ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1103/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 8 iunie 2006, reclamanta

SC A.T. SRL Constanța a solicitat, ca în temeiul dispozițiilor art. 15 din

Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea executării procesului - verbal de

control din 10 martie 2006 și a Notei de constatare din 25 octombrie 2005

întocmite de D.R.V.C. – S.S.C.V. până la soluționarea definitivă și irevocabilă

a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 589/ CA/ 2006 aflat pe rolul Curții

de Apel Constanța.

Pârâta D.R.V.C. a depus

întâmpinare și a invocat excepția inadmisibilității cererii, față de

dispozițiile art. 185 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 republicată, arătând că

soluționarea contestației depusă de reclamantă a fost suspendată în cadrul

procedurii prealabile prin Decizia nr. 71 din 24 mai 2005 emisă de A.N.A.F.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a

pronunțat sentința civilă nr. 543/ CA din 3 iulie 2006 prin care a respins

excepția inadmisibilității cererii de suspendare, a admis cererea reclamantei

și în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 a dispus suspendarea executării

procesului - verbal de control din 10 martie 2006 și a notei de constatare din

25 octombrie 2005 întocmite de D.G.V.C. până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a Dosarului nr. 589/CA/2006 aflat pe rolul aceleiași Instanțe.

Hotărând astfel, Instanța de

Fond a considerat neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii, cu motivarea

că dispozițiile art. 185 C. proc. fisc. nu înlătură aplicarea prevederilor art.

14 - 15 din Legea nr. 554/2004, în baza cărora persoana vătămată poate cere

suspendarea executării actului administrativ fiscal.

Cu privire la cererea de

suspendare a executării, Instanța de Fond a reținut că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004, atât în privința

existenței unui caz bine justificat, cât și pentru necesitatea prevenirii

producerii unei pagube iminente, având în vedere că reclamanta a fost obligată

la o datorie vamală în sumă de 904.610 lei, cu penalități de întârziere în sumă

de 102.220 lei.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs D.R.V.C., în numele și pe seama A.N.V., solicitând casarea

hotărârii ca nelegală și netemeinică și pe fond, respingerea cererii formulate

de reclamantă.

În primul motiv de recurs,

s-a susținut că a fost greșit respinsă excepția inadmisibilității cererii de

suspendare, întrucât procedura prealabilă prevăzută de C. proc. fisc. a fost

suspendată prin Decizia nr. 71 din 24 mai 2006 până la pronunțarea unei soluții

definitive în Dosarul penal nr. 22807/2005 al I.G.P.C. – S.I.F.

Prin cel de-al doilea motiv

de recurs a fost criticată aplicarea dispozițiilor art. 14 - 15 din Legea nr.

554/2004, cu motivarea că Instanța de Fond a reținut eronat ca fiind

îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea executării actelor

administrative.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și sub toate

aspectele, conform art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Împotriva procesului - verbal

de control din 10 martie 2006 și a notei de constatare din 25 octombrie 2005

întocmite de D.R.V.C., reclamanta SC A.T. SRL a formulat contestație

administrativă, conform art. 175 alin. (1) C. proc. fisc.

Prin Decizia nr. 71 din 24

mai 2006 A.N.A.F. a suspendat soluționarea contestației până la pronunțarea

unei soluții definitive pe latura penală în Dosarul penal nr. 22807/2005.

Cum reclamanta a urmat

procedura administrativă de soluționare a contestației, fără, însă ca această

procedură să fie epuizată printr-o decizie asupra fondului cauzei, Instanța de Fond

a apreciat greșit că este admisibilă cererea de suspendare a executării celor

două acte administrative fiscale întocmite de D.R.V.C.

Reclamanta a optat pentru

procedura recursului administrativ, în cadrul căreia organul de soluționare

poate dispune și suspendarea soluționării contestației pe perioada cercetării

penale în legătură cu săvârșirea de infracțiuni a căror constatare ar avea o

influență hotărâtoare asupra soluției, ceea ce reprezintă o soluționare

temporară a recursului administrativ, așa cum este cazul Deciziei nr. 71 din 24

mai 2006 emisă de A.N.A.F.

Această decizie nu a fost

contestată de reclamantă în procedura administrativă sau judiciară, astfel

încât nu pot constitui obiectul unei cereri de suspendare a executării cele

două acte administrative fiscale pentru care procedura specială a recursului

administrativ a fost suspendată.

În consecință, excepția

inadmisibilității cererii de suspendare a fost întemeiat invocată de recurenta -

pârâtă.

Pentru considerentele

expuse, fără a se mai impune examinarea celui de-al doilea motiv de recurs,

Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și pe fond, va

respinge cererea de suspendare a executării formulată de SC A.T. SRL Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

D.R.V.C. în numele și pe seama A.N.V. împotriva sentinței civile nr. 543/ CA

din 3 iulie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

pe fond, respinge cererea de suspendare a executării formulată de SC A.T. SRL

Constanța.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2007.