclamanta consideră că în cauză se face o interpretare greșită a normelor legale în materie de TVA, iar suspendarea executării actelor administrative atacate este necesară pentru a preveni o pagubă iminentă în patrimoniul său. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 201 din 21 ianuarie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC S.I. SA București în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. și D.G.F.P. a municipiului București. A dispus suspendarea executării Deciziei nr. 254 din 7 august 2007 emisă de pârâta A.N.A.F. și a actului de inspecție fiscală din 26 iunie 2007 întocmit de pârâta D.G.F.P. a municipiului București, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 1178/2/2008 al Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea soluției s-a reținut că susținerile reclamantei în motivarea cererii sale țin de legalitatea actului administrativ atacat, susțineri necontestate de pârâte, în condițiile în care reclamanta a introdus acțiune pentru anularea actului administrativ și pentru recunoașterea dreptului său de creanță asupra statului, cu consecința compensării acestora. Instanța de fond a constatat îndeplinirea condiției cazului bine justificat prevăzut de art. 14 din Legea nr. 554/2004, condiție legată de prejudiciul iminent și cert care constă în destabilizarea financiară și lipsa de lichidități care ar îngreuna activitatea societății. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, pârâta D.G.F.P.

a municipiului București, care a invocat prevederile art. 304 pct. 7 și pct. 9 raportate la art. 304 1 C. proc. civ. și a susținut următoarele critici: - hotărârea recurată are o motivare deficitară, fără a fi arătate argumentele pentru care au fost primite susținerile societății comerciale; - instanța de fond a apreciat în mod greșit îndeplinirea condițiilor cerute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deși nu există nici un caz bine justificat și nici iminența unei pagube. A formulat recurs și A.N.A.F., care a invocat motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că instanța de fond a dat hotărârea recurată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză neexistând nici cazul bine justificat și nici iminența unei pagube care să justifice suspendarea executării actului administrativ fiscal.

Recursurile sunt nefondate. Într-adevăr, așa cum s-a arătat și în expunerea rezumativă de mai sus, instanța de fond a dispus suspendarea Deciziei nr. 254/2007 și a actului de inspecție fiscală din 26 iunie 2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 1178/2/2008 care are ca obiect anularea acestor acte. Potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1) din lege, instanța poate dispune suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, „cazuri bine justificate” sunt împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș) „paguba iminentă” reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Or, din certificatul de grefă depus la dosar, rezultă că, în Dosarul nr. 1178/2/2008 a Curții de Apel București s-a pronunțat sentința civilă nr. 3457 din 22 octombrie 2009 prin care Decizia nr. 254 din 7 aprilie 2007 a fost anulată în ceea ce privește sumele de 622.566 lei TVA, 692.452,05 lei și 86.683 lei, majorări și penalități de întârziere.

Este adevărat că un act administrativ fiscal, ca orice alt act administrativ, se bucură de o puternică prezumție de legalitate, dar faptul că instanța de fond a pronunțat o soluție prin care a anulat în parte actul administrativ fiscal, reprezintă o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului respectiv. Pe de altă parte, punerea în executare a unui act administrativ fiscal a cărui valoare este considerabilă, în condițiile în care legalitatea actului respectiv este pusă în mod serios la îndoială, reprezintă un prejudiciu pentru societatea comercială în cauză și, deci, o pagubă iminentă în sensul Legii nr. 554/2004. Astfel fiind, motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., invocat în ambele recursuri, este nefondat. În ceea ce privește motivul prevăzut la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocat în primul recurs, este, de asemenea, nefondat, hotărârea instanței de fond fiind motivată corespunzător, în raport cu obiectul cauzei, cererile și susținerile părților și dispozițiile legale incidente. Astfel fiind, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca cele două recursuri să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de A.N.A.F. și de D.G.F.P. a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 201 din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2009.