ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 394/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 394/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată,

la data de 9 octombrie 2002, contestatoarea SC I.I. SRL BUCUREȘTI cu sediul

social în București a solicitat admiterea contestației în anulare formulată împotriva

deciziei civile nr. 5637 din 3 octombrie 2002 pronunțată de Curtea Supremă de

Justiție, secția comercială, cu motivarea că la termenul de judecată din data

de 19 septembrie 2002 procedura de citare cu această parte a fost viciată, atât

prin modul în care a fost completată citația cât și prin lipsa semnăturii,

ștampilei, a actului de identitate și a calității celui care a fi trebuit să

primească citația, fiind invocat ca temei de drept dispozițiile art. 317 pct. 1

C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând

actele și lucrările dosarului, în raport de motivele expuse și temeiul de drept

precizat, urmează a respinge contestația în anulare, pentru următoarele

considerente.

Din verificarea întregii

documentații existente, rezultă că prin decizia civilă nr. 5637 din 3 octombrie

2002 secția comercială a Curții Supreme de Justiție a admis recursul declarat

de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 323 din 1 martie 2001

a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care a modificat-o în

sensul că a admis apelul aceleiași părți, a schimbat în parte sentința civilă nr.

7380 din 15 noiembrie 2000 a Tribunalului București și a obligat pârâta SC I.I.

SRL BUCUREȘTI la plata sumelor de 11.840 dolari S.U.A. reprezentând debit și

73.036 dolari S.U.A. cu titlu de penalități, respectiv echivalentul lor în lei

la data executării.

Dezbaterile au fost

consemnate în încheiere cu data de 19 septembrie 2002, iar pronunțarea deciziei

s-a amânat la 3 octombrie 2002. De remarcat că pentru termenul din 19

septembrie 2002, când au avut dezbaterile, intimata pârâtă SC I.I. SRL

BUCUREȘTI a lipsit, deși procedura de citare cu aceasta era legal îndeplinită,

cu mențiunile pe procesul verbal al agentului procedural că la sediul

societății a fost găsită secretara, care a semnat de primirea citației și a

aplicat ștampila societății comerciale respective.

Conform dispozițiilor

cuprinse în art. 92 C. proc. civ., comunicarea citației și a altor acte de

procedură nu se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice,

precum și a asociațiilor sau societăților care, potrivit legii, pot sta în

judecată, cu excepția cazurilor în care se referă primirea sau dacă se constată

lipsa oricărei persoane la sediul acestora.

Este unanim admis, atât de

doctrină cât și de jurisprudență, că citația, ca act scris, se definește prin

câteva atribute: este un act oficial, care provine de la autoritatea

judecătorească, fiind transmisă din oficiu, iar judecătorul nu poate hotărî

asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai

dacă legea nu dispune altfel, (art. 85 C. proc. civ.), este un act probator,

cât privește îndeplinirea îndatoririi instanței; este un act solemn sau ad

validitatem, dovada citării neputându-se face prin alte mijloace decât procesul

verbal de primire a citației [(art. 92 alin. (1) C. proc. civ.)]; este un act

autentic, așa încât alterarea cuprinsului său poate constitui infracțiunea de

fals în înscrisuri oficiale.

Având asemenea atribute,

cuprinsul și modalitățile de comunicare a citației, au fost minuțios și

imperativ reglementate în conținutul art. 88 (1) pct. 4 C. proc. civ., în

sensul că obligatoriu, printre altele ea trebuie să precizeze numele,

domiciliul și calitatea celui citat, sub regimul sancționator al nulității.

Această nulitate a actului de procedură atrage nevalabilitatea lui și drept

consecință el încetează să producă efectele pentru care a fost făcut din cauza

neobservării sau încălcării condițiilor prevăzute de lege pentru realizarea

lui.

Pentru aceste rațiuni urmează

a respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC I.I. SRL

BUCUREȘTI cu sediul social în București împotriva deciziei civile nr. 5637 din 3

octombrie 2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială,

nefiind îndeplinite nici una din condițiile prevăzute de art. 317 pct. 1 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de SC I.I. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 5637 din 3

octombrie 2007 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 25 ianuarie 2007.