ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2518/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2518/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 21 decembrie 2006,
reclamanta SC N.R. SRL București a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F.
și A.N.V. – D.R.V.B. să se dispună suspendarea executării procesului - verbal
din 11 aprilie 2006, încheiat de cea de-a doua pârâtă, până la soluționarea
irevocabilă a cauzei care are ca obiect anularea acestui act administrativ.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a arătat că procesul - verbal de control din 11 aprilie 2006 a fost întocmit nelegal pentru un debit în sumă de 2.859.278 lei, din care a achitat deja suma
de 1.652.303 lei, iar executarea actului pentru diferența în sumă de 1.206.975
lei este de natură să prejudicieze grav activitatea societății.
Curtea de Apel București, secția
de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea ca neîntemeiată prin
sentința civilă nr. 307 din 31 ianuarie 2007, reținând că nu este îndeplinită
condiția cerută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul că suspendarea
executării este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente ca prejudiciu
material viitor, dar previzibil cu evidență.
Din faptul plății unei părți
din cuantumul debitului și al garantării diferenței de sumă, Instanța de Fond a
apreciat că nu se mai produce un prejudiciu în patrimoniul reclamantei și că nu
mai există un caz bine justificat pentru măsura de suspendare solicitată.
Împotriva acestei sentințe,
a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii, în sensul
admiterii cererii de suspendare a executării.
Recursul s-a întemeiat pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea recurată a
fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 14
din Legea nr. 554/2004.
Recurenta a criticat
concluzia Instanței de Fond privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de
acest text de lege, arătând că a dovedit în cauză existența unui caz bine
justificat prin motivele de nelegalitate a procesului - verbal din 11 aprilie
2006, invocate în acțiunea în anulare, precum și existența unei pagube
iminente, prin blocarea importurilor de produse furajere, care reprezintă
unicul obiect de activitate al societății.
Analizând actele și
lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele
considerente:
Cererea de suspendare a
executării a fost formulată de reclamantă în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004,
ca urmare a sesizării Instanței de contencios administrativ și fiscal cu
acțiunea pe anularea procesului - verbal din 11 aprilie 2006 încheiat de D.R.V.B.
Instanța de Fond s-a
pronunțat asupra cererii de suspendare numai în raport de condițiile prevăzute
expres în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și fără a corobora aceste
prevederi legale cu temeiul juridic invocat de reclamantă.
Astfel, s-a apreciat eronat
că nu este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat, deși actul
administrativ a fost contestat în justiție pe calea acțiunii în anulare și
reclamanta a expus motivele de nelegalitate pentru care a solicitat exonerarea
de plata debitului stabilit de organele de control vamal.
Referitor la cea de-a doua
condiție prevăzută de lege pentru măsura de suspendare a executării, Instanța
de Fond a considerat greșit că nu mai există pericolul producerii unei pagube
iminente în patrimoniul reclamantei în situația achitării parțiale a debitului.
Cuantumul debitului
neachitat și efectele plății acestuia anterior soluționării litigiului
reprezintă dovezi evidente pentru existența pericolului producerii unei pagube
iminente și dificil de reparat pentru patrimoniul și pentru întreaga activitate
a societății recurente.
Pentru diferența rămasă de
plată în sumă de 1.206.975 lei, reprezentând accesorii ale datoriei vamale, a
fost instituit un consemn vamal în conformitate cu dispozițiile art. 194 C. proc. fisc., interzicându-se efectuarea de importuri până la stingerea integrală a debitului.
În consecință, executarea actului administrativ pentru această diferență de
debit este de natură să afecteze grav activitatea societății până la
soluționarea acțiunii în anulare.
Pentru motivele expuse,
Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa sentința atacată și pe fond,
va admite cererea de suspendare a executării procesului - verbal întocmit de D.R.V.B.
până la soluționarea irevocabilă a litigiului de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC
N.R. SRL București împotriva sentinței civile nr. 307 din 31 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și
în fond admite cererea de suspendare a executării procesului - verbal întocmit
de D.R.V.B. până la soluționarea irevocabilă la soluționarea irevocabilă a
litigiului de fond.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 mai 2007.