ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 254/2014

Deliberând asupra recursului de față,

din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

În

fond, după casare, în rejudecare la Tribunalul Arad pârâta SC E.R. SRL a

formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei SC

P.E.P. SRL la restituirea sumei de 55.865,80 lei, achitată cu titlu de

restituire garanție și cheltuieli de judecată în baza sentinței civile nr. 6918/2011

a Judecătoriei Arad și a Deciziei nr. 1286/R/2011 a Tribunalului Arad.

În motivare, s-a arătat că suma

respectivă a fost achitată prin virament bancar de îndată ce Tribunalul Arad a

pronunțat hotărârea menționată. în scopul evitării cheltuielilor de executare

silită. întrucât hotărârea în baza căreia a efectuat plata a fost casată, plata

respectivă are un caracter nedatorat.

La data de 29 aprilie 2008, între

părți s-a încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare prin care pârâta în

calitate de promitenta vânzătoare s~a obligat să vândă reclamantei - în

calitate de promitenta cumpărătoare, imobilul reprezenta; hală și terenul

aferent acesteia, în urma dezmembrării imobilului înscris în C.F. Aradul Nou,

până la data de 11 iulie 2008. De asemenea, părțile au stabilit ca preț total

al imobilului supus vânzării - suma de 500.000 euro (T.V.A. -ui fiind inclus în

preț), iar la momentul perfectării antecontractului, reclamanta a achitat

pârâtei suma de 10.000 euro cu titlu de garanție, sumă care urma să fie

restituită cumpărătoarei la momentul perfectării actului în formă autentică.

Referitor la întocmirea contractului în formă autentică s-a arătat că data

perfectării actului se va stabili de părți de comun acord după parcelarea

terenului, dar până cel târziu la data de 11 iulie 2008.

Totodată, în antecontractul încheiat

la 29 aprilie 2008, părțile au înserat clauza penală că în cazul refuzului

promitentei vânzătoare de a perfecta actul în formă autentică, aceasta va

achita promitentei cumpărătoare suma de 10.000 euro reprezentând daune, la care

se adaugă suma de 10.000 euro achitată cu titlu de garanție la data semnării

promisiunii de vânzare cumpărare; pe de altă parte, în cazul în care promitenta

cumpărătoare refuză perfectarea actului în formă autentică, va pierde garanția

de 10.000 euro achitată vânzătoarei.

În concret, s-a reținut că după

invitații la conciliere reciproce, nefinalizate în sens pozitiv pentru părți,

reclamanta a notificat pârâta a se prezenta la notar la 27 aprilie 2011 pentru

a se încheia contractul în formă autentică. La data fixată, ia B.N.P. C.A. s-au

prezentat reprezentanții celor două părți dar. contractul de vânzare-cumpărare

în formă autentică nu s-a putut perfecta din cauză că societatea vânzătoare, nu

a prezentat actele necesare înstrăinării imobilului, depunându-se doar adresa din

27 aprilie 2011, conform mențiunilor notarului înserate în încheierea de

certificare din 27 aprilie 2011 (fila 37 dosar).

În concluzie, instanța a considerat că

nu poate primi apărarea pârâtei în sensul că reclamanta nu avea posibilitatea

financiară de plată a prețului, câtă vreme pârâta nu a făcut dovada

îndeplinirii propriilor obligații asumate contractual.

Așadar, în cauză sunt aplicabile

dispozițiile vechiului C. civ., instanța constatând incidența dispozițiilor art.

969 C. civ. potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între

părțile contractante și ale art. 1020 C. civ., reținând că pârâta se face

vinovată de neexecutarea contractului, motiv pentru care a admis acțiunea

civilă exercitată de reclamantă și a dispus rezoluțiunea antecontractului de

vânzare-cumpărare atestat 29 aprilie 2008 de avocat I.G., cu consecința

obligării pârâtei să restituie reclamantei echivalentul în lei la data plății a

sumei de 10.000 euro, reprezentând garanția achitată la 29 aprilie 2008.

În ce privește solicitarea reclamantei

de acordare a dobânzii legale, instanța a apreciat-o ca justificată, având în

vedere dispozițiile art. 43 C. com., așa încât a obligat pârâta să achite

reclamantei suma de 8.497,8 lei, reprezentând dobânda legală calculată pentru

perioada 11 iulie 2008-30 aprilie 2011, precum și în continuare până la data

plății debitului.

În ce privește acțiunea

reconvențională exercitată de pârâtă privind restituirea sumei de 55.865,80 lei

- reprezentând plată nedatorată, instanța a respins-o ca nefondată, având în

vedere soluția pronunțată în prezenta cauză de rezoluțiune a antecontractului

de vânzare-cumpărare din culpa pârâtei și obligarea acesteia la restituirea

sumei de 10.000 euro, la care se adaugă dobânda legală; faptul că după

pronunțarea unei hotărâri irevocabile, în speță: Decizia civilă nr. 1286/2011 a

Tribunalului Arad - pârâta s-a conformat dispozițiilor acesteia și a achitat

reclamantei suma de 10.000 euro și dobânda legală aferentă pentru a evita

executarea silită, nu o îndreptățește pe pârâtă să pretindă restituirea sumei

achitate ca fiind nedatorată, câtă vreme, prin prezenta hotărâre s-a conformat

din nou faptul că pârâta datora reclamantei suma de 10.000 euro, plus dobânda.

Pe de altă parte, potrivit art. 720

8

C. proc. civ., hotărârile date

în primă instanță în materie comercială sunt executorii, iar exercitarea

apelului nu suspendă executarea.

