ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1278/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 6 iulie 2006 reclamanta SC S.C. SRL (fostă SC R. SRL), a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a clauzei menționată la lit. b) a capitolului IX din contractul de asociere din 28 februarie 1992. Prin sentința comercială nr. 15328 din 19 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 19176/3/2007 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut, că la data de 28 februarie 1992 între reclamanta SC S.C.

SRL (fostă SC R. SRL) și RA I.A.L.I. RA s-a încheiat contractul de asociere având ca obiect terminarea execuției lucrărilor de construcții, punerea în funcțiune și exploatarea distinctă de către părțile contractante a blocului din ansamblul M. (art. 1), durata asocierii fiind stabilită pentru perioada existenței construcției (art. 4). Tribunalul a mai reținut că prin clauza IX lit. b) (pentru care s-a solicitat constatarea nulității absolute) reclamanta s-a obligat să achite anual și taxa de concesionare a terenului și să suporte și cota de aport a RA I.A.L.I. RA în valoare de 576.067 lei. A mai reținut că Legea nr. 85/1992 a intrat în vigoare la 22 iulie 1992, data publicării în Monitorul Oficial, ulterior încheierii contractului de asociere în participațiune, situație în care nu se poate susține că s-a realizat o fraudare a legii, întrucât momentul în raport cu care se apreciază conformitatea cu legea a actului juridic este momentul încheierii lui.

Or, la data încheierii contractului de asociere în participațiune nu erau în vigoare prevederile art. 10 din Legea nr. 85/1992 care fac trimitere la dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991. În legătură cu dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, Tribunalul a reținut că acestea impun existența unor cereri a proprietarilor actuali ai locuințelor cu privire la trecerea în proprietatea acestora a terenurilor proprietate de stat. De asemenea, a reținut că în cauză, reclamanta nu a făcut nicio probă cu privire la regimul juridic al terenului și nici nu a probat că actualii proprietari ai apartamentelor din blocul din ansamblul M. sunt și proprietarii terenului aferent construcției.

Împotriva acestei sentințe SC S.C.I. SRL a formulat apel. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 188 din 8 aprilie 2008 a respins apelul ca nefondat. În pronunțarea deciziei, instanța a reținut că dispozițiile legale invocate de apelanta – reclamantă - art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 85/1992 – nu erau în vigoare la data intervenirii contractului în speță, 28 februarie 1992, astfel că întemeiat instanța de fond a reținut că nu s-a produs o fraudare a legii care să ducă a nulitatea parțială a contractului. S-a mai reținut că reclamanta nu a probat regimul juridic al terenului și nici faptul că actualii proprietari ai apartamentelor din bloc, ce formează obiectul contractului de asociere, sunt și proprietarii terenului aferent construcției.

Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici: - greșit instanța a reținut că clauza din capitolul IX lit. b) din contractul de asociere prin care reclamanta (fosta SC R. SRL) s-a obligat să achite pârâtei anual o taxă de concesionare a terenului este legală, întrucât contravine art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 85/1992. - dispozițiile legale invocate, prevăd că terenurile atribuite pentru construirea de locuințe, trec la cererea proprietarilor locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau proporțional cu cota din construcție. Recursul este nefondat. Nulitatea absolută a unor clauze contractuale se analizează în raport cu data încheierii contractului.

Prin contractul de asociere din 28 februarie 1992, dintre reclamantă și pârâtă având ca obiect terminarea execuției lucrărilor de construcții la blocul din ansamblul M., în art. IX lit. b) s-a prevăzut că asociata reclamantă se obligă să achite anual taxe de concesionare a terenului. Această prevedere contractuală nu era în contradicție cu dispoziții imperative ale legii, nici la data încheierii contractului, dar nici ulterior. Taxa de concesiune se datorează atât timp cât pârâta este proprietara terenului. Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 85/1992, dispoziție legală invocată de recurentă, prevede, trecerea în proprietatea cumpărătorilor imobilelor și a terenului aferent, dar reclamanta nu a făcut dovada că proprietarii dobânditori ai locuințelor au formulat cerere și au dobândit terenul aferent, situație față de care s-ar fi impus modificarea contractului dintre părți.

În lipsa acestor dovezi și a modificării corespunzătoare a contractului, clauzele acestuia nu sunt contrare legii, astfel că întemeiat s-a respins acțiunea. Hotărârea atacată fiind legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S.C.I. SRL Comuna 1 Decembrie împotriva deciziei comerciale nr. 188 din 8 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 5 mai 2009.