ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.12.2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4201/2011

HOTĂRÂRE
16.12.2011
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4201/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 16 decembrie 2011

Asupra

recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Reclamanta

SC A.L.A.S. ROMÂNIA SA București prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VI-a comercială, la data de 17 iunie 2011, în

contradictoriu cu pârâta SC M.C.A.A. SRL București a formulat pe cale de

ordonanță președințială în temeiul art. 280 alin. (5) C. proc. civ. și art. 581

nr. 2625 din 16 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

în dosarul nr. 29856/3/2009 până la soluționarea cererii de suspendare a

executării aceleiași sentințe formulată în temeiul art. 280 alin. (1) C. proc.

civ.

După

redarea prevederilor art. 280 alin. (1), (2), (3), (5) și art. 403 alin. (3) C.

proc. civ. reclamanta arată că prin sentința comercială nr. 2625 din 16 martie

2011 Tribunalul București a admis în parte acțiunea reclamantei SC M.C.A.A. SRL

București și a dispus obligarea pârâtei SC A.L.A.S. ROMÂNIA SA București la

plata sumei de 91.590,17 lei cu titlu de comision (indemnizație încheiere

contract) și a sumei de 7.000 lei cu titlu de comision pentru perioada martie

2009 și 01 aprilie 2009 - 07 aprilie 2009.

A

respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la predarea spațiului sau

la plata sumei de 1.000 lei ca nefondat și a obligat pârâta să plătească

reclamantei suma de 8.912,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Reclamanta

a arătat, în esență, că a formulat apel împotriva sentinței comerciale nr. 2625

din 16 martie 2011 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, cât și

cerere de suspendare a executării acesteia până la soluționarea apelului,

astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ. respectiv,

urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului litigiului.

Prin

sentința comercială nr. 105 din 29 iunie 2011 Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, a respins cererea de suspendare vremelnică a executării

sentinței comerciale nr. 2625 din 16 martie 2011 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, ca nefondată în cauza privind pe

reclamanta SC A.L.A.S. ROMÂNIA SA BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâtă SC M.C.A.A.

Pentru

a pronunța această hotărâre Curtea de Apel București a reținut că, în cauză,

deși au fost îndeplinite cerințele art. 280 alin. (4) C. proc. civ. privind depunerea

cauțiunii în sumă de 19.718 lei, nu sunt îndeplinite în tot cerințele dispozițiilor

art. 581 C. proc. civ., respectiv urgența, vremelnicia și neprejudicierea fondului.

Instanța

a reținut că deși în privința vremelniciei cerința este îndeplinită întrucât

măsura se solicită a fi luată până la soluționarea cererii de suspendare

vremelnică formulată în condițiile art. 280 alin. (1) și alin. (2) C. proc.

civ., condiția urgenței nu este prin ea însăși suficientă pentru admiterea cererii,

astfel că se impune ca judecătorul să facă un examen sumar al litigiului pentru

a verifica aparența dreptului și că sub acest aspect probele nu susțin o aparență

a dreptului în favoarea reclamantei, nefiind depuse motivele de apel pentru a

verifica eventualele critici în raport de conținutul sentinței a cărui

suspendare se solicită.

Invocarea

pretinsului prejudiciu care este eventual față de cererea creditoarei de

încuviințare a executării silite, nu este un motiv pentru analiza aparenței de

drept și față de dispozițiile art. 720

1

alin. (8) C. proc. civ.,

prin care legiuitorul a voit ca în materie comercială anumite categorii de

hotărâri judecătorești să fie executorii.

În

aceste condiții, Curtea de Apel București a apreciat că suspendarea executării

este o facultate lăsată la aprecierea instanței, dar și o excepție de la forța executorie

a hotărârii pronunțate în materie comercială, ce poate fi încuviințată numai în

situații excepționale, nedovedite în speță.

Împotriva

sentinței comerciale nr. 105 din 29 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială, reclamanta SC A.L.A.S. ROMÂNIA SA BUCUREȘTI, a declarat

recurs în termen legal, la data de 4 iulie 2007, conform dovezii aflate la fila

3 dosar recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 582 alin. (1) coroborat

cu art. 299 și următoarele C. proc. civ., solicitând admiterea recursului,

modificarea sentinței și admiterea cererii sale.

Recursul

reclamantei urmează a se constata nul.

Înalta

Curte, conform art. 137 C. proc. civ., la termenul de astăzi, din oficiu, a

luat în examinare excepția nulității recursului în conformitate cu dispozițiile

art. 582 alin. (1) și art. 306 alin. (1) C. proc. civ., avându-se în vedere

faptul că recurenta reclamantă a depus motivele cererii de recurs la data de 4

noiembrie 2011, cu depășirea termenului legal.

Potrivit

art. 582 alin. (1) C. proc. civ. ordonanța este supusă recursului în termen de

5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare,

dacă s-a dat fără citarea părților.

Conform

art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în

termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2).

Legiuitorul

nu distinge între declarația de recurs și depunerea motivelor de casare care

sunt privite ca un tot unitar și trebuie depuse în termenul de recurs, sub

sancțiunea nulității.

În

cauză, declarația de recurs a fost formulată în termenul prevăzut de lege, la 4

iulie 2011 conform datei de pe ștampila poștei (fila 3 dosar recurs), însă

motivele de recurs s-au depus la data de 4 noiembrie 2011.

Față

de dispozițiile legale menționate, cum recurenta reclamantă a depus motivele de

recurs, cu depășirea termenului legal, iar în cauză nu există nici motive de

ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, instanța va constata

nulitatea recursului reclamantei, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

Constantă nul recursul declarat de

reclamanta SC A.L.A.S. ROMÂNIA SA BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale nr. 105

din 29 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

decembrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-03-31
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1428/2011
Ședința publică de la 31 martie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 25 noiembrie 2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a V a com
ÎCCJ 2013-04-16
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1650/2013
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Prin cererea înregistrată la data de 05 august 2010 pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a civilă sub nr. 37414/3/2010, reclamant
ÎCCJ 2011-09-13
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2631/2011
Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin sentința comercială nr. 12400 din 17 noiembrie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea reclamantei SC F. SA în contradictoriu cu pârâta
ÎCCJ 2011-12-16
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4213/2011
Ședința publică de la 16 decembrie 2011 Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 10690 din 12 noiembrie 2010 a admi
ÎCCJ 2011-01-27
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 391/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul H.J.L. prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a solicitat obligarea pârâtei SC T.A. SRL la plata s
Sursă