ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4213/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4213/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Ședința publică de la 16 decembrie 2011
Asupra recursului,
din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul
București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 10690 din 12
noiembrie 2010 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A.M. SA
GRECIA, cu sediul ales la Cabinet de Avocatură A. și E.B., din București.
A
obligat pârâta SC S.F. SRL BUCUREȘTI la plata către reclamantă a sumei de
30.000 Euro, cu titlu de despăgubiri și a sumei de 8.611,05 lei, cu titlu de
cheltuieli de judecată.
A
respins celelalte pretenții ale reclamantei ca neîntemeiate.
Prin
cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a
comercială, pârâta SC S.F. SRL BUCUREȘTI a solicitat pe cale de ordonanță
președințială, în temeiul art. 280 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și art. 581
alin. (1) C. proc. civ., suspendarea provizorie a executării sentinței
comerciale nr. 10690 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția a
VI-a comercială, împotriva căreia a declarat apel.
Pârâta
a justificat măsura urgenței suspendării executării silite a hotărârii
menționate prin aceea că, prin punerea în executare a acesteia înainte de
soluționarea apelului declarat în cauză i s-ar crea un prejudiciu foarte mare
date fiind sumele la care a fost obligată, 30.000 Euro cu titlu de despăgubiri
și 8.611,05 lei, cheltuieli de judecată, cu consecința directă, gravă și
iremediabilă a afectării substanțiale a activității sale.
A
invocat și imposibilitatea întoarcerii executării, în raport de sumele ce fac
obiectul executării și naționalitatea străină a intimatei reclamante, precum și
lipsa mijloacelor de verificare a situației financiare a acestei părți.
Curtea
de Apel București, secția a V-a comercială, prin încheierea din 22 septembrie
2011 pronunțată în dosarul nr. 50525/3/2009 a respins ca neîntemeiată cererea
de suspendare provizorie a executării, în cauza comercială având ca obiect
apelul formulat de apelanta pârâtă SC S.F. SRL, cu sediul ales la C., P. &
O., Societate Civilă de Avocați, în București, împotriva sentinței comerciale
nr. 10690 din 12 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI
– a comercială, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC A.M. SA, cu sediul
ales la Cabinet de Avocatură A. și E.B., în București.
Pentru
a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a constatat că apelanta
pârâtă, deși afirma producerea unui prejudiciu grav și iremediabil, sau
imposibilitatea întoarcerii executării, avându-se în vedere aspectele legate de
naționalitatea străină a societății intimate și dificultățile pe care le are în
verificarea situației financiare nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Toate
aceste considerente au fundamentat convingerea Curții de Apel București, că în
cauză nu s-a făcut dovada împrejurărilor excepționale care să impună o derogare
de la executorialitatea hotărârii de fond, prevăzută de art. 720
8
C.
proc. civ., astfel că cererea de suspendare a executării acestei sentințe a
fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva
acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC S.F. SRL
București criticând-o ca fiind nelegală întrucât instanța a apreciat greșit că
nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 alin. (1) C. proc. civ.,
motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susține
că respingerea unor probe de instanța a cărei hotărâre este atacată cu apel și
a cărei suspendare se solicită, sunt argumente de natură a concluziona că
aparența dreptului este în favoarea societății pârâte.
O
altă critică vizează jurisprudența CEDO și dispozițiile art. 6 din CEDO, în
sensul că la nivelul instanței supreme practica trebuie să fie unitară.
Recursul
pârâtei este nefondat.
În raport de
criticile invocate prin cererea de recurs și având în vedere cererea de
suspendare a executării, Înalta Curte, constată că nu se impune suspendarea
executării sentinței comerciale nr. 10690 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului
București, secția a VI-a comercială.
Ordonanța
președințială reprezintă un mijloc procedural ce întrunește condițiile unei
acțiuni civile, având însă caracter specific determinat de caracterul
particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale.
Astfel, cererea
privind ordonanța președințială trebuie să îndeplinească condițiile generale
necesare pentru exercitarea acțiunii civile, cât și cerințele particulare.
Conform art. 581 C.
proc. civ. instanța va putea ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice,
pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea
unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea
piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Potrivit textului de
mai sus, cererea de suspendare vremelnică a hotărârii trebuie să îndeplinească
trei condiții, respectiv urgența, vremelnicia și neprejudicierea fondului
cauzei.
În raport de aceste
precizări, recurenta critică sentința pronunțată, având în vedere iminența
producerii unui prejudiciu prin inițierea procedurii de executare silită, în
considerarea dispozițiilor art. 720
8
C. proc. civ., sentința fiind
executorie de drept.
Vremelnicia
suspendării executării silite este satisfăcută întrucât măsura se solicită a fi
luată până la soluționarea cererii de suspendare formulată în apel.
Cât privește urgența,
aceasta este motivată de prejudiciul ce s-ar crea în patrimoniul pârâtei și de
greutățile pe care le-ar întâmpina aceasta, în cazul în care s-ar ajunge la
întoarcerea executării, aspect ce nu este de natură să justifice suspendarea
executării silite.
Neprejudicierea
fondului pricinii, reprezintă altă condiție specifică de admisibilitate a
ordonanței președințiale, or Curtea a arătat că atunci când se face o analiză
chiar sumară a motivelor de apel cu trimitere la probe, se concluzionează cu
privire la aspectul aparenței dreptului.
S-a reținut că
sentința comercială menționată nu a fost pusă în executare, prin urmare
prejudiciul este eventual, ceea ce nu justifică luarea măsurii suspendării
executării pe cale de ordonanță președințială.
Criticile recurentei
sunt nefondate, întrucât scopul urmărit de lege este acela de a asigura
imediata executare a titlurilor, evitându-se întârzierile și cheltuielile.
De remarcat că
dispozițiile art. 720
8
C. proc. civ. stabilesc că hotărârile date în
primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială sunt
executorii, iar exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea, astfel
încât situațiile invocate de recurenta pârâtă nu îndeplinesc condițiile
prevăzute de art. 581 C. proc. civ.
Critica ce privește
nerespectarea art. 6 din CEDO este una formală, însă din examinarea actelor de
la dosar se poate constata că recurenta pârâtă a beneficiat de un proces
echitabil, cu respectarea tuturor drepturilor procesuale, iar instanța și-a
exercitat rolul activ cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 129 alin. (5)
C. proc. civ.
Pentru aceste
rațiuni, Înalta Curte conform art. 312 C. proc. civ. urmează a respinge
recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D
E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta SC S.F. SRL BUCUREȘTI împotriva încheierii din 22 septembrie 2011 a
Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pronunțată în dosar nr. 50525/3/2009,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi
16 decembrie 2011.