ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1428/2011

Ședința publică de la 31 martie 2011

Asupra recursului

de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25 noiembrie

2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a V a comercială, petenta SC S.F.

SRL a solicitat ca în contradictoriu cu intimata SC A.M. SA, să se dispună

suspendarea provizorie a executării sentinței comerciale nr. 10690 din 12

noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

în dosarul nr. 50525/3/2009, până la soluționarea cererii de suspendare din

cadrul apelului.

În

motivarea cererii se arată că prin sentința tribunalului s-a admis în parte

acțiunea formulată de pârâta SC A.M. SA și a fost obligată reclamanta SC S.F.

SRL la plata sumei de 30.000 Euro reprezentând despăgubiri și la plata sumei de

8.611,05 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva

sentinței reclamanta a declarat apel la data de 19 noiembrie 2010 iar la data

de 25 noiembrie 2010 a depus cerere de suspendare a executării vremelnice a

sentinței, în temeiul articolului 280 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Solicită

să se constate că în speță sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a

ordonanței președințiale și în consecință să se dispună suspendarea executării

vremelnice de drept a sentinței pe calea ordonanței președințiale, pentru

următoarele considerente:

Prin sentința comercială nr. 142 din 6 decembrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a fost admisă cererea

formulată de petenta SC S.F. SRL în contradictoriu cu pârâta SC A.M. SA; s-a

dispus suspendarea provizorie a executării sentinței comerciale nr. 10690 din

12 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

în dosarul nr. 50525/3/2009, până la soluționarea cererii de suspendare din

cadrul apelului.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a aplicat

dispozițiile legale în materie.

Împotriva sentinței comerciale nr. 142 din 6

decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

a formulat recurs SC A.M. SA criticând-o pentru nelegalitate invocând

dispozițiile art. 304 pt. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată de către

recurentă că analizând considerentele care au stat la baza admiterii cererii de

suspendare provizorie a executării, sunt lesne de constatat o serie de

deficiențe generale de abordare și apreciere de o manieră vădit subiectivă a

situațiilor proprii celor două părți, desigur în detrimentul societății

creditoare A.M. SA. În concret, arată recurenta, instanța de fond preluând

integral insinuările și suspiciunile pur formale ale societății petente, a

ajuns să identifice și să rețină, drept o adevărată culpă proprie societății

creditoare A.M. SA împrejurarea că aceasta din urmă este o persoană juridică

străină, fapt care ar reprezenta un impediment în eventualitatea în care s-ar

ajunge la întoarcerea executării ca efect al admiterii apelului.

Intimata SC S.F. SRL a formulat întâmpinare prin care

a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de

criticile recurentei, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea

hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Literatura de specialitate a statuat că hotărârea

este lipsită de temei legal atunci când din modul în care aceasta a fost

redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată ceea

ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii.

Din această perspectivă și din criticile hotărârii

recurate, Înalta Curte reține că sentința primei instanțe a fost pronunțată în

temeiul dispozițiilor legale aplicabile speței. Astfel, în mod corect a reținut

prima instanță că dispozițiile art. 280 C. proc. civ. reglementează pasivitatea

suspendării execuției vremelnice a hotărârii care se bucură de forță executare,

în ciuda faptului că aceasta a fost apelată, iar apelul nu s-a soluționat, dar

numai în condițiile speciale ale ordonanței președințiale reglementate de

dispozițiile art. 581 C. proc. civ. Or, în prezenta cauză instanța de fond, în

mod corect, în urma analizării actelor depuse la dosar precum și a situației de

fapt, a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 C.

proc. civ., dând eficiență celei de-a treia condiții prevăzute de lege pentru

admiterea cererii de suspendare provizorie a unei hotărâri executorii,

respectiv aparența dreptului.

Nu este lipsit de relevanță de a sublinia în acest

context că eventualul prejudiciu care ar putea fi suportat de recurentă ca

urmare a pronunțării sentinței prin care s-a dispus suspendarea executării

hotărârii a fost avut în vedere de către legiuitor la momentul instituirii

posibilității de suspendare vremelnică a unei hotărâri executorii, motiv pentru

care a constituit o garanție în favoarea creditorului prin instituirea

cauțiunii, cunoscut fiind faptul că aceasta reprezintă o sumă de bani care trebuie

depusă de partea care solicită suspendarea executării silite a unei hotărâri

judecătorești, cu titlu de garanție, în scopul dezdăunării pentru eventualele

pagube pe care cealaltă parte le-ar încerca prin luarea măsurii de suspendare.

Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A.M. SA București

împotriva sentinței comerciale nr. 142 din 6 decembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2011.