ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3234/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 1668 din 14 aprilie 2005, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC C.C. SA cu sediul social în București în contradictoriu cu pârâta SC S. SA cu sediul social în comuna Bragadiru județul Ilfov. Instanța de fond a reținut, în principal, că prin contractul nr. 11 din 27 aprilie 1993 modificat prin acte adiționale, părțile au convenit livrarea de agregate minerale, în cantitate totală de 144.005 m.c. Potrivit expertizei, reclamanta a făcut plăți, în valoare de 96.447.368 lei, reprezentând 80 % din prețul contractului, corespunzător cantității de 115.204 m.c.

La data de 10 ianuarie 1994 părțile au încheiat contractul de asociere în participațiune, având ca obiect realizarea în comun a activității de extracție, sortare și comercializare a agregatelor de râu cotele din profitul brut al asocierii fiind de 80 % în favoarea reclamantei și 20 % în favoarea pârâtei. În determinarea cu certitudine a existenței și întinderii creanței reclamantei, instanța nu a putut reține concluziile expertizei, întrucât din procesul verbal încheiat de organul de control financiar al Municipiului București, la data de 16 iunie 1999, s-au constatat nereguli, în modul de înregistrare în contabilitate și repartizare între asociați a rezultatelor obținute din asociere. Pe baza evidențelor reclamantei, care avea atribuția de a ține contabilitate a asocierii, potrivit contractului, nu se poate stabili dacă ulterior încetării raporturilor dintre părți, aceasta mai justifică o creanță în contra pârâtei și nici întinderea acesteia.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 90 din 15 februarie 2007, a admis apelul formulat de apelanta SC C.C. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 1668 din 14 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 278/2004, și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea. Astfel, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 589.980,58 lei, din care 495.782 lei reprezentând contravaloare agregate minerale achitate în avans și nelivrate, iar suma de 94.158,58 lei reprezentând TVA. De asemenea au fost respinse celelalte pretenții ale reclamantei și obligată intimata pârâtă la plata către apelanta reclamantă a sumei de 19.682,96 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și în apel.

Pentru a decide astfel, instanța de apel și-a însușit concluziile expertizei contabile întocmite în judecata apelului. La stabilirea valorii creanței reclamantei a fost avut în vedere prețul de piață mediu al agregatelor de 14 lei/m.c. existent la data cererii de chemare în judecată, impunându-se utilizarea prețului mediu de piață în raport de clauzele contractului de asociere, sub acest aspect avându-se în vedere că este vorba de contravaloarea unor cantități de agregate nelivrate. Împotriva deciziei comerciale nr. 90 din 15 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC S. SA care a criticat această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței comerciale nr. 1668 din 14 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin care s-a respins acțiunea reclamantei ca nefondată. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că a fost dată o interpretare greșită a clauzelor contractului de asociere nr. 4 din 10 ianuarie 1994, nu s-au luat în considerație prevederile Regulamentului de aplicare a legii contabilității nr. 82/1991 și nici înscrisurile depuse la dosar. S-a mai solicitat, în baza art. 300 alin. (2) C. proc. civ., suspendarea deciziei atacate până la soluționarea cererii de recurs.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt în parte întemeiate, urmând a admite recursul pârâtei SC S. SA, a casa decizia criticată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în limitele și pentru următoarele considerente. Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 4 octombrie 2007 a fost admisă cererea de suspendare a executării deciziei nr. 90 din 15 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, prin prisma dispozițiilor art. 300 alin. (3) C. proc. civ., constatându-se că punerea în executare a hotărârii ar conduce la grave prejudicii societății pârâte, iar o eventuală întoarcere a executării ar fi greu de realizat.

Din verificarea documentației existente apare fără putere de tăgadă că între SC S. SA în calitatea de furnizor și SC C.C. SA în calitatea de beneficiar a fost încheiat contractul de furnizare nr. 11 din 27 aprilie 1993, având ca obiect livrarea de agregate minerale. Ulterior, prin actele adiționale la acest contract, respectiv cele din 26 iunie 1993, 22 octombrie 1993 și 2 decembrie 1993 a fost suplimentată cantitatea inițială, ajungându-se la o cantitate totală de 144,005 m.c. de agregate minerale. Între aceleași părți, la data de 10 ianuarie 1994 a fost încheiat un contract de asociere, având precizat obiectul, termenul, participarea părților, activitatea economico-financiară și evidențele contabile, obligațiile și drepturile asumate reciproc, precum și răspunderea care intervine în situația nerespectării clauzelor contractuale.

Este unanim admis, că în orice fază procesuală, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Deși în faza procesuală a apelului au fost administrate probe noi, respectiv înscrisuri și o expertiză contabilă, cu obiective propuse de ambele părți, totuși probatoriul nu a fost suficient pentru a stabili o completă, integrală și exactă situație de fapt și de drept, cu o reală întindere a drepturilor și obligațiilor părților.

Probatoriul existent este contradictoriu, iar apărările părților nu au fost examinate cu rigurozitate, atât din perspectiva documentației depuse, cât și a clauzelor contractului de asociere coroborat cu concluziile expertizei efectuate. De remarcat că expertul contabil M.S.I., desemnat de instanță, a avut concluzii diferite de ale expertului contabil parte pentru societatea pârâtă SC S. SA, fără a fi însă aprofundată și motivată această diferențiere vădită de opinie, pentru doi specialiști în aceiași materie. Conform reglementărilor din Cap. IV al contractului de asociere, intitulat „Activitatea economico-financiară și evidențele contabile”, părțile contractante vor ține fiecare evidențele contabile în ceea ce privește cheltuielile materiale lunare necesare funcționării în bune condiții a asocierii.

Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991, publicat în M. Of. Partea I nr. 303 bis din 22 decembrie 1993, în vigoare la data încheierii convenției, prevedea că toate cheltuielile și veniturile determinate de operațiunile asocierilor în participație se contabilizează distinct de către unul din asociați, conform prevederilor contractului de asociere. La sfârșitul perioadei de raportare, cheltuielile și veniturile înregistrate, în funcție de natura lor, se transmit pe bază de decont fiecărui asociat în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie. În acest context, prin raportare și la actele de control ale D.G.F.P.C.F.S., care au precizat că nu s-au evidențiat distinct operațiunile aferente contractului de asociere, era necesară și verificarea operațiunilor primare care au stat la baza înregistrărilor contabile.

Se impune a fi verificate temeinic toate susținerile părților, prin respectarea dreptului lor la apărare în egală măsură, în scopul lămuririi cauzei sub toate aspectele, a clarificării complete a litigiului de natură comercială dedus judecății. Pentru aceste rațiuni juridice, urmează a admite recursul declarat de SC S. SA Bragadiru împotriva deciziei nr. 90 din 15 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, și în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ., va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC S. SA Bragadiru. Casează decizia nr. 90 din 15 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 octombrie 2007.