ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3234/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3234/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 1668 din 14 aprilie 2005, a

respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC C.C. SA cu sediul

social în București în contradictoriu cu pârâta SC S. SA cu sediul social în

comuna Bragadiru județul Ilfov.

Instanța de fond a reținut,

în principal, că prin contractul nr. 11 din 27 aprilie 1993 modificat prin acte

adiționale, părțile au convenit livrarea de agregate minerale, în cantitate

totală de 144.005 m.c.

Potrivit expertizei, reclamanta

a făcut plăți, în valoare de 96.447.368 lei, reprezentând 80 % din prețul

contractului, corespunzător cantității de 115.204 m.c.

La data de 10 ianuarie 1994

părțile au încheiat contractul de asociere în participațiune, având ca obiect

realizarea în comun a activității de extracție, sortare și comercializare a

agregatelor de râu cotele din profitul brut al asocierii fiind de 80 % în

favoarea reclamantei și 20 % în favoarea pârâtei.

În determinarea cu

certitudine a existenței și întinderii creanței reclamantei, instanța nu a

putut reține concluziile expertizei, întrucât din procesul verbal încheiat de

organul de control financiar al Municipiului București, la data de 16 iunie

1999, s-au constatat nereguli, în modul de înregistrare în contabilitate și repartizare

între asociați a rezultatelor obținute din asociere.

Pe baza evidențelor

reclamantei, care avea atribuția de a ține contabilitate a asocierii, potrivit

contractului, nu se poate stabili dacă ulterior încetării raporturilor dintre

părți, aceasta mai justifică o creanță în contra pârâtei și nici întinderea

acesteia.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 90 din 15 februarie 2007, a

admis apelul formulat de apelanta SC C.C. SA București împotriva sentinței

comerciale nr. 1668 din 14 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, în dosarul nr. 278/2004, și a schimbat în tot sentința

apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea. Astfel, a obligat pârâta la

plata către reclamantă a sumei de 589.980,58 lei, din care 495.782 lei

reprezentând contravaloare agregate minerale achitate în avans și nelivrate,

iar suma de 94.158,58 lei reprezentând TVA. De asemenea au fost respinse

celelalte pretenții ale reclamantei și obligată intimata pârâtă la plata către

apelanta reclamantă a sumei de 19.682,96 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

la fond și în apel.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel și-a însușit concluziile expertizei contabile întocmite în

judecata apelului. La stabilirea valorii creanței reclamantei a fost avut în

vedere prețul de piață mediu al agregatelor de 14 lei/m.c. existent la data

cererii de chemare în judecată, impunându-se utilizarea prețului mediu de piață

în raport de clauzele contractului de asociere, sub acest aspect avându-se în

vedere că este vorba de contravaloarea unor cantități de agregate nelivrate.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 90 din 15 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC S. SA care a criticat

această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și

menținerea ca legală și temeinică a sentinței comerciale nr. 1668 din 14

aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin

care s-a respins acțiunea reclamantei ca nefondată. În dezvoltarea motivelor de

recurs s-a evocat că a fost dată o interpretare greșită a clauzelor

contractului de asociere nr. 4 din 10 ianuarie 1994, nu s-au luat în

considerație prevederile Regulamentului de aplicare a legii contabilității nr. 82/1991

și nici înscrisurile depuse la dosar.

S-a mai solicitat, în baza art.

300 alin. (2) C. proc. civ., suspendarea deciziei atacate până la soluționarea

cererii de recurs.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în

cererea de recurs, constată că acestea sunt în parte întemeiate, urmând a

admite recursul pârâtei SC S. SA, a casa decizia criticată cu trimiterea cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe, în limitele și pentru următoarele

considerente.

Prin încheierea de ședință

din Camera de Consiliu de la 4 octombrie 2007 a fost admisă cererea de suspendare a executării deciziei nr. 90 din 15 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, prin prisma dispozițiilor art. 300 alin.

(3) C. proc. civ., constatându-se că punerea în executare a hotărârii ar

conduce la grave prejudicii societății pârâte, iar o eventuală întoarcere a

executării ar fi greu de realizat.

Din verificarea

documentației existente apare fără putere de tăgadă că între SC S. SA în

calitatea de furnizor și SC C.C. SA în calitatea de beneficiar a fost încheiat

contractul de furnizare nr. 11 din 27 aprilie 1993, având ca obiect livrarea de

agregate minerale. Ulterior, prin actele adiționale la acest contract,

respectiv cele din 26 iunie 1993, 22 octombrie 1993 și 2 decembrie 1993 a fost suplimentată cantitatea inițială, ajungându-se la o cantitate totală de 144,005 m.c. de agregate minerale.

Între aceleași părți, la

data de 10 ianuarie 1994 a fost încheiat un contract de asociere, având

precizat obiectul, termenul, participarea părților, activitatea

economico-financiară și evidențele contabile, obligațiile și drepturile asumate

reciproc, precum și răspunderea care intervine în situația nerespectării

clauzelor contractuale.

Este unanim admis, că în

orice fază procesuală, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate

mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în

cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul

pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, putând ordona administrarea

probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Deși în faza procesuală a

apelului au fost administrate probe noi, respectiv înscrisuri și o expertiză

contabilă, cu obiective propuse de ambele părți, totuși probatoriul nu a fost

suficient pentru a stabili o completă, integrală și exactă situație de fapt și

de drept, cu o reală întindere a drepturilor și obligațiilor părților.

Probatoriul existent este

contradictoriu, iar apărările părților nu au fost examinate cu rigurozitate,

atât din perspectiva documentației depuse, cât și a clauzelor contractului de

asociere coroborat cu concluziile expertizei efectuate. De remarcat că expertul

contabil M.S.I., desemnat de instanță, a avut concluzii diferite de ale

expertului contabil parte pentru societatea pârâtă SC S. SA, fără a fi însă

aprofundată și motivată această diferențiere vădită de opinie, pentru doi

specialiști în aceiași materie.

Conform reglementărilor din

Cap. IV al contractului de asociere, intitulat „Activitatea

economico-financiară și evidențele contabile”, părțile contractante vor ține

fiecare evidențele contabile în ceea ce privește cheltuielile materiale lunare

necesare funcționării în bune condiții a asocierii.

Regulamentul de aplicare a Legii

contabilității nr. 82/1991, publicat în M. Of. Partea I nr. 303 bis din 22

decembrie 1993, în vigoare la data încheierii convenției, prevedea că toate

cheltuielile și veniturile determinate de operațiunile asocierilor în

participație se contabilizează distinct de către unul din asociați, conform

prevederilor contractului de asociere. La sfârșitul perioadei de raportare,

cheltuielile și veniturile înregistrate, în funcție de natura lor, se transmit

pe bază de decont fiecărui asociat în vederea înregistrării acestora în

contabilitatea proprie.

În acest context, prin

raportare și la actele de control ale D.G.F.P.C.F.S., care au precizat că nu

s-au evidențiat distinct operațiunile aferente contractului de asociere, era

necesară și verificarea operațiunilor primare care au stat la baza

înregistrărilor contabile.

Se impune a fi verificate

temeinic toate susținerile părților, prin respectarea dreptului lor la apărare

în egală măsură, în scopul lămuririi cauzei sub toate aspectele, a clarificării

complete a litigiului de natură comercială dedus judecății.

Pentru aceste rațiuni

juridice, urmează a admite recursul declarat de SC S. SA Bragadiru împotriva

deciziei nr. 90 din 15 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială, și în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc.

civ., va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC S. SA Bragadiru.

Casează decizia nr. 90 din

15 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, cu

trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 18 octombrie 2007.