ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 471/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, reclamanta A.R.S.T.A.R. SA,

în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin primar, a solicitat

instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate

încetate efectele contractului de asociere din 21 aprilie 1993 încheiat de

părți, cu cheltuieli de judecată aferente.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că la data de 21 aprilie 1993 s-a încheiat între

aceasta și I. SA contractul de asociere din 21 aprilie 1993 având ca

obiect finalizarea si ulterior, exploatarea blocului M situat in București.

Prin acest contract s-au

stabilit cotele de aport si cotele de participare la beneficii si pierderi ale

asociaților astfel: A.R.S.T.A.R. SA 89,19% și I. SA 10,18%.

Ulterior, drepturile si

obligațiile I. SA stipulate in contract au fost transmise către

Consiliul Local al Municipiului București ca urmare a

desființării regiilor autonome prin Hotărârea Consiliului Local

al Municipiului București nr. 72/16 decembrie 1992.

Executarea lucrărilor

de construcție a blocului M situat in București s-a realizat in baza

autorizației de construire din 15 august 1991 acestea fiind finalizate în

data de 28 iulie 1995. Recepția finală a construcției a avut loc

in data de 04 mai 1998, conform procesului-verbal de recepție finală din

15 decembrie 1999.

În ceea ce privește

terenul aferent acestui imobil, prin contractul de asociere s-a prevăzut

că terenul aferent construcției va fi supus acțiunii de

concesionare în condițiile Legii nr. 50/1991.

Având în vedere că

obiectul contractului de asociere era terminarea execuției lucrărilor

de construcții, punerea în funcțiune și exploatarea

distinctă de către părțile contractante a blocului M

rezultă că, după finalizarea lucrărilor de

construcție, darea imobilului în exploatare și partajarea

rezultatelor asocierii, contractul a încetat în baza art. 1523 pct. 2 C. civ.

ca urmare a realizării scopului asocierii.

Prin sentința

civilă nr. 4993/29 martie  2000, rămasă definitivă și

irevocabilă pronunțată în dosarul nr. 11691/1999 de către

Judecătoria Sectorului 3 București, s-a admis acțiunea in

constatare introdusă împotriva pârâtei Primăria Municipiului

București de către reclamantă A.R.S.T.A.R. SA constatându-se

dreptul de proprietate al acesteia din urmă asupra apartamentelor nr. 1 - 23

ce formează blocul M.

Reclamanta și-a

întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 969 și următoarele,

art. 977 – art. 985 C. civ. și celelalte ale art. 251 C. com.

Prin sentința nr. 416

din 14 ianuarie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

a admis cererea și a constatat încetat contractul de asociere

menționat și a obligat pârâtul să plătească

reclamantei 19,3 lei cheltuieli de judecată, instanța de fond

reținând, în esență, din probatoriul administrat, că

părțile nu desfășoară în prezent nicio activitate

comună care să facă obiectul contractului de asociere în

participațiune, ca potrivit art. 7 din acest contract s-a prevăzut

că, după darea în exploatare a blocului, activitățile

comune se stabilesc prin acordul părților.

A mai reținut

instanța că, art. 5 din contract care prevede durata asocierii pe

toată perioada existentă a construcției trebuie interpretat în

corelație cu art. 6 și art. 7 din contract, că, în lipsa

convenției cu privire la activitățile comune ulterioare

finalizării construcției, nu se mai poate vorbi de o asociere în

sensul art. 251 C. com., contractul de asociere încetând, că odată cu

perfectarea contractului de concesiune din 13 noiembrie 2007 pârâtul a

recunoscut implicit încetarea raporturilor juridice izvorâte din contractul de

asociere.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 221 din 15

mai 2008, a respins ca nefondat apelul pârâtului Municipiul București prin

Primar General, instanța de control judiciar reținând, în

esență, legalitatea și temeinicia sentinței apelate.

Împotriva acestei deciziei a

declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primar, criticând-o

pentru nelegalitate.

Recurenta – pârâtă

își subsumează global, criticile motivelor de modificare

reglementate, de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., vizând în

esență, faptul că instanța a interpretat greșit actul

juridic dedus judecății, respectiv contractul de asociere încheiat

între părți și actul adițional, în raport de art. 969, art.

977 și art. 982 C. proc. civ., față de faptul că nici

contractul de asociere nici actul adițional nu stipulează încetarea

contractului dintre părți.

Recurenta – pârâtă

precizează că sumele provenite din contractul de asociere în

participațiune reprezintă o sursă de venit la bugetul local –

sumele datorate fiind creanțe bugetare și conchide în sensul că

solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, iar pe fond,

respingerea acțiunii ca nefondată.

Intimata – reclamantă a

depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, examinând

decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că

recursul este nefondat.

I. Astfel, cu privire la

criticile subsumate art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Instanța de control

judiciar prin soluția pronunțată, nu a schimbat cu nimic natura

juridică a actului dedus judecății, interpretând coroborat

clauzele contractului de asociere, ale actului adițional, ale contractului

de cesiune în acord cu voința reală a părților.

Este de reținut și

faptul că prin modul în care au fost concepute, clauzele contractuale nu

ridică prin formularea lor, probleme de interpretare întrucât nu sunt

îndoielnice, confuze și nu lasă loc de interpretare, permițând

instanței să determine cu ușurință finalitatea

avută în vedere de părți la încheierea contractului de asociere

în participațiune, respectiv exploatarea distinctă a imobilului

și nu menținerea stării de indiviziune pe întreaga perioadă

a existenței construcției.

Se reține așadar,

legalitatea hotărârii recurate sub aspectul menținerii soluției

instanței de fond, cu privire la constatarea încetării efectelor

contractului de asociere în participațiune din perspectiva criticilor

întemeiate pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

II. Deși indică

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că

recurentul pârât nu dezvoltă critici prin care să precizeze care au

fost dispozițiile legale încălcate sau greșit aplicate de

instanța de control judiciar.

În considerarea celor ce

preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar împotriva

deciziei nr. 221 din 15 mai 2008 a Curții de Apel București, secția

a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.