ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1278/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 6 iulie 2006

reclamanta SC S.C. SRL (fostă SC R. SRL), a chemat în judecată pe pârâtul

Municipiul București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

constate nulitatea absolută a clauzei menționată la lit. b) a capitolului IX

din contractul de asociere din 28 februarie 1992.

Prin sentința comercială nr.

15328 din 19 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 19176/3/2007 Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea formulată de reclamantă

ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul

a reținut, că la data de 28 februarie 1992 între reclamanta SC S.C. SRL (fostă SC

R. SRL) și RA I.A.L.I. RA s-a încheiat contractul de asociere având ca obiect

terminarea execuției lucrărilor de construcții, punerea în funcțiune și

exploatarea distinctă de către părțile contractante a blocului din ansamblul M.

(art. 1), durata asocierii fiind stabilită pentru perioada existenței

construcției (art. 4).

Tribunalul a mai reținut că

prin clauza IX lit. b) (pentru care s-a solicitat constatarea nulității

absolute) reclamanta s-a obligat să achite anual și taxa de concesionare a

terenului și să suporte și cota de aport a RA I.A.L.I. RA în valoare de 576.067

lei.

A mai reținut că Legea nr. 85/1992

a intrat în vigoare la 22 iulie 1992, data publicării în Monitorul Oficial,

ulterior încheierii contractului de asociere în participațiune, situație în

care nu se poate susține că s-a realizat o fraudare a legii, întrucât momentul

în raport cu care se apreciază conformitatea cu legea a actului juridic este

momentul încheierii lui. Or, la data încheierii contractului de asociere în

participațiune nu erau în vigoare prevederile art. 10 din Legea nr. 85/1992

care fac trimitere la dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.

În legătură cu dispozițiile art.

35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, Tribunalul a reținut că acestea impun

existența unor cereri a proprietarilor actuali ai locuințelor cu privire la

trecerea în proprietatea acestora a terenurilor proprietate de stat.

De asemenea, a reținut că în

cauză, reclamanta nu a făcut nicio probă cu privire la regimul juridic al

terenului și nici nu a probat că actualii proprietari ai apartamentelor din

blocul din ansamblul M. sunt și proprietarii terenului aferent construcției.

Împotriva acestei sentințe SC

S.C.I. SRL a formulat apel.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia nr. 188 din 8 aprilie 2008 a respins apelul ca

nefondat.

În pronunțarea deciziei,

instanța a reținut că dispozițiile legale invocate de apelanta – reclamantă - art.

35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 85/1992 –

nu erau în vigoare la data intervenirii contractului în speță, 28 februarie

1992, astfel că întemeiat instanța de fond a reținut că nu s-a produs o fraudare

a legii care să ducă a nulitatea parțială a contractului.

S-a mai reținut că

reclamanta nu a probat regimul juridic al terenului și nici faptul că actualii

proprietari ai apartamentelor din bloc, ce formează obiectul contractului de

asociere, sunt și proprietarii terenului aferent construcției.

Împotriva acestei ultime

hotărâri, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., formulând următoarele critici:

- greșit instanța a reținut

că clauza din capitolul IX lit. b) din contractul de asociere prin care

reclamanta (fosta SC R. SRL) s-a obligat să achite pârâtei anual o taxă de

concesionare a terenului este legală, întrucât contravine art. 35 alin. (2) din

Legea nr. 18/1991, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 85/1992.

- dispozițiile legale

invocate, prevăd că terenurile atribuite pentru construirea de locuințe, trec

la cererea proprietarilor locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau

proporțional cu cota din construcție.

Recursul este nefondat.

Nulitatea absolută a unor clauze

contractuale se analizează în raport cu data încheierii contractului.

Prin contractul de asociere

din 28 februarie 1992, dintre reclamantă și pârâtă având ca obiect terminarea

execuției lucrărilor de construcții la blocul din ansamblul M., în art. IX lit.

b) s-a prevăzut că asociata reclamantă se obligă să achite anual taxe de

concesionare a terenului.

Această prevedere

contractuală nu era în contradicție cu dispoziții imperative ale legii, nici la

data încheierii contractului, dar nici ulterior.

Taxa de concesiune se

datorează atât timp cât pârâta este proprietara terenului.

Art. 10 alin. (3) din Legea nr.

85/1992, dispoziție legală invocată de recurentă, prevede, trecerea în

proprietatea cumpărătorilor imobilelor și a terenului aferent, dar reclamanta

nu a făcut dovada că proprietarii dobânditori ai locuințelor au formulat cerere

și au dobândit terenul aferent, situație față de care s-ar fi impus modificarea

contractului dintre părți.

În lipsa acestor dovezi și a

modificării corespunzătoare a contractului, clauzele acestuia nu sunt contrare

legii, astfel că întemeiat s-a respins acțiunea.

Hotărârea atacată fiind

legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC S.C.I. SRL Comuna 1 Decembrie împotriva

deciziei comerciale nr. 188 din 8 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 5 mai 2009.