ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 662/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

27 februarie 2006, reclamanta SC P.M.H. SRL Constanța a chemat în judecată pe

pârâții Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F. și D.G.F.P. Constanța,

solicitând repunerea în termenul de formulare a acțiunii în contencios fiscal

prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, anularea actului administrativ

fiscal nr. 1738 din 19 ianuarie 2005, precum și a titlurilor executorii subsecvente

emise la data de 7 februarie 2005 sub nr. 1223; 1224; 1225; 1226; 1227; 1228;

1229, 1230, 1231, 1232, 1233, 1234, 1235 și 1236, suspendarea executării

actului administrativ fiscal atacat, precum și a titlurilor executorii subsecvente

până la soluționarea cauzei.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, la data de 21 ianuarie 2005, i s-a comunicat actul

administrativ fiscal nr. 1738 din 19 ianuarie 2005, ulterior emițându-se și

titlurile executorii aferente.

La data de 17 februarie

2005, reclamanta a formulat acțiune în contencios fiscal, în cadrul căreia a

solicitat anularea actului administrativ fiscal și a titlurilor executorii.

Cauza a fost soluționată

prin sentința civilă nr. 181/ CA din 21 aprilie 2005, în sensul admiterii

cererii, însă, recursul formulat de către pârâte a fost admis de Înalta Curte

de Casație și Justiție, care a casat sentința recurată și a respins acțiunea ca

prematur formulată, opinând că trebuia așteptată soluționarea contestației de

către organul administrativ competent.

Contestația reclamantei a

fost înregistrată la organul emitent la 23 februarie 2005, însă, până în

prezent, nu s-a emis decizia prevăzută de art. 179 C. proc. fisc.

Reclamanta a înțeles să

formuleze din nou acțiune în contencios fiscal.

Reclamanta mai arată că,

decizia de casare a fost pronunțată la data de 22 iunie 2006, la mai mult de un

an de la emiterea acțiunii administrativ fiscal atacat.

Pe fondul cererii,

reclamanta susține că îndeplinește cerințele instituite prin art. 24 alin. (1)

din O.G. nr. 94/2004 pentru a beneficia la data de 31 decembrie 2004 de

scutirea la plata majorărilor și penalităților de întârziere amânate la plată

prin Convenția nr. 24 din 22 iulie 2002, respectiv nr. 21 din 2 septembrie

2004.

Prin sentința civilă nr. 491/

CA din 23 iunie 2006, pronunțată în Dosar nr. 816/36/2006 (D.204/CA/2006),

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal a respins acțiunea ca tardiv formulată.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel a reținut că, reclamanta a formulat contestație la organul

emitent la 23 februarie 2005, iar cauza s-a înregistrat la instanță sub nr. 816

din 27 februarie 2006.

Instanța de fond a

considerat că reclamanta a depus acțiunea la instanță peste termenul de 1 an

prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004 și nu a făcut dovada cazului fortuit

sau a forței majore pentru depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304

1

C. proc.

civ.

Recurenta arată că a

formulat contestație împotriva actului administrativ fiscal la data de 23

februarie 2005 și până în prezent organul de soluționare competent nu a emis

decizie de soluționare.

În raport de teza I lit. a)

din art. 11 recurenta consideră că se află în termenul legal pentru acționarea

în contencios administrativ a intimaților.

Recurenta precizează că

decizia de casare s-a pronunțat la mai mult de un an de la emiterea actului

administrativ atacat.

Recursul este fondat.

Recurentei-reclamante i s-a

comunicat în data de 21 ianuarie 2005 actul administrativ fiscal nr. 1738 din

19 ianuarie 2005.

În data de 17 februarie

2005, recurenta a formulat acțiune în contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr. 181/

CA din 21 aprilie 2005, Curtea de Apel Constanța a admis acțiunea și a anulat

actele atacate.

Împotriva acestei sentințe

s-a formulat recurs de către pârât, recursul fiind admis la Înalta Curte de

Casație și Justiție, care a casat sentința recurată și a respins acțiunea ca prematur

formulată, motivând că reclamanta era obligată să aștepte soluționarea

contestației de către organul administrativ.

Contestația administrativă a

fost înregistrată la organul emitent la 23 februarie 2005.

Nici până în prezent

recurenta nu a primit răspuns la contestația formulată.

Decizia Înaltei Curți de

Casație și Justiție, prin care a fost respinsă acțiunea ca prematur introdusă,

a fost pronunțată la 22 februarie 2006, la mai mult de un an de la emiterea

actului administrativ fiscal atacat.

Reclamanta-recurentă a

formulat o a doua acțiune prin care a solicitat anularea acelorași acte

administrative fiscale, în data de 27 februarie 2006.

Curtea de Apel Constanța a

respins această a doua acțiunea ca tardiv formulată, cu depășirea termenului de

un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Soluția Curții de Apel

Constanța a fost pronunțată fără a se ține se seama de prevederile art. 6 alin.

(1) din C.E.D.O., dispoziții obligatorii în raport de art. 20 și 21 din

Constituția României.

Procedând astfel, instanța

de fond a încălcat recurentei dreptul la un proces echitabil, la un recurs

efectiv în fața unei instanțe naționale.

Este adevărat că art. 11 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004 prevede un termen de decădere pentru introducerea

acțiunii în contencios administrativ și anume un an de la data emiterii actului

administrativ atacat.

Curtea de Apel nu aținut

seama însă că recurenta a introdus o primă acțiune în data de 17 februarie

2005, că instanța de fond a admis cererea, iar recursul s-a pronunțat la mai

mult de un an de la data emiterii actului.

De asemenea, instanța de

fond nu a ținut seama că nu a fost comunicat nici până în prezent răspunsul la

contestația administrativă.

Întrucât recurenta primise o

primă soluție favorabilă nu avea interes să formuleze o a doua acțiune în

justiție.

Numai după ce, în final, în

recurs, acțiunea a fost respinsă ca prematur formulată, dreptul reclamantei era

actual și se contura interesul acesteia pentru o nouă acțiune.

Situația recurentei căreia i

s-a respins o primă acțiune ca prematur introdusă, iar o a doua acțiune ca

tardiv introdusă în timp ce decizia din recurs s-a pronunțat la mai mult de un

an de la data formulării acțiunii, este inechitabilă.

În aceste condiții,

recurenta nu a beneficiat de dreptul de acces la un tribunal.

În cauza G. împotriva R.U.,

Curtea a arătat că este de neconceput ca art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O. să descrie

în amănunt garanțiile procedurale acordate părților într-o acțiune civilă în

curs și să nu protejeze mai întâi singurul lucru de care trebuia să beneficieze

în realitate: accesul la instanță, echitatea, publicitatea și celeritatea unui

proces nu prezintă nici un interes în lipsa unui proces. Cu alte cuvinte, art. 6

paragraf 1 cere, în plus, o hotărâre asupra însuși fondului contestației.

Accesul la justiție nu

înseamnă numai posibilitatea de a acționa în justiție, dar și soluționarea

acțiunii pe fondul său.

Față de acestea, date fiind circumstanțele

speței, soluția instanței de fond prin care s-a respins acțiunea ca tardiv

formulată apare ca încălcând prevederile art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O.

În consecință, ținând seama

de prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) teza I și alin.

(3) C. proc. civ. și ale art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O., Înalta Curte va admite

recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de

SC P.M.H. SRL Constanța împotriva sentinței civile nr. 491/ CA din 23 iunie

2006 pronunțată în dosarul 816/36/2006 (nr. vechi 204/CA/2006) de Curții de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios

administrativ și fiscal, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F.

și D.G.F.P. Constanța.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2007.