ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 311/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 311/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de suspendare a
executării silite, petiționara SC S.M. SA a solicitat în contradictoriu cu
intimata SC A.G. SA suspendarea executării sentinței comerciale 5929 din 29
iunie 2006 a Tribunalului București, până la soluționarea apelului declarat
împotriva sentinței susmenționate.
Curtea de Apel București,
prin decizia comercială 402 din 7 septembrie 2006, a respins excepția
inadmisibilității și prematurății cererii și a respins ca neîntemeiată cererea
de suspendare a executării.
Instanța a reținut, în
esență, că cererea de suspendare a executării formează obiectul de cercetare a
instanței de apel, în condițiile prevăzute de art. 280 alin. (1) C. proc. civ.,
ea este actuală întrucât sentința instanței de fond a fost investită cu formulă
executorie, însă este netemeinică întrucât nu s-a făcut dovada temeiurilor care
să înlăture forța executorie a titlului executoriu.
Împotriva deciziei astfel
pronunțate, petiționara a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 299 – art.
316 C. proc. civ.
Recurenta susține că
instanța nu s-a pronunțat asupra susținerilor arătate în apel considerând că
legalitatea și temeinicia sentinței atacate cu apel nu poate forma obiectul
cercetării, deși dispozițiile art. 9 din Legea nr. 303/2003 nu au incidență în
cauză.
Mai susține că hotărârea
cuprinde motive contradictorii precizând expresia „eventualul prejudiciu” ca
nefiind dovedită, deși petiționara a consemnat suma de 56.308 RON la care a
fost obligată prin sentința atacată.
Recursul este nefondat și va
fi respins, pentru considerentele ce se vor expune.
Dispozițiile art. 279 – art.
280 C. proc. civ., prevăd condițiile în care instanța poate încuviința
executarea vremelnică, dar și pe cale de suspendare a executării. În aceeași
măsură prevederile art. 720
8
C. proc. civ., stabilesc că hotărârile
date în primă instanță în materie comercială sunt executorii.
Situația expusă în cererea
de suspendare potrivit căreia s-a admis în parte cererea principală și cererea
de chemare în garanție, nu este de natură a conduce la suspendarea executării.
Împotriva oricărui debitor,
condițiile speciale ale raportului juridic comercial determină răspunderea
solidară și inopozabilitatea beneficiului de discuțiune sau diviziune.
Motivele de apel evocate de
petiționară nu susțin peremptoriu cererea de suspendare: calificarea juridică a
faptelor sau lipsa calității de producător nefiind de natură a conduce la
suspendarea executării, cu atât mai mult, cu cât expertizele întocmite
stabilesc în variante diferite prejudiciul suferit de intimată.
Instanța de fond, analizând
judicios condițiile suspendării executării vremelnice, fără a putea analiza
temeinicia hotărârii a cărei executare se cere a fi suspendată, a pronunțat o
încheiere legală și temeinică, pe care Înalta Curte de Casație și Justiție în
temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., o va menține prin respingerea
recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de SC S.M. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 402
din 7 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 23 ianuarie 2007.