ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 439/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios

administrativ și fiscal, reclamanții B.A., G.A., D.V., B.A., P.M., S.R., G.M.E.,

M.V., T.A., G.D., S.M., C.M.D., C.I., D.L., Ș.C., F.F., B.M., O.N., V.P., N.E.,

S.I., M.V., M.M., V.D., T.O.C., R.A., M.N., M.V., F.J.D., I.M.C., P.M.C., D.Ș.,

R.C., M.S., I.G.A., S.N., B.M., I.Z.M., M.D., I.F., N.I., R.A., M.Ș., M.L.C., V.I.,

A.E., A.C.A., P.N., D.M., M.C.F., Ș.F., P.F., R.I., D.M., I.C., E.C.D., S.S.D.,

B.M.M., P.M., M.A.C., M.F., M.M., B.I., G.D., V.R., G.J., N.M., C.M.A., C.N., G.I.,

S.M., P.D., B.D., P.G. și M.E. au chemat în judecată A.N.P., M.J. și B.A.G.R. a

A.N.P. solicitând obligarea acestora la plata primei de concediu pe anii 2004,

2005 și 2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

În motivarea în fapt a

cererii reclamanții au arătat, în esență că sunt salariați ai A.N.P.,

funcționari publici cu statut special, având dreptul potrivit art. 34 lit. f)

din Legea nr. 293/2004, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu

salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.

Ulterior, printr-o serie de

legi s-a dispus suspendarea aplicării acestui articol, astfel, art. 9 pct. 7 din

Legea nr. 507/2003 suspendat până la data de 31 decembrie 2004, art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004 suspendă până la data de 31 decembrie 2005; art. 5 alin. (5) din Legea nr. 379/2005 suspendă până la 31 decembrie 2006.

Cum suspendările succesive

și-au încetat aplicabilitatea, reclamanții au susținut că sunt îndreptățiți la

primirea primelor de vacanță, însăși suspendarea fiind neconstituțională și

nelegală în raport cu dispozițiile art. 38 C. muncii precum și art. 53 alin. (1) și alin. (2), (art. 49 din vechea redactare) din Constituția României, din

care rezultă că un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă odată

câștigat nu poate fi anulat.

Prin sentința civilă nr. 773

din 31 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 37605/3/LM/2007, Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de necompetență materială și

declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La data de 24 aprilie 2007 B.A.G.R. a depus la dosarul cauzei o „Notă precizatoare” prin care a

invocat excepția de necompetență materială și excepția de prematuritate a

acțiunii, respinse de Instanță prin încheierea de ședință din 29 mai 2007.

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale pasive a M.J. s-a reținut ca fiind neîntemeiată

întrucât A.N.P., se subordonează direct M.J., reclamanții fiind salariații unei

unități bugetare aflate direct în subordinea acestui minister, iar M.J. are

obligația să vireze fondurile necesare în vederea plății drepturilor către

reclamanți.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1437 din 29 mai 2007 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.J., iar pe fond a

admis acțiunea reclamanților B.A., G.A., D.V., B.A., P.M., S.R., G.M.E., M.V.,

T.A., G.D., S.M., C.M.D., C.I., D.L., Ș.C., F.F., B.M., O.N., V.P., N.E., S.I.,

M.V., M.M., V.D., T.O.C., R.A., M.N., M.V., F.J.D., I.M.C., P.M.C., D.Ș., R.C.,

M.S., I.G.A., S.N., B.M., I.Z.M., M.D., I.F., N.I., R.A., M.Ș., M.L.C., V.I.,

A.E., A.C.A., P.N., D.M., M.C.F., Ș.F., P.F., R.I., D.M., I.C., E.C.D., S.S.D.,

B.M.M., P.M., M.A.C., M.F., M.M., B.I., G.D., V.R., G.J., N.M., C.M.A., C.N.,

G.I., S.M., P.D., B.D., P.G. și M.E. au chemat în judecată A.N.P., M.J. și

B.A.G.R. a A.N.P. obligând pârâții la plata către reclamanți a sumelor

reprezentând primele de vacanță pe perioada 2004 - 2006, actualizate cu

indicele de inflație la data plății.

