ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1103/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 8 iunie 2006, reclamanta SC A.T. SRL Constanța a solicitat, ca în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea executării procesului - verbal de control din 10 martie 2006 și a Notei de constatare din 25 octombrie 2005 întocmite de D.R.V.C. – S.S.C.V. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 589/ CA/ 2006 aflat pe rolul Curții de Apel Constanța. Pârâta D.R.V.C. a depus întâmpinare și a invocat excepția inadmisibilității cererii, față de dispozițiile art. 185 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 republicată, arătând că soluționarea contestației depusă de reclamantă a fost suspendată în cadrul procedurii prealabile prin Decizia nr. 71 din 24 mai 2005 emisă de A.N.A.F.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 543/ CA din 3 iulie 2006 prin care a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare, a admis cererea reclamantei și în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 a dispus suspendarea executării procesului - verbal de control din 10 martie 2006 și a notei de constatare din 25 octombrie 2005 întocmite de D.G.V.C. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 589/CA/2006 aflat pe rolul aceleiași Instanțe. Hotărând astfel, Instanța de Fond a considerat neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii, cu motivarea că dispozițiile art. 185 C. proc.

fisc. nu înlătură aplicarea prevederilor art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004, în baza cărora persoana vătămată poate cere suspendarea executării actului administrativ fiscal. Cu privire la cererea de suspendare a executării, Instanța de Fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004, atât în privința existenței unui caz bine justificat, cât și pentru necesitatea prevenirii producerii unei pagube iminente, având în vedere că reclamanta a fost obligată la o datorie vamală în sumă de 904.610 lei, cu penalități de întârziere în sumă de 102.220 lei. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs D.R.V.C., în numele și pe seama A.N.V., solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică și pe fond, respingerea cererii formulate de reclamantă.

În primul motiv de recurs, s-a susținut că a fost greșit respinsă excepția inadmisibilității cererii de suspendare, întrucât procedura prealabilă prevăzută de C. proc. fisc. a fost suspendată prin Decizia nr. 71 din 24 mai 2006 până la pronunțarea unei soluții definitive în Dosarul penal nr. 22807/2005 al I.G.P.C. – S.I.F. Prin cel de-al doilea motiv de recurs a fost criticată aplicarea dispozițiilor art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004, cu motivarea că Instanța de Fond a reținut eronat ca fiind îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea executării actelor administrative. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și sub toate aspectele, conform art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Împotriva procesului - verbal de control din 10 martie 2006 și a notei de constatare din 25 octombrie 2005 întocmite de D.R.V.C., reclamanta SC A.T. SRL a formulat contestație administrativă, conform art. 175 alin. (1) C. proc. fisc. Prin Decizia nr. 71 din 24 mai 2006 A.N.A.F. a suspendat soluționarea contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală în Dosarul penal nr. 22807/2005. Cum reclamanta a urmat procedura administrativă de soluționare a contestației, fără, însă ca această procedură să fie epuizată printr-o decizie asupra fondului cauzei, Instanța de Fond a apreciat greșit că este admisibilă cererea de suspendare a executării celor două acte administrative fiscale întocmite de D.R.V.C.

Reclamanta a optat pentru procedura recursului administrativ, în cadrul căreia organul de soluționare poate dispune și suspendarea soluționării contestației pe perioada cercetării penale în legătură cu săvârșirea de infracțiuni a căror constatare ar avea o influență hotărâtoare asupra soluției, ceea ce reprezintă o soluționare temporară a recursului administrativ, așa cum este cazul Deciziei nr. 71 din 24 mai 2006 emisă de A.N.A.F. Această decizie nu a fost contestată de reclamantă în procedura administrativă sau judiciară, astfel încât nu pot constitui obiectul unei cereri de suspendare a executării cele două acte administrative fiscale pentru care procedura specială a recursului administrativ a fost suspendată.

În consecință, excepția inadmisibilității cererii de suspendare a fost întemeiat invocată de recurenta - pârâtă. Pentru considerentele expuse, fără a se mai impune examinarea celui de-al doilea motiv de recurs, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și pe fond, va respinge cererea de suspendare a executării formulată de SC A.T. SRL Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.R.V.C. în numele și pe seama A.N.V. împotriva sentinței civile nr. 543/ CA din 3 iulie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond, respinge cererea de suspendare a executării formulată de SC A.T. SRL Constanța. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2007.