ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4213/2011

Ședința publică de la 16 decembrie 2011 Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 10690 din 12 noiembrie 2010 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A.M. SA GRECIA, cu sediul ales la Cabinet de Avocatură A. și E.B., din București. A obligat pârâta SC S.F. SRL BUCUREȘTI la plata către reclamantă a sumei de 30.000 Euro, cu titlu de despăgubiri și a sumei de 8.611,05 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. A respins celelalte pretenții ale reclamantei ca neîntemeiate. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pârâta SC S.F.

SRL BUCUREȘTI a solicitat pe cale de ordonanță președințială, în temeiul art. 280 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și art. 581 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea provizorie a executării sentinței comerciale nr. 10690 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, împotriva căreia a declarat apel. Pârâta a justificat măsura urgenței suspendării executării silite a hotărârii menționate prin aceea că, prin punerea în executare a acesteia înainte de soluționarea apelului declarat în cauză i s-ar crea un prejudiciu foarte mare date fiind sumele la care a fost obligată, 30.000 Euro cu titlu de despăgubiri și 8.611,05 lei, cheltuieli de judecată, cu consecința directă, gravă și iremediabilă a afectării substanțiale a activității sale.

A invocat și imposibilitatea întoarcerii executării, în raport de sumele ce fac obiectul executării și naționalitatea străină a intimatei reclamante, precum și lipsa mijloacelor de verificare a situației financiare a acestei părți. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin încheierea din 22 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. 50525/3/2009 a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare provizorie a executării, în cauza comercială având ca obiect apelul formulat de apelanta pârâtă SC S.F. SRL, cu sediul ales la C., P. & O., Societate Civilă de Avocați, în București, împotriva sentinței comerciale nr. 10690 din 12 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI – a comercială, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC A.M.

SA, cu sediul ales la Cabinet de Avocatură A. și E.B., în București. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a constatat că apelanta pârâtă, deși afirma producerea unui prejudiciu grav și iremediabil, sau imposibilitatea întoarcerii executării, avându-se în vedere aspectele legate de naționalitatea străină a societății intimate și dificultățile pe care le are în verificarea situației financiare nu a făcut nici o dovadă în acest sens. Toate aceste considerente au fundamentat convingerea Curții de Apel București, că în cauză nu s-a făcut dovada împrejurărilor excepționale care să impună o derogare de la executorialitatea hotărârii de fond, prevăzută de art. 720 8 C. proc. civ., astfel că cererea de suspendare a executării acestei sentințe a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC S.F. SRL București criticând-o ca fiind nelegală întrucât instanța a apreciat greșit că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 alin. (1) C. proc. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Susține că respingerea unor probe de instanța a cărei hotărâre este atacată cu apel și a cărei suspendare se solicită, sunt argumente de natură a concluziona că aparența dreptului este în favoarea societății pârâte. O altă critică vizează jurisprudența CEDO și dispozițiile art. 6 din CEDO, în sensul că la nivelul instanței supreme practica trebuie să fie unitară. Recursul pârâtei este nefondat. În raport de criticile invocate prin cererea de recurs și având în vedere cererea de suspendare a executării, Înalta Curte, constată că nu se impune suspendarea executării sentinței comerciale nr. 10690 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Ordonanța președințială reprezintă un mijloc procedural ce întrunește condițiile unei acțiuni civile, având însă caracter specific determinat de caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale. Astfel, cererea privind ordonanța președințială trebuie să îndeplinească condițiile generale necesare pentru exercitarea acțiunii civile, cât și cerințele particulare. Conform art. 581 C. proc. civ. instanța va putea ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Potrivit textului de mai sus, cererea de suspendare vremelnică a hotărârii trebuie să îndeplinească trei condiții, respectiv urgența, vremelnicia și neprejudicierea fondului cauzei.

În raport de aceste precizări, recurenta critică sentința pronunțată, având în vedere iminența producerii unui prejudiciu prin inițierea procedurii de executare silită, în considerarea dispozițiilor art. 720 8 C. proc. civ., sentința fiind executorie de drept. Vremelnicia suspendării executării silite este satisfăcută întrucât măsura se solicită a fi luată până la soluționarea cererii de suspendare formulată în apel. Cât privește urgența, aceasta este motivată de prejudiciul ce s-ar crea în patrimoniul pârâtei și de greutățile pe care le-ar întâmpina aceasta, în cazul în care s-ar ajunge la întoarcerea executării, aspect ce nu este de natură să justifice suspendarea executării silite. Neprejudicierea fondului pricinii, reprezintă altă condiție specifică de admisibilitate a ordonanței președințiale, or Curtea a arătat că atunci când se face o analiză chiar sumară a motivelor de apel cu trimitere la probe, se concluzionează cu privire la aspectul aparenței dreptului.

S-a reținut că sentința comercială menționată nu a fost pusă în executare, prin urmare prejudiciul este eventual, ceea ce nu justifică luarea măsurii suspendării executării pe cale de ordonanță președințială. Criticile recurentei sunt nefondate, întrucât scopul urmărit de lege este acela de a asigura imediata executare a titlurilor, evitându-se întârzierile și cheltuielile. De remarcat că dispozițiile art. 720 8 C. proc. civ. stabilesc că hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială sunt executorii, iar exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea, astfel încât situațiile invocate de recurenta pârâtă nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 581 C. proc.

civ. Critica ce privește nerespectarea art. 6 din CEDO este una formală, însă din examinarea actelor de la dosar se poate constata că recurenta pârâtă a beneficiat de un proces echitabil, cu respectarea tuturor drepturilor procesuale, iar instanța și-a exercitat rolul activ cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. Pentru aceste rațiuni, Înalta Curte conform art. 312 C. proc. civ. urmează a respinge recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC S.F. SRL BUCUREȘTI împotriva încheierii din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pronunțată în dosar nr. 50525/3/2009, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2011.