În baza art. 274 C. proc. civ., a fost

obligată pârâta la plata către reclamantă a suinei de 3.868 lei cheltuieli de

judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru ș; onorariu avocațial.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel pârâta SC E.R. SRL, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în

tot a sentinței comerciale nr. 1640 din 28 iunie 2012, în sensul respingerii

acțiunii principale și admiterea cererii reconvenționale, cu obligarea

reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale.

Apelul declarat de pârâta SC E.R. SRL

Arad a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția l-a civilă,

sub nr. 7174/55/2011.

Prin încheierea civilă nr. 190 din 21

noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 7174/55/2011 Curtea de Apel

Timișoara, secția l-a civilă, a scos cauza de pe rolul secției a l-a civilă, și

a trimis-o spre competentă soluționare, secției a II - a civilă, a Curții de

Apel Timișoara.

Cauza scoasă de pe rolul Curții de

Apel Timișoara, secția l-a civilă, a fost înregistrată pe rolul, secției a II-a

civilă, a aceleiași instanțe sub nr. 7174/55/2011.

Prin Decizia civilă nr. 21 din 20

februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, a

fost admis apelul pârâtei, a fost schimbată în parte sentința tribunalului în

sensul că:

S-a admis în parte acțiunea civilă

formulată de reclamanta SC P.E.P. SRL Arad împotriva pârâtei SC E.R. SRL și a

fost înlăturată obligația pârâtei SC E.R. SRL de plată către reclamanta SC P.E.P.

SRL a echivalentului în lei la data plății a sumei de 10.000 euro.

S-au menținut în rest dispozițiile

pârâtei apelante.

S-au compensat parțial cheltuielile de

judecată efectuate de părți în apel și a fost obligată reclamanta intimată SC P.E.P.

SRL Arad la plata diferenței de 1.265,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

în apel fată de pârâta apelantă SC E.R. SRL.

S-a reținut legală soluția primei

instanței cu privire la rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare

atestat din 29 aprilie 2008 de către avocat I.G.S.

Încheierea contractului în formă

autentică nu a fost posibilă exclusiv din culpa apelantei SC E.R. SRL (cum

corect a reținut în cuprinsul considerentelor și instanța de fond), acest fapt

rezultând printre altele în mod clar și din cuprinsul încheierii de certificare

din data de 27 aprilie 2011 cât și a încheierii de rectificare din data de 28

aprilie 2011 încheiată de notar public C.A. din cadrul B.N. „V." din Arad,

jud.Arad.

Astfel, promitenta vânzătoare SC E.R.

SRL nu a putut prezenta actele necesare înstrăinării imobilului deși această

obligație îi incumbă având și timpui necesar pentru aceasta.

Întrucât contractul de

vânzare-cumpărare în formă autentică nu a putut fi încheiat datorită culpei

exclusive a apelantei SC E.R. SRL nici în sarcina reclamantei nu a luat naștere

nici o obligație de plată a prețului. Susținerile apelantei privind situația

financiară a reclamantei respectiv a faptului că aceasta avea sau nu resursele

financiare necesare finalizării tranzacției sunt fără nici un suport

probatoriu, fiind doar simple speculații la adresa reclamantei.

De asemenea, instanța de apel a

constatat că au fost corect soluționate de către tribunal dobânzile calculate.

În schimb, instanța de apel a

considerat că apelul este întemeiat sub acest aspect, instanța de apel numai în

ceea ce privește obligarea nelegală a pârâtei la plata către reclamantă a

echivalentului în lei la data plății a sumei de 10.000 euro.

Sub acest din urmă aspect, instanța de

apel a considerat soluția greșită, întrucât pe parcursul judecății suma

pretinsă a fost deja achitată, astfel că, capătul de cerere a rămas fără

obiect.

Așa fiind, a admis apelul pârâtei

declarat împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în parte în

sensul înlăturării obligației pârâtei SC E.R. SRL de la plată către reclamanta

SC P.E.P. SRL a echivalentului în lei la data plății a sumei de 10.000 euro, cu

menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței tribunalului.

Împotriva deciziei pronunțate în apel,

pârâta a declarat recurs prin care a criticat soluția sub aspectul greșitei

aplicări a dispozițiilor legale incidente în cauză, pe care le menționează

expres în motivarea recursului, invocând art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recursul este netimbrat.

Având în vedere că excepția

netimbrării recursului primează asupra oricăror chestiuni prealabile și asupra

oricăror excepții, Înalta Curte la termenul de astăzi a invocat, din oficiu,

excepția netimbrării recursului și a rămas în pronunțare pe această excepție.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997

modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit

căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt suspuse

taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât

de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc

anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea se anulează ca netimbrată.

Art. 9 din același act normativ

prevede că, pentru „cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor

fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. în cazul

nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform

prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru."

Cum recurenta nu s-a conformat

dispozițiilor legale imperative evocate potrivit mențiunii de pe dovada de

îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecată de la 29

ianuarie 2014, aflată la fila 12 dosar recurs, când procedura a fost legal

îndeplinită, iar în prezenta cauză nu operează facilitățile prevăzute pentru

scutirea de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art.

35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii și ale art. 9 din

O.G. nr. 32/1995 și va anula recursul pârâtei, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul

declarat de pârâta SC E.R. SRL Arad împotriva Deciziei civile nr. 21 din 20

februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a lI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

29 ianuarie 2014.