ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1084/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1084/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la
14 noiembrie 2005, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta SC S. SA a
solicitat anularea procesului verbal din 22 iunie 2005 emis de D.G.F.P.
București, serviciul control fiscal; a deciziei de impunere nr. 115 din 22
iunie 2005 emisă de A.N.A.F. – D.G.F.P. București precum și a deciziei nr. 222
din 16 decembrie 2005 emisă de M.F.P. – D.G.S.C.
Totodată, reclamanta a
solicitat suspendarea executării actelor administrative menționate până la
soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Prin încheierea din 20
septembrie 2006, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ a
respins excepțiile inadmisibilității și lipsei de interes a cererii de
suspendare invocată de D.G.F.P. București. A admis cererea reclamantei, a
dispus suspendarea executării actelor administrative fiscale până la
soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Instanța a reținut că
cererea de suspendare privește decizia de impunere nr. 115/2005 emisă în
temeiul procesului – verbal de control, cât și decizia nr. 222/2005, acte
administrative supuse cenzurii instanței de contencios administrativ. În
același timp s-a apreciat ca fiind făcută dovada îndeplinirii cerințelor impuse
de art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 554/20047.
Împotriva acestei încheieri
au declarat recurs D.G.F.P. București și A.N.A.F. susținând în esență că în mod
greșit s-au respins excepțiile invocate având în vedere că procesul verbal de
control nu este susceptibil de executare prin el însuși, iar decizia de
suspendare pronunțată de D.G.S.C. din cadrul M.F.P. nu face parte din categoria
deciziilor prevăzute de art. 188 alin. (2) C. proc. fisc., ce pot fi contestate
la instanța de contencios administrativ.
Totodată recurentele au
susținut că măsura suspendării s-a dispus fără ca în cauză să se fi făcut
dovada „cazului bine justificat” și „pagubei iminente” pe care le are în vedere
art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Recursurile nu sunt fondate.
În conformitate cu
dispozițiile art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
odată cu acțiunea în anularea actului administrativ, în cazuri bine justificate
și pentru prevenirea unei pagube iminente, reclamantul poate solicita
suspendarea executării actului administrativ, iar instanța o poate dispune până
la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În speță, SC S. SA a
solicitat în cadrul acțiunii în anularea procesului verbal de control și
Deciziei nr. 115/2005 emise de A.N.A.F. – D.G.F.P. București precum și a
Deciziei nr. 222/2005 emisă de M.F.P., suspendarea executării acestora motivată
de posibilitatea producerii unui blocaj financiar și practic de imposibilitatea
continuării activității și onorării contractelor aflate în derulare.
În considerarea acestor
susțineri și având în vedere că prin procedura executării silite imobiliare
pornită de autoritatea fiscală și concretizată prin indisponibilizarea în
vederea vânzării a întregului patrimoniu imobiliar al societății, aceasta
urmează să înceteze activitatea, fapt ce determină în mod inevitabil producerea
de daune rezultate din neonorarea obligațiilor contractuale, disponibilizarea
angajaților și imposibilitatea plății salariilor, legal și temeinic s-a
apreciat de către instanța fondului ca fiind dovedite atât cazul bine
justificat cât și paguba iminentă pe care le condiționează art. 14 al Legii nr.
554/2004.
În ce privește excepțiile
inadmisibilității cererii de suspendare și a lipsei de interes în promovarea
acesteia, în mod corect instanța fondului le-a respins, considerând că în ce
privește decizia de impunere, act administrativ executoriu prin el însuși,
fiind emisă în baza procesului-verbal de control, prin suspendarea executării
ei, în mod implicit și efectele acesteia se suspendă.
În ce privește decizia de
suspendare a soluționării contestației, pronunțată de D.G.S.C. din cadrul M.F.P.
în procedura administrativă, în conformitate cu dispozițiile art. 186 alin. (4)
C. proc. fisc., ea este definită ca făcând parte din categoria „deciziilor de
soluționare a contestațiilor”, astfel încât potrivit dispozițiilor art. 188
este supusă controlului instanței de contencios administrativ.
Astfel fiind și având în
vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de A.N.A.F. și de D.G.F.P. București, împotriva încheierii din 4
octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondate.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 februarie 2007.