ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1428/2011

Ședința publică de la 31 martie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 25 noiembrie 2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a V a comercială, petenta SC S.F. SRL a solicitat ca în contradictoriu cu intimata SC A.M. SA, să se dispună suspendarea provizorie a executării sentinței comerciale nr. 10690 din 12 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 50525/3/2009, până la soluționarea cererii de suspendare din cadrul apelului. În motivarea cererii se arată că prin sentința tribunalului s-a admis în parte acțiunea formulată de pârâta SC A.M.

SA și a fost obligată reclamanta SC S.F. SRL la plata sumei de 30.000 Euro reprezentând despăgubiri și la plata sumei de 8.611,05 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței reclamanta a declarat apel la data de 19 noiembrie 2010 iar la data de 25 noiembrie 2010 a depus cerere de suspendare a executării vremelnice a sentinței, în temeiul articolului 280 alin. (1) și (2) C. proc. civ. Solicită să se constate că în speță sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale și în consecință să se dispună suspendarea executării vremelnice de drept a sentinței pe calea ordonanței președințiale, pentru următoarele considerente: Prin sentința comercială nr. 142 din 6 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a fost admisă cererea formulată de petenta SC S.F.

SRL în contradictoriu cu pârâta SC A.M. SA; s-a dispus suspendarea provizorie a executării sentinței comerciale nr. 10690 din 12 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 50525/3/2009, până la soluționarea cererii de suspendare din cadrul apelului. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a aplicat dispozițiile legale în materie. Împotriva sentinței comerciale nr. 142 din 6 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a formulat recurs SC A.M. SA criticând-o pentru nelegalitate invocând dispozițiile art. 304 pt. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată de către recurentă că analizând considerentele care au stat la baza admiterii cererii de suspendare provizorie a executării, sunt lesne de constatat o serie de deficiențe generale de abordare și apreciere de o manieră vădit subiectivă a situațiilor proprii celor două părți, desigur în detrimentul societății creditoare A.M. SA. În concret, arată recurenta, instanța de fond preluând integral insinuările și suspiciunile pur formale ale societății petente, a ajuns să identifice și să rețină, drept o adevărată culpă proprie societății creditoare A.M. SA împrejurarea că aceasta din urmă este o persoană juridică străină, fapt care ar reprezenta un impediment în eventualitatea în care s-ar ajunge la întoarcerea executării ca efect al admiterii apelului.

Intimata SC S.F. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de criticile recurentei, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Literatura de specialitate a statuat că hotărârea este lipsită de temei legal atunci când din modul în care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii. Din această perspectivă și din criticile hotărârii recurate, Înalta Curte reține că sentința primei instanțe a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor legale aplicabile speței.

Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că dispozițiile art. 280 C. proc. civ. reglementează pasivitatea suspendării execuției vremelnice a hotărârii care se bucură de forță executare, în ciuda faptului că aceasta a fost apelată, iar apelul nu s-a soluționat, dar numai în condițiile speciale ale ordonanței președințiale reglementate de dispozițiile art. 581 C. proc. civ. Or, în prezenta cauză instanța de fond, în mod corect, în urma analizării actelor depuse la dosar precum și a situației de fapt, a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ., dând eficiență celei de-a treia condiții prevăzute de lege pentru admiterea cererii de suspendare provizorie a unei hotărâri executorii, respectiv aparența dreptului.

Nu este lipsit de relevanță de a sublinia în acest context că eventualul prejudiciu care ar putea fi suportat de recurentă ca urmare a pronunțării sentinței prin care s-a dispus suspendarea executării hotărârii a fost avut în vedere de către legiuitor la momentul instituirii posibilității de suspendare vremelnică a unei hotărâri executorii, motiv pentru care a constituit o garanție în favoarea creditorului prin instituirea cauțiunii, cunoscut fiind faptul că aceasta reprezintă o sumă de bani care trebuie depusă de partea care solicită suspendarea executării silite a unei hotărâri judecătorești, cu titlu de garanție, în scopul dezdăunării pentru eventualele pagube pe care cealaltă parte le-ar încerca prin luarea măsurii de suspendare.

Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A.M. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 142 din 6 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2011.