ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 653/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 28 februarie 2007,

reclamanta SC I.F.M.A. SA București a chemat în judecată A.N.A.F., D.G.F.P.B. și

A.F.P. sector 6, solicitând anularea Deciziilor nr. 5 din 17 ianuarie 2007,

46823 și 46824 din 30 iunie 2006 și obligarea pârâtelor la plata sumei de

50.000 lei daune morale.

În motivarea cererii,

reclamanta a invocat nulitatea absolută a actelor contestate, întrucât au fost

întocmite cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 9 C. proc. fisc., privind obligația de a asigura contribuabilului posibilitatea de a-și spune punctul

de vedere.

De asemenea, a arătat că

deciziile sunt în contradicție cu alte acte emise de organele fiscale, iar suma

de 584.689 lei, calculată cu titlu de accesorii aferente impozitului pe profit

și TVA, a fost greșit stabilită, fără a se ține cont că prin hotărâre judecătorească

irevocabilă s-a constatat că societatea nu are de achitat nici o dobândă

aferentă Deciziei nr. 443069 și 443215 din 9 septembrie 1999.

Prin încheierea din 23 mai

2007, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de D.G.F.P.B. și

de A.F.P. sector 6.

Aceeași Instanță a admis în

parte acțiunea prin sentința civilă nr. 1480 din 30 mai 2007 și a dispus

anularea actelor administrative contestate și exonerarea reclamantei de plata

sumelor de 347.683 lei și respectiv, 237.007 lei.

Capătul de cerere privind

acordarea daunelor morale a fost respins ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Instanța a reținut că reclamanta a beneficiat în anul 1999 de

aprobare pentru eșalonarea la plată în 54 rate lunare a unor sume reprezentând

T.V.A., impozit pe profit și majorări de întârziere aferente.

După expirarea perioadei de

eșalonare, prin nota de constatare nr. 4350 din 29 octombrie 2003 s-a reținut

că societatea a achitat cu întârziere ultima rată din graficul de eșalonare,

ceea ce a adus la pierderea valabilității eșalonării și la calcularea de

dobânzi în sumă de 5.846.890.406 ROL.

Această notă de constatare

și titlurile executorii emise în baza ei au fost anulate prin sentința civilă nr.

2781/2006 a Tribunalului București, irevocabilă, prin care s-a dispus și

restituirea sumei către reclamantă.

Ulterior, pârâtele au

respins cererea societății de compensare a creanței stabilite cu alte debite

datorate, solicitare respinsă prin actele din 14 aprilie 2005 și din 25 aprilie

2005, prin care s-a impus din nou reclamantei să plătească suma de

5.846.890.406 ROL reprezentând dobânzi calculate în baza art. 83 din O.G. nr. 11/1996.

Aceste acte au fost anulate

prin sentința civilă nr. 1882 din 15 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, irevocabilă, prin care s-a dispus și obligarea pârâtelor la

soluționarea cererii de compensare.

Referitor la deciziile

contestate în prezenta cauză, Instanța a reținut că pârâtele au preluat calculul

accesoriilor stabilite ulterior prin nota de constate nr. 4350 din 29 octombrie

2003 și prin adresele 14 aprilie 2005 și 25 aprilie 2005, acte anulate în mod

irevocabil, sumele menționate nefiind datorate.

Împotriva sentinței au

declarat recurs A.N.A.F. și D.G.F.P.B., această din urmă pârâtă criticând și

încheierea din 23 mai 2007.

Astfel, D.G.F.P.B. a

învederat că în mod greșit a reținut Instanța de Fond că are calitate

procesuală pasivă, respingând excepția invocată. Actele administrative

contestate au fost emise de alte organe financiare, iar, în prezent societatea

reclamantă, fiind contribuabil mic, se află în administrarea A.F.P. sector 6.

În recursul A.N.A.F. s-a

învederat faptul că reclamanta, deși a achitat suma pentru care a beneficiat de

eșalonare la plată, nu a plătit cu ocazia ultimei rate și majorările de 0,1%

pentru fiecare zi calendaristică prevăzute pentru sumele eșalonate în

conformitate cu H.G. nr. 670/1999 și O.G. 11/1996.

Acest aspect a fost greșit

apreciat de Instanța de Fond care a reținut că în ultima rată achitată la 28

februarie 2003, s-ar fi inclus și majorările aferente, nici societatea

reclamantă nesusținând pe parcursul litigiilor anterioare că ar fi plătit

obligațiile prevăzute de art. 83 din O.G. nr. 11/1996 și nefăcând dovada cu

înscrisuri că ar fi achitat respectivele majorări.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata netemeinicia recursurilor

declarate, urmând a le respinge ca atare.

Referitor la recursul D.G.F.P.B.,

critica formulată este nefondată, întrucât, în baza Ordinului nr. 753 din 11

mai 2006 al M.E.F., societatea reclamantă a trecut în administrarea recurentei

și a A.F.P. sector 6, astfel încât în mod corect s-a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive și s-a decis menținerea în cauză în calitate de

pârâtă, pentru opozabilitate.

În legătură cu recursul A.N.A.F.,

Curtea constată că Instanța de Fond a reținut în mod corect faptul că

reclamanta nu datorează obligații accesorii, calculate în baza art. 83 din O.G.

nr. 11/1996 pentru sumele eșalonate la plată.

Aceeași sumă de 584.689 RON

și același temei legal, art. 83 din O.G. nr. 11/1996 au fost invocate de

organele financiare și în procesul soluționat de Curtea de Apel București prin

sentința civilă nr. 1882 din 15 noiembrie 2005, irevocabilă prin Decizia nr. 2262

din 14 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a

stabilit că debitul are exact aceeași valoare cu creanța deținută de societate

în baza sentinței civile nr. 2781 din 7 iulie 2004 a Tribunalului București, irevocabilă.

Prin această ultimă hotărâre

judecătorească s-a anulat nota de constatare întocmită în anul 2003, prin care

se calculaseră accesorii în sumă de 5.846.890.406 ROL, valoare preluată

ulterior prin adresele emise în 2005 și prin deciziile contestate în prezenta

cauză. Nici nota de constatare și nici vreun alt act ulterior achitării ultimei

rate de eșalonare, nu au menționat că reclamanta nu și-ar fi achitat integral

obligațiile bugetare, nota emisă la 29 octombrie 2003, anulată de instanță,

reținând doar că societatea a achitat cu întârziere ultima rată ce avea termen

de plată la 28 februarie 2003 și stabilind majorări de întârziere de 5.846.890.406

ROL.

În consecință, Instanța de Fond

a constatat în mod corect că actele administrative fiscale au fost emise cu

încălcarea dispozițiilor legale incidente în cauză, suma de 584.689 RON stabilită

cu titlu de obligații accesorii nefiind datorată de reclamantă.

În raport de cele expuse mai

sus, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de A.N.A.F. și D.G.F.P.B., împotriva sentinței civile nr. 1480 din 30

mai 2007 și a încheierii din 23 mai 2007 ale Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Obligă recurentele la 2.500

lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC I.F.M.A. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 februarie 2008.