ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1124/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1124/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință

din data de 02 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare a

executării sentinței comerciale nr. 4601 din 3 aprilie 2007, pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 13108/3/2006, ca

nefondată și a respins cererea de suspendare a executării aceleiași sentințe, formulată

de petenta – apelantă SC S. SA Fierbinți, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Prin cererea înregistrată

sub nr. 6339/2/2007 și conexată la dosarul de față, pârâta SC S. Fierbinți a

solicitat suspendarea de urgență a executării sentinței comerciale nr. 4601 din

03 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, motivat

de faptul că a fost obligată la plata sumei de 216.650 lei RON, rate la convenția

820/1996 nr. 2 și 3 și 89272,57 lei penalități.

În motivarea cererii pârâta

SC S. SA Fierbinți a arătat că se impune suspendarea executării hotărârii

instanței de fond pentru motivul de apel arătat, pentru că s-au nesocotit prevederile

O.U.G. nr. 88/1997, art. 13 din O.G. nr. 25/2002 și art. 966 C. civ., și pentru

că actele adiționale încheiate la convențiile nr. 415/1994 și 820/1996 nu mai

au cauză și obiect licit.

În fine, executarea acestei

hotărâri, înainte de a rămâne irevocabilă, ar produce pârâtei mari greutăți

financiare și ar pune-o în stare de a se declara, în insolvență.

Au fost expuse aspecte cu

care s-a confruntat în activitatea desfășurată în anul 2007, precum

calamitățile survenite, aprovizionarea cu furaje și eventualele impacturi dacă s-ar

executa hotărârea a cărei suspendare se solicită. S-a mai arătat că nu s-a

ținut corect nici de cuprinsul deciziei comerciale nr. 344 din 21 aprilie 2006,

pronunțată în dosarul nr. 2638/2004 de către curtea de apel cu privire la lipsa

cauzei din convențiile precizate.

În drept, pârâta și-a întemeiat

cererea pe dispozițiile art. 284 alin. (5) C. proc. civ., coroborat cu art. 403

alin. (1) – (4) C. proc. civ. Cauțiunea de 10 % s-a depus cu recipisa nr. 287308/1

din 7 septembrie 2007.

În motivarea soluției sale, curtea

de apel a reținut următoarele:

inadmisibilității cererii de suspendare, curtea a apreciat că nu sunt incidente

dispozițiile art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998 privind activele bancare

cât timp legiuitorul nu a prevăzut expres că aceste dispoziții se pot aplica și

în cazul privatizării societăților comerciale potrivit legii în materie.

De altfel, intimata –

reclamantă a invocat în acțiunea sa ca temei de drept dispozițiile art. 969,

1069, 1073 C. civ. și art. 16 și 17 din O.G. nr. 25/2002, cu modificările și

completările ulterioare.

motivele invocate în cererea de suspendare sunt de fapt motive de apel, așa cum

se arată în aliniatul 4 al cererii de suspendare, motive care vor fi analizate

în cadrul cererii de apel.

Cât privește somația emisă,

a apreciat Curtea că aceasta nu poate constitui motiv pentru suspendarea

executării sentinței comerciale nr. 4601 din 03 aprilie 2007, pârâta având la

îndemână, dacă se va trece la executarea silită, să promoveze contestația la

executare, iar pe aspectele privind greutățile din activitatea societății și

eventualele implicații, nu s-au făcut probe.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs în termen pârâta SC S. SA, solicitând admiterea recursului și

modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii cererii și a se dispune

suspendarea executării sentinței comerciale nr. 4601 din 3 aprilie 2007.

În recursul său, întemeiat în

drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., pârâta a arătat, în

esență, că, cu probele existente la dosar, a făcut dovada caracterului urgent

al cererii și temeinica acestuia, care îndrituim instanța să admită cererea și

să dispună suspendarea executării până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Cum instanța nu a procedat astfel,

a considerat pârâta că s-a dat o hotărâre nelegală și implicit l-a pronunțat și

asupra apelului formulat.

Examinând recursul pârâta, prin

prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Motivul de recurs invocat de

pârâtă nu este fondat, instanța de apel pronunțând o hotărâre legală asupra

cererii de suspendare a executării.

Pentru a dispune în sensul

admiterii sau respingerii cererii, după timbrarea acesteia și de punerea

cauțiunii stabilite, instanța sesizată cu cererea de suspendare a executării

hotărârii urmează a aprecia dacă interesele legitime ale petentei ar fi grav și

iremediabil vătămate sau dacă interesele creditorului obligației sunt grav și

iremediabil vătămate, prin lipsirea temporară de finalitate a acțiunii judiciare.

Deși pârâta critică soluția

instanței pe motiv că a făcut durata caracterului urgent al cererii și a

temeiniciei acesteia cu probele existente la dosar, în mod corect instanța de

apel, a reținut că motivele invocate în cererea de suspendare sunt de fapt

motive de apel, motive care firesc, urmează a fi analizate în cadrul cererii de

apel.

Mai mult, pârâta nu a făcut

nici dovada susținerilor sale privind greutățile din activitatea societății și

a eventualelor implicații, pentru a se analiza dacă interesele sale legitime ar

fi grav și iremediabil vătămate, astfel încât să poată fi apreciată cererea ca

fiind întemeiată.

Cât privește somația emisă

de reclamanta SC S. SA Fierbinți, așa cum în mod corect a reținut și instanța

de apel, aceasta reprezintă numai un act de procedură efectuat în cadrul

executării silite, și nicidecum un motiv care să justifice suspendarea

executării hotărârii, analizarea somației putând fi făcută numai pe calea

contestației la executare.

Față de cele de mai sus,

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă

recursul pârâtei, ca nefondat.

Înalta Curte urmează a

respinge și cererea de restituire a cauțiunii depuse formulată de către pârâta

SC S. SA Fierbinți, întrucât această cerere trebuie adresată instanței în fața

căreia s-a dispus măsura depunerii cauțiunii, aceasta fiind instanța îndrituită

să analizeze îndeplinirea condițiilor de restituire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC S. SA împotriva încheierii din 02 octombrie 2007, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Respinge cererea de

restituire a cauțiunii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 martie 2008.