ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 471/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, reclamanta A.R.S.T.A.R. SA, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin primar, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate încetate efectele contractului de asociere din 21 aprilie 1993 încheiat de părți, cu cheltuieli de judecată aferente. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 21 aprilie 1993 s-a încheiat între aceasta și I. SA contractul de asociere din 21 aprilie 1993 având ca obiect finalizarea si ulterior, exploatarea blocului M situat in București. Prin acest contract s-au stabilit cotele de aport si cotele de participare la beneficii si pierderi ale asociaților astfel: A.R.S.T.A.R.

SA 89,19% și I. SA 10,18%. Ulterior, drepturile si obligațiile I. SA stipulate in contract au fost transmise către Consiliul Local al Municipiului București ca urmare a desființării regiilor autonome prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului București nr. 72/16 decembrie 1992. Executarea lucrărilor de construcție a blocului M situat in București s-a realizat in baza autorizației de construire din 15 august 1991 acestea fiind finalizate în data de 28 iulie 1995. Recepția finală a construcției a avut loc in data de 04 mai 1998, conform procesului-verbal de recepție finală din 15 decembrie 1999. În ceea ce privește terenul aferent acestui imobil, prin contractul de asociere s-a prevăzut că terenul aferent construcției va fi supus acțiunii de concesionare în condițiile Legii nr. 50/1991.

Având în vedere că obiectul contractului de asociere era terminarea execuției lucrărilor de construcții, punerea în funcțiune și exploatarea distinctă de către părțile contractante a blocului M rezultă că, după finalizarea lucrărilor de construcție, darea imobilului în exploatare și partajarea rezultatelor asocierii, contractul a încetat în baza art. 1523 pct. 2 C. civ. ca urmare a realizării scopului asocierii. Prin sentința civilă nr. 4993/29 martie 2000, rămasă definitivă și irevocabilă pronunțată în dosarul nr. 11691/1999 de către Judecătoria Sectorului 3 București, s-a admis acțiunea in constatare introdusă împotriva pârâtei Primăria Municipiului București de către reclamantă A.R.S.T.A.R.

SA constatându-se dreptul de proprietate al acesteia din urmă asupra apartamentelor nr. 1 - 23 ce formează blocul M. Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 969 și următoarele, art. 977 – art. 985 C. civ. și celelalte ale art. 251 C. com. Prin sentința nr. 416 din 14 ianuarie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis cererea și a constatat încetat contractul de asociere menționat și a obligat pârâtul să plătească reclamantei 19,3 lei cheltuieli de judecată, instanța de fond reținând, în esență, din probatoriul administrat, că părțile nu desfășoară în prezent nicio activitate comună care să facă obiectul contractului de asociere în participațiune, ca potrivit art. 7 din acest contract s-a prevăzut că, după darea în exploatare a blocului, activitățile comune se stabilesc prin acordul părților.

A mai reținut instanța că, art. 5 din contract care prevede durata asocierii pe toată perioada existentă a construcției trebuie interpretat în corelație cu art. 6 și art. 7 din contract, că, în lipsa convenției cu privire la activitățile comune ulterioare finalizării construcției, nu se mai poate vorbi de o asociere în sensul art. 251 C. com., contractul de asociere încetând, că odată cu perfectarea contractului de concesiune din 13 noiembrie 2007 pârâtul a recunoscut implicit încetarea raporturilor juridice izvorâte din contractul de asociere. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 221 din 15 mai 2008, a respins ca nefondat apelul pârâtului Municipiul București prin Primar General, instanța de control judiciar reținând, în esență, legalitatea și temeinicia sentinței apelate.

Împotriva acestei deciziei a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate. Recurenta – pârâtă își subsumează global, criticile motivelor de modificare reglementate, de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., vizând în esență, faptul că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv contractul de asociere încheiat între părți și actul adițional, în raport de art. 969, art. 977 și art. 982 C. proc. civ., față de faptul că nici contractul de asociere nici actul adițional nu stipulează încetarea contractului dintre părți. Recurenta – pârâtă precizează că sumele provenite din contractul de asociere în participațiune reprezintă o sursă de venit la bugetul local – sumele datorate fiind creanțe bugetare și conchide în sensul că solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, iar pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.

Intimata – reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat. I. Astfel, cu privire la criticile subsumate art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Instanța de control judiciar prin soluția pronunțată, nu a schimbat cu nimic natura juridică a actului dedus judecății, interpretând coroborat clauzele contractului de asociere, ale actului adițional, ale contractului de cesiune în acord cu voința reală a părților.

Este de reținut și faptul că prin modul în care au fost concepute, clauzele contractuale nu ridică prin formularea lor, probleme de interpretare întrucât nu sunt îndoielnice, confuze și nu lasă loc de interpretare, permițând instanței să determine cu ușurință finalitatea avută în vedere de părți la încheierea contractului de asociere în participațiune, respectiv exploatarea distinctă a imobilului și nu menținerea stării de indiviziune pe întreaga perioadă a existenței construcției. Se reține așadar, legalitatea hotărârii recurate sub aspectul menținerii soluției instanței de fond, cu privire la constatarea încetării efectelor contractului de asociere în participațiune din perspectiva criticilor întemeiate pe art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. II. Deși indică dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că recurentul pârât nu dezvoltă critici prin care să precizeze care au fost dispozițiile legale încălcate sau greșit aplicate de instanța de control judiciar. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar împotriva deciziei nr. 221 din 15 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.