A respins cererea de chemare

în garanție a M.E.F. ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel prima

Instanță a reținut că pentru reclamanții, salariați ai A.N.P., funcționarii

publici cu statut special s-a prevăzut dreptul, potrivit dispozițiilor art. 34 lit.

f) din Legea nr. 293/2004, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală

cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu și deși, mai

reține Instanța exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost

suspendat pe perioada 2004 - 2006 suspendarea exercițiului dreptului nu

echivalează cu stingerea acestuia, ci are ca efect imposibilitatea temporară a

realizării lui astfel încât suspendarea nu se poate transforma într-o măsură cu

caracter permanent aceasta însemnând însăși încălcarea dreptului.

Împotriva sentinței civile nr.

1437 din 29 mai 2007 au declarat recurs M.J. și B.A.G.R. din cadrul A.N.P. criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenții au susținut în

esență motive similare de recurs cum ar fi:

În ceea ce privește suspendarea

dreptului la prima de concediu prin legi bugetare, Curtea Constituțională a stabilit

în mod constant că dispozițiile referitoare la suspendările dispuse prin legile

bugetului de stat sunt constituționale deoarece prima de concediu nu constituie

un drept constituțional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constituție nu

sunt incidente în privința reglementării lor.

În plus M.J. a criticat

sentința Instanței de Fond în ceea ce privește modul de soluționare al

excepției calității procesuale a ministerului.

La termenul de judecată din

data de 6 februarie 2008, B.A.G.R. București din cadrul A.N.P., prin

reprezentant, a solicitat să se ia act de renunțarea la judecarea recursului

precizând că prin O.U.G. nr. 146/2007 a fost reglementată modalitatea de plată

a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă pentru

funcționarii publici cu statut special.

Potrivit dispozițiilor art. 246 C. proc. civ. reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin

cerere scrisă.

Așa fiind și având în vedere

cererea formulată urmează să se ia act de renunțarea la judecată.

Recursul M.J. este nefondat

pentru următoarele considerente:

Cu privire la

fondul cauzei.

Prin Legea nr. 188/1999

s-a instituit dreptul funcționarilor publici ca,

pe lângă indemnizația de concediu, să li se acorde o primă egală cu

salariul

de bază din luna anterioară plecării în concediu.

Este adevărat

că acordarea primei de vacanță, instituită prin prevederile legale

susmenționate, a fost suspendată în anii 2001 - 2006, prin dispoziții normative

succesive, însă, așa cum corect a reținut și

Instanța

de Fond, suspendarea nu echivalează cu eliminarea dreptului, atâta

vreme

cât nu există nici o dispoziție legală prin care să fi fost înlăturată

existența acestuia.

Astfel,

dreptul la prima de concediu, stabilit inițial prin art. 33 alin. (2) din Legea

nr. l88/1999 (publicată în M. Of. nr. 600 din 8 decembrie 1999), a fost menținut prin art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, în forma republicată (M. Of.

nr. 251 din 22 martie 2004), precum și prin art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999,

în forma republicată

pentru a doua oară (M.

Of. nr. 365 din 29 mai 2007).

Nu se poate

considera, deci, că suspendarea dreptului în perioada respectivă echivalează cu

inexistența sa în cadrul aceleiași perioade, întrucât s-ar încălca principiul

constituțional ce garantează realizarea drepturilor acordate.

De asemenea,

neprevederea în continuare a acestui drept, recunoscut și garantat, nu poate

înlătura existența lui anterioară pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din

Constituția României revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind

cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor art.

1 din Protocolul nr. 1 adițional la

C.A

.D.O.L.

Un astfel de

drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada

pentru care exercițiul său a fost suspendat,

întrucât s-ar ajunge la situația,

inadmisibilă, potrivit căreia un drept

prevăzut de lege să fie lipsit de conținut, printr-o îngrădire nelegitimă a

exercitării lui.

De aceea,

respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea

aplicării legilor adoptate, în spiritul și litera lor, concomitent cu

eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive,

face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de

a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de

lege.

Pentru motivele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat,

menținându-se

sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la

judecarea recursului declarat de A.N.P. – B.A.G.R. împotriva sentinței nr. 1437

din 29 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Respinge recursul declarat

de M.J. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 februarie 2008.