ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 662/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 27 februarie 2006, reclamanta SC P.M.H. SRL Constanța a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F. și D.G.F.P. Constanța, solicitând repunerea în termenul de formulare a acțiunii în contencios fiscal prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, anularea actului administrativ fiscal nr. 1738 din 19 ianuarie 2005, precum și a titlurilor executorii subsecvente emise la data de 7 februarie 2005 sub nr. 1223; 1224; 1225; 1226; 1227; 1228; 1229, 1230, 1231, 1232, 1233, 1234, 1235 și 1236, suspendarea executării actului administrativ fiscal atacat, precum și a titlurilor executorii subsecvente până la soluționarea cauzei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 21 ianuarie 2005, i s-a comunicat actul administrativ fiscal nr. 1738 din 19 ianuarie 2005, ulterior emițându-se și titlurile executorii aferente. La data de 17 februarie 2005, reclamanta a formulat acțiune în contencios fiscal, în cadrul căreia a solicitat anularea actului administrativ fiscal și a titlurilor executorii. Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr. 181/ CA din 21 aprilie 2005, în sensul admiterii cererii, însă, recursul formulat de către pârâte a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a casat sentința recurată și a respins acțiunea ca prematur formulată, opinând că trebuia așteptată soluționarea contestației de către organul administrativ competent.

Contestația reclamantei a fost înregistrată la organul emitent la 23 februarie 2005, însă, până în prezent, nu s-a emis decizia prevăzută de art. 179 C. proc. fisc. Reclamanta a înțeles să formuleze din nou acțiune în contencios fiscal. Reclamanta mai arată că, decizia de casare a fost pronunțată la data de 22 iunie 2006, la mai mult de un an de la emiterea acțiunii administrativ fiscal atacat. Pe fondul cererii, reclamanta susține că îndeplinește cerințele instituite prin art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 94/2004 pentru a beneficia la data de 31 decembrie 2004 de scutirea la plata majorărilor și penalităților de întârziere amânate la plată prin Convenția nr. 24 din 22 iulie 2002, respectiv nr. 21 din 2 septembrie 2004. Prin sentința civilă nr. 491/ CA din 23 iunie 2006, pronunțată în Dosar nr. 816/36/2006 (D.204/CA/2006), Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca tardiv formulată.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut că, reclamanta a formulat contestație la organul emitent la 23 februarie 2005, iar cauza s-a înregistrat la instanță sub nr. 816 din 27 februarie 2006. Instanța de fond a considerat că reclamanta a depus acțiunea la instanță peste termenul de 1 an prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004 și nu a făcut dovada cazului fortuit sau a forței majore pentru depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta arată că a formulat contestație împotriva actului administrativ fiscal la data de 23 februarie 2005 și până în prezent organul de soluționare competent nu a emis decizie de soluționare.

În raport de teza I lit. a) din art. 11 recurenta consideră că se află în termenul legal pentru acționarea în contencios administrativ a intimaților. Recurenta precizează că decizia de casare s-a pronunțat la mai mult de un an de la emiterea actului administrativ atacat. Recursul este fondat. Recurentei-reclamante i s-a comunicat în data de 21 ianuarie 2005 actul administrativ fiscal nr. 1738 din 19 ianuarie 2005. În data de 17 februarie 2005, recurenta a formulat acțiune în contencios administrativ. Prin sentința civilă nr. 181/ CA din 21 aprilie 2005, Curtea de Apel Constanța a admis acțiunea și a anulat actele atacate. Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs de către pârât, recursul fiind admis la Înalta Curte de Casație și Justiție, care a casat sentința recurată și a respins acțiunea ca prematur formulată, motivând că reclamanta era obligată să aștepte soluționarea contestației de către organul administrativ.

Contestația administrativă a fost înregistrată la organul emitent la 23 februarie 2005. Nici până în prezent recurenta nu a primit răspuns la contestația formulată. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respinsă acțiunea ca prematur introdusă, a fost pronunțată la 22 februarie 2006, la mai mult de un an de la emiterea actului administrativ fiscal atacat. Reclamanta-recurentă a formulat o a doua acțiune prin care a solicitat anularea acelorași acte administrative fiscale, în data de 27 februarie 2006. Curtea de Apel Constanța a respins această a doua acțiunea ca tardiv formulată, cu depășirea termenului de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Soluția Curții de Apel Constanța a fost pronunțată fără a se ține se seama de prevederile art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., dispoziții obligatorii în raport de art. 20 și 21 din Constituția României.

Procedând astfel, instanța de fond a încălcat recurentei dreptul la un proces echitabil, la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale. Este adevărat că art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevede un termen de decădere pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ și anume un an de la data emiterii actului administrativ atacat. Curtea de Apel nu aținut seama însă că recurenta a introdus o primă acțiune în data de 17 februarie 2005, că instanța de fond a admis cererea, iar recursul s-a pronunțat la mai mult de un an de la data emiterii actului. De asemenea, instanța de fond nu a ținut seama că nu a fost comunicat nici până în prezent răspunsul la contestația administrativă.

Întrucât recurenta primise o primă soluție favorabilă nu avea interes să formuleze o a doua acțiune în justiție. Numai după ce, în final, în recurs, acțiunea a fost respinsă ca prematur formulată, dreptul reclamantei era actual și se contura interesul acesteia pentru o nouă acțiune. Situația recurentei căreia i s-a respins o primă acțiune ca prematur introdusă, iar o a doua acțiune ca tardiv introdusă în timp ce decizia din recurs s-a pronunțat la mai mult de un an de la data formulării acțiunii, este inechitabilă. În aceste condiții, recurenta nu a beneficiat de dreptul de acces la un tribunal. În cauza G. împotriva R.U., Curtea a arătat că este de neconceput ca art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O.

să descrie în amănunt garanțiile procedurale acordate părților într-o acțiune civilă în curs și să nu protejeze mai întâi singurul lucru de care trebuia să beneficieze în realitate: accesul la instanță, echitatea, publicitatea și celeritatea unui proces nu prezintă nici un interes în lipsa unui proces. Cu alte cuvinte, art. 6 paragraf 1 cere, în plus, o hotărâre asupra însuși fondului contestației. Accesul la justiție nu înseamnă numai posibilitatea de a acționa în justiție, dar și soluționarea acțiunii pe fondul său. Față de acestea, date fiind circumstanțele speței, soluția instanței de fond prin care s-a respins acțiunea ca tardiv formulată apare ca încălcând prevederile art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O.

În consecință, ținând seama de prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. și ale art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de SC P.M.H. SRL Constanța împotriva sentinței civile nr. 491/ CA din 23 iunie 2006 pronunțată în dosarul 816/36/2006 (nr. vechi 204/CA/2006) de Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F. și D.G.F.P. Constanța. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2007.