ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3835/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, sub nr. 17385/3/2006, reclamanta SC S. F. SRL BUCUREȘTI a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC R.B. SA BUCUREȘTI obligarea acesteia la plata sumei de 175.000 RON reprezentând debit și penalități calculate de A.F.P. Sector 3 până la data de 18 aprilie 2006 (41.822,80 RON), dobânda legală calculată pentru perioada 08 mai 2003 - 08 mai 2006 (5.892,77 RON) și daune morale (127.970,43 RON), cu cheltuieli de judecată. Prin sentința nr. 7557 din 26 septembrie 2006, Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei, obligând-o la 2.000 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, pe fondul litigiului că și la răspunderea civilă contractuală sunt aceleași condiții cumulative ca și la răspunderea delictuală, că în speță s-a dovedit fapta ilicită a pârâtei, constând în eroarea de preluare în sistem a plăților reclamantei cu alt Cod fiscal, dar nu s-a dovedit existența unui prejudiciu cert, atâta timp cât patrimoniul reclamantei nu s-a diminuat prin plata (benevolă sau silită) a sumelor pentru care A.F.P. Sector 3 București a emis titlu executoriu, iar în ce privește daunele morale, se constată că reclamanta nu a dovedit pierderea unor contracte sau alte pierderi materiale legate de statutul său de debitor la bugetul de stat.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC S.F. SRL BUCUREȘTI a declarat apel, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 135 din 8 martie 2007, a admis apelul reclamantei SC S.F. SRL BUCUREȘTI, a schimbat în parte sentința în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 48.009,61 lei despăgubiri și 3.322 lei cheltuieli de judecată fond și apel. A înlăturat dispoziția hotărârii de fond privind obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la daune morale. Împotriva acestei decizii, în termen legal pârâta SC R. B. SA BUCUREȘTI a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiat a apelului reclamantei și admiterea cererii de aderare la apel privind cheltuielile de judecată. În dezvoltarea criticilor invocate, recurenta a susținut, în esență că instanța de apel a încălcat normele juridice incidente în speță și a dispus obligarea recurentei-pârâte la plata unor sume de bani indicate în petitul acțiunii, deși aceasta și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în contractul încheiat cu reclamanta. Instanța de apel în mod greșit a apreciat că fapta ilicită constă în efectuarea plăților în contul altei persoane decât a apelantei-reclamante, când în realitate, din cuprinsul ordinelor de plată rezultă rară echivoc că plățile au fost făcute în contul A.F.P.

Sector 3, care se face culpabilă de înscrierea eronată a destinației plăților și nu recurenta-pârâtă, astfel că nu se poate reține în sarcina acesteia săvârșirea faptei ilicite. Mai susține recurenta că, în mod nelegal instanța de apel a considerat că prejudiciul ar fi cert, și nu eventual, cum în mod temeinic și legal a hotărât instanța de fond, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada plății pretinselor creanțe bugetare. O altă critică adusă deciziei pronunțate de instanța de apel, se referă la înlăturarea aplicabilității în speță a prevederilor art. 3 lit. b) pct. 3.6 din contract, referitor la obligația intimatei-reclamante de a sesiza în scris banca în termen de 10 zile de la ridicarea extrasului de cont eventualele operațiuni eronate înscrise în contul său.

Trecând la analiza criticilor aduse deciziei atacate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. În mod corect a apreciat instanța de apel că intimata-pârâtă avea obligația prevăzută de art. 3.2 din contractul încheiat la data de 16 aprilie 1999 de a executa dispozițiile clientului privind efectuarea plăților în limita disponibilităților bănești aflate în contul acestuia, iar din probatoriul administrat în cauză rezultă că, intimata-pârâtă a pus în aplicare un program informatic pentru realizarea plăților on-line, urmare căruia plățile ordonate de reclamantă prin ordinele de plată au fost efectuate defectuos, efectuarea plăților făcându-se în contul altei persoane decât reclamantei, în acest fel, reținându-se săvârșirea faptei ilicite de încălcare a contractului de către recurenta-pârâtă.

Critica adusă deciziei în ceea ce privește prejudiciul, nu poate fi primită, instanța de apel reținând că acesta există, este cert și determinat, având în vedere că, debitele reclamantei către bugetul de stat nu sunt stinse, deși aceasta a ordonat pârâtei plata acestora din disponibilul ei bănesc și pentru că pârâta a făcut un transfer al sumelor pentru care reclamanta a emis ordinele de plată, debitând contul reclamantei, în condițiile în care plătitor apare un terț, plata nefiind liberatorie, iar reclamanta se află în situația diminuării disponibilului bănesc din cont și de debitoare supusă iminenței executării silite a creditorului bugetar.

Instanța de apel a considerat neîntemeiată și a înlăturat în mod corect apărarea pârâtei privind nerespectarea de către reclamantă a obligațiilor contractuale, conform art. 3 lit. b) 3.6 privind sesizarea băncii în termen de 10 zile de la ridicarea extraselor de cont, această clauză fiind nelegală în raport de dispozițiile art. 969, 970 și 1073 C. civ. Cu privire la cererea de aderare la apel formulată de pârâtă, instanța de apel a reținut că este neîntemeiată, fiind doar o cerere accesorie la apelul reclamantei, neputând fi considerată apel principal în sensul dispozițiilor art. 293 alin. (2) C. proc. civ. Așa fiind, întrucât critica adusă deciziei pronunțate de Curtea de Apel București este nefondată, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎNNUMELELEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC R.B. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 135 din 8 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2007.