ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1441/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin Sentința comercială nr. 1377 din 21

septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 3713/108/2011 s-a

admis acțiunea exercitată de reclamantul SC M.F. SRL în contradictoriu cu

pârâtul SC A.B. SRL s-a rezoluționat promisiunea bilaterală încheiată între

părți la 15 mai 2008, fiind obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de

200.000 euro sau echivalatul în RON al acesteia, la cursul B.N.R. din data

plății și suma de 16.508,75 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta SC A.B. SRL solicitând

admiterea apelului și, în principal, desființarea sentinței apelate și

trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar,

schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii

reclamantei, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.

De asemenea a

solicitat suspendarea executării vremelnice a sentinței apelate, în baza art.

280 alin. (1) C. proc. civ., până la momentul soluționării apelului.

Curtea s-a pronunțat

asupra cererii de suspendare a executării vremelnice a sentinței apelate prin

încheierea de ședință din 13 februarie 2012, în sensul că a admis cererea și a

dispus suspendarea executării Sentinței comerciale nr. 1377 din 21 septembrie

2011, pronunțată în Dosar nr. 3713/108/2011 al Tribunalului Arad până la

soluționarea apelului formulat împotriva aceleiași sentințe.

Prin Decizia civilă

nr. 65 din 12 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a

civilă, s-a respins apelul declarat de pârâta SC A.B. SRL împotriva Sentinței

comerciale nr. 1377 din 21 septembrie 2011.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut în principal că în speță nu se poate reține

decât că sunt două raporturi juridice distincte și a două acte având naturi

juridice diferite: contractul încheiat între SC M.F. SRL și SC T.C. SRL este un

contract de vânzare-cumpărare având drept obiect vânzarea componentelor unei

hale de către SC M.F. SRL și promisiunea bilaterală încheiată de către SC M.F.

SRL cu apelanta, care are drept obiect încheierea în viitor a unui contract.

Împotriva Deciziei

civile nr. 65/2012 din 12 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

secția a II-a civilă, a declarat recurs SC A.B. SRL invocând dispozițiile art.

304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. în sensul că instanța de apel a încălcat

dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. și a art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, art. 969 alin. (1) C. civ., 1020 - 1021, 970 alin. (1),

(2), 977, 948 pct. 3 și 4, 1004, 1011, 1012, 1014, 1204 C. civ.

În esență recurenta

critică decizia recurată arătând că instanța de apel nu a răspuns tuturor

criticilor principale, nu a ținut cont de toate raporturile contractuale

existente în speță, contractul a cărui rezoluțiune s-a solicitat și dispus

găsindu-se (sub aspectul drepturilor și obligațiilor ce le-a dat naștere)

într-o conexiune inseraparabilă cu drepturile și obligațiile izvorâte din alt

contract, făcând o aplicare greșită a dispozițiilor art. 1020 - 1021 C. civ.

Recurenta mai arată că în nicio manieră legală nu s-ar fi putut dispune

rezoluțiunea contractului în discuție deoarece nu sunt îndeplinite condițiile

pentru incidența acestei sancțiuni civile.

Intimata SC M.F. SRL

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și pe cale

de consecință păstrarea în tot a hotărârii atacate, obligarea SC A.B. SRL la

plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând actele și

lucrările dosarului în funcție de criticile recurentei Înalta Curte de Casație

și Justiție reține următoarele:

Prin cererea

introductivă reclamanta (intimata) a solicitat rezoluțiunea promisiunii

bilaterale încheiată la 15 mai 2008 motivată de faptul că pârâta (recurenta) nu

și-a îndeplinit obligația până la 20 decembrie 2008 de a face cunoscut data la

care urma să se încheie contractul de execuție și obligația de a semna

contractul de execuție până la 31 decembrie 2008.

Este adevărat că

între părțile litigante s-a încheiat promisiunea bilaterală la 15 mai 2008 prin

care promitentul executant (intimata) al lucrărilor descrise în anexa nr. 1 a

promis să execute beneficiarului (recurentei) întreaga lucrare,

caracteristicile tehnice stipulate în anexa nr. 1 urmând ca la data semnării

contractului de execuție de comun acord cu beneficiarul să fie revizuit devizul

ofertă prin compararea prețurilor la materialele de bază (beton, fier beton,

etc.) raportat la data ofertei din luna martie a anului 2008 cu data semnării

contractului de execuție.

Potrivit doctrinei

juridice pentru a se putea introduce o cerere în rezoluțiune trebuie să existe

o neexecutare totală sau parțială a obligației și aceasta să fie imputabilă

debitorului.

În același sens sunt

și prevederile legale ale art. 1020 din C. civ. care dispun că acțiunea în

rezoluțiune aparține exclusiv numai părții care într-un raport reciproc și-a

executat obligația sau este gata să o execute.

Din înscrisurile

existente la dosarul cauzei nu rezultă cu certitudine că recurenta în calitate

de beneficiar al lucrărilor potrivit promisiunii bilaterale din 15 mai 2008 nu

și-ar fi îndeplinit obligațiile asumate.

Din cuprinsul

promisiunii bilaterale din 15 mai 2008 rezultă că aceasta are ca fundament și

se sprijină pe un act anterior, respectiv, devizul de plată din 24 martie 2008.

Acest deviz a fost

succedat de o ofertă din data de 18 aprilie 2008, însă aceasta a fost acceptată

de către SC T.C. SRL.

Este de reținut că

din conținutul celor două oferte (deși sunt semnate de persoane diferite)

rezultă că există identitate între componentele/materialele descrise și

enumerate în cele două înscrisuri (standarde și încărcări de calcul, încărcări

stabilite pe planșeul mezaninului - birouri și depozit, încărcări ale podului

rulant - producție, descrierea clădirii, specificațiile structurii,

specificații închideri, jgheaburi burlane, materiale de finisaj, accesorii).

Într-o altă exprimare

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că față de conținutul înscrisurilor

concretizate în cele două oferte, instanța de apel nu a analizat

critica/afirmația apelantei în sensul că hala metalică a figurat (descrisă,

desenată atât în cadrul devizului ofertă din 24 martie 2008 cât și a a ofertei

datând din 18 aprilie 2008).

Prin urmare,

procedând în acest mod instanța de apel a încălcat prevederile art. 261 alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ. care impune instanțelor de judecată să se pronunțe

motivat asupra cererilor formulate de părți, pentru a da posibilitatea

instanței de judecată superioară să exercite controlul judiciar, în condițiile

în care este promovată calea de atac.

Așadar nemotivarea

instanței de apel referitoare la susținerea apelantei în sensul că hala

metalică descrisă în devizul ofertă din 24 martie 2008 este una și aceeași cu

hala descrisă în oferta din 18 aprilie 2008, echivalează cu situația în care

instanța nu și-a spus părerea

în problema

litigioasă cu care a fost sesizată, neintrând în cercetarea fondului și în

consecință Înalta Curte este în imposibilitatea de a exercita controlul

judiciar.

Având în vedere

considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C.

proc. civ. va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza la

aceeași instanță cu recomandarea de a stabili în funcție de situația de fapt

raportul juridic dedus judecății și de a stabili dacă în realitate aceeași hală

este descrisă în cele două oferte și consecința juridică a acestui aspect.

În conformitate cu

art. 315 alin. (3) C. proc. civ. după casare, instanța va judeca din nou ținând

seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC A.B. SRL împotriva Deciziei civile nr. 65/2012 din 12

martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS