ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 254/2014

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: În fond, după casare, în rejudecare la Tribunalul Arad pârâta SC E.R. SRL a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei SC P.E.P. SRL la restituirea sumei de 55.865,80 lei, achitată cu titlu de restituire garanție și cheltuieli de judecată în baza sentinței civile nr. 6918/2011 a Judecătoriei Arad și a Deciziei nr. 1286/R/2011 a Tribunalului Arad. În motivare, s-a arătat că suma respectivă a fost achitată prin virament bancar de îndată ce Tribunalul Arad a pronunțat hotărârea menționată. în scopul evitării cheltuielilor de executare silită. întrucât hotărârea în baza căreia a efectuat plata a fost casată, plata respectivă are un caracter nedatorat.

La data de 29 aprilie 2008, între părți s-a încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare prin care pârâta în calitate de promitenta vânzătoare s~a obligat să vândă reclamantei - în calitate de promitenta cumpărătoare, imobilul reprezenta; hală și terenul aferent acesteia, în urma dezmembrării imobilului înscris în C.F. Aradul Nou, până la data de 11 iulie 2008. De asemenea, părțile au stabilit ca preț total al imobilului supus vânzării - suma de 500.000 euro (T.V.A. -ui fiind inclus în preț), iar la momentul perfectării antecontractului, reclamanta a achitat pârâtei suma de 10.000 euro cu titlu de garanție, sumă care urma să fie restituită cumpărătoarei la momentul perfectării actului în formă autentică.

Referitor la întocmirea contractului în formă autentică s-a arătat că data perfectării actului se va stabili de părți de comun acord după parcelarea terenului, dar până cel târziu la data de 11 iulie 2008. Totodată, în antecontractul încheiat la 29 aprilie 2008, părțile au înserat clauza penală că în cazul refuzului promitentei vânzătoare de a perfecta actul în formă autentică, aceasta va achita promitentei cumpărătoare suma de 10.000 euro reprezentând daune, la care se adaugă suma de 10.000 euro achitată cu titlu de garanție la data semnării promisiunii de vânzare cumpărare; pe de altă parte, în cazul în care promitenta cumpărătoare refuză perfectarea actului în formă autentică, va pierde garanția de 10.000 euro achitată vânzătoarei.

În concret, s-a reținut că după invitații la conciliere reciproce, nefinalizate în sens pozitiv pentru părți, reclamanta a notificat pârâta a se prezenta la notar la 27 aprilie 2011 pentru a se încheia contractul în formă autentică. La data fixată, ia B.N.P. C.A. s-au prezentat reprezentanții celor două părți dar. contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică nu s-a putut perfecta din cauză că societatea vânzătoare, nu a prezentat actele necesare înstrăinării imobilului, depunându-se doar adresa din 27 aprilie 2011, conform mențiunilor notarului înserate în încheierea de certificare din 27 aprilie 2011 (fila 37 dosar). În concluzie, instanța a considerat că nu poate primi apărarea pârâtei în sensul că reclamanta nu avea posibilitatea financiară de plată a prețului, câtă vreme pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii propriilor obligații asumate contractual.

Așadar, în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului C. civ., instanța constatând incidența dispozițiilor art. 969 C. civ.

potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și ale art. 1020 C. civ., reținând că pârâta se face vinovată de neexecutarea contractului, motiv pentru care a admis acțiunea civilă exercitată de reclamantă și a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare atestat 29 aprilie 2008 de avocat I.G., cu consecința obligării pârâtei să restituie reclamantei echivalentul în lei la data plății a sumei de 10.000 euro, reprezentând garanția achitată la 29 aprilie 2008. În ce privește solicitarea reclamantei de acordare a dobânzii legale, instanța a apreciat-o ca justificată, având în vedere dispozițiile art. 43 C. com., așa încât a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 8.497,8 lei, reprezentând dobânda legală calculată pentru perioada 11 iulie 2008-30 aprilie 2011, precum și în continuare până la data plății debitului.

În ce privește acțiunea reconvențională exercitată de pârâtă privind restituirea sumei de 55.865,80 lei - reprezentând plată nedatorată, instanța a respins-o ca nefondată, având în vedere soluția pronunțată în prezenta cauză de rezoluțiune a antecontractului de vânzare-cumpărare din culpa pârâtei și obligarea acesteia la restituirea sumei de 10.000 euro, la care se adaugă dobânda legală; faptul că după pronunțarea unei hotărâri irevocabile, în speță: Decizia civilă nr. 1286/2011 a Tribunalului Arad - pârâta s-a conformat dispozițiilor acesteia și a achitat reclamantei suma de 10.000 euro și dobânda legală aferentă pentru a evita executarea silită, nu o îndreptățește pe pârâtă să pretindă restituirea sumei achitate ca fiind nedatorată, câtă vreme, prin prezenta hotărâre s-a conformat din nou faptul că pârâta datora reclamantei suma de 10.000 euro, plus dobânda.

Pe de altă parte, potrivit art. 720 8 C. proc. civ., hotărârile date în primă instanță în materie comercială sunt executorii, iar exercitarea apelului nu suspendă executarea. În baza art. 274 C. proc. civ., a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a suinei de 3.868 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru ș; onorariu avocațial. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC E.R. SRL, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței comerciale nr. 1640 din 28 iunie 2012, în sensul respingerii acțiunii principale și admiterea cererii reconvenționale, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale.

Apelul declarat de pârâta SC E.R. SRL Arad a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția l-a civilă, sub nr. 7174/55/2011. Prin încheierea civilă nr. 190 din 21 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 7174/55/2011 Curtea de Apel Timișoara, secția l-a civilă, a scos cauza de pe rolul secției a l-a civilă, și a trimis-o spre competentă soluționare, secției a II - a civilă, a Curții de Apel Timișoara. Cauza scoasă de pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția l-a civilă, a fost înregistrată pe rolul, secției a II-a civilă, a aceleiași instanțe sub nr. 7174/55/2011. Prin Decizia civilă nr. 21 din 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, a fost admis apelul pârâtei, a fost schimbată în parte sentința tribunalului în sensul că: S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta SC P.E.P.

SRL Arad împotriva pârâtei SC E.R. SRL și a fost înlăturată obligația pârâtei SC E.R. SRL de plată către reclamanta SC P.E.P. SRL a echivalentului în lei la data plății a sumei de 10.000 euro. S-au menținut în rest dispozițiile pârâtei apelante. S-au compensat parțial cheltuielile de judecată efectuate de părți în apel și a fost obligată reclamanta intimată SC P.E.P. SRL Arad la plata diferenței de 1.265,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel fată de pârâta apelantă SC E.R. SRL. S-a reținut legală soluția primei instanței cu privire la rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare atestat din 29 aprilie 2008 de către avocat I.G.S. Încheierea contractului în formă autentică nu a fost posibilă exclusiv din culpa apelantei SC E.R.

SRL (cum corect a reținut în cuprinsul considerentelor și instanța de fond), acest fapt rezultând printre altele în mod clar și din cuprinsul încheierii de certificare din data de 27 aprilie 2011 cât și a încheierii de rectificare din data de 28 aprilie 2011 încheiată de notar public C.A. din cadrul B.N. „V." din Arad, jud.Arad. Astfel, promitenta vânzătoare SC E.R. SRL nu a putut prezenta actele necesare înstrăinării imobilului deși această obligație îi incumbă având și timpui necesar pentru aceasta. Întrucât contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică nu a putut fi încheiat datorită culpei exclusive a apelantei SC E.R. SRL nici în sarcina reclamantei nu a luat naștere nici o obligație de plată a prețului.

Susținerile apelantei privind situația financiară a reclamantei respectiv a faptului că aceasta avea sau nu resursele financiare necesare finalizării tranzacției sunt fără nici un suport probatoriu, fiind doar simple speculații la adresa reclamantei. De asemenea, instanța de apel a constatat că au fost corect soluționate de către tribunal dobânzile calculate. În schimb, instanța de apel a considerat că apelul este întemeiat sub acest aspect, instanța de apel numai în ceea ce privește obligarea nelegală a pârâtei la plata către reclamantă a echivalentului în lei la data plății a sumei de 10.000 euro. Sub acest din urmă aspect, instanța de apel a considerat soluția greșită, întrucât pe parcursul judecății suma pretinsă a fost deja achitată, astfel că, capătul de cerere a rămas fără obiect.

Așa fiind, a admis apelul pârâtei declarat împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în parte în sensul înlăturării obligației pârâtei SC E.R. SRL de la plată către reclamanta SC P.E.P. SRL a echivalentului în lei la data plății a sumei de 10.000 euro, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței tribunalului. Împotriva deciziei pronunțate în apel, pârâta a declarat recurs prin care a criticat soluția sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor legale incidente în cauză, pe care le menționează expres în motivarea recursului, invocând art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recursul este netimbrat. Având în vedere că excepția netimbrării recursului primează asupra oricăror chestiuni prealabile și asupra oricăror excepții, Înalta Curte la termenul de astăzi a invocat, din oficiu, excepția netimbrării recursului și a rămas în pronunțare pe această excepție.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt suspuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea se anulează ca netimbrată. Art. 9 din același act normativ prevede că, pentru „cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător.

în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru." Cum recurenta nu s-a conformat dispozițiilor legale imperative evocate potrivit mențiunii de pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecată de la 29 ianuarie 2014, aflată la fila 12 dosar recurs, când procedura a fost legal îndeplinită, iar în prezenta cauză nu operează facilitățile prevăzute pentru scutirea de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 și va anula recursul pârâtei, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC E.R. SRL Arad împotriva Deciziei civile nr. 21 din 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a lI-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2014.