ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 439/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, reclamanții B.A., G.A., D.V., B.A., P.M., S.R., G.M.E., M.V., T.A., G.D., S.M., C.M.D., C.I., D.L., Ș.C., F.F., B.M., O.N., V.P., N.E., S.I., M.V., M.M., V.D., T.O.C., R.A., M.N., M.V., F.J.D., I.M.C., P.M.C., D.Ș., R.C., M.S., I.G.A., S.N., B.M., I.Z.M., M.D., I.F., N.I., R.A., M.Ș., M.L.C., V.I., A.E., A.C.A., P.N., D.M., M.C.F., Ș.F., P.F., R.I., D.M., I.C., E.C.D., S.S.D., B.M.M., P.M., M.A.C., M.F., M.M., B.I., G.D., V.R., G.J., N.M., C.M.A., C.N., G.I., S.M., P.D., B.D., P.G.

și M.E. au chemat în judecată A.N.P., M.J. și B.A.G.R. a A.N.P. solicitând obligarea acestora la plata primei de concediu pe anii 2004, 2005 și 2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. În motivarea în fapt a cererii reclamanții au arătat, în esență că sunt salariați ai A.N.P., funcționari publici cu statut special, având dreptul potrivit art. 34 lit. f) din Legea nr. 293/2004, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.

Ulterior, printr-o serie de legi s-a dispus suspendarea aplicării acestui articol, astfel, art. 9 pct. 7 din Legea nr. 507/2003 suspendat până la data de 31 decembrie 2004, art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004 suspendă până la data de 31 decembrie 2005; art. 5 alin. (5) din Legea nr. 379/2005 suspendă până la 31 decembrie 2006. Cum suspendările succesive și-au încetat aplicabilitatea, reclamanții au susținut că sunt îndreptățiți la primirea primelor de vacanță, însăși suspendarea fiind neconstituțională și nelegală în raport cu dispozițiile art. 38 C. muncii precum și art. 53 alin. (1) și alin. (2), (art. 49 din vechea redactare) din Constituția României, din care rezultă că un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă odată câștigat nu poate fi anulat.

Prin sentința civilă nr. 773 din 31 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 37605/3/LM/2007, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. La data de 24 aprilie 2007 B.A.G.R. a depus la dosarul cauzei o „Notă precizatoare” prin care a invocat excepția de necompetență materială și excepția de prematuritate a acțiunii, respinse de Instanță prin încheierea de ședință din 29 mai 2007. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a M.J.

s-a reținut ca fiind neîntemeiată întrucât A.N.P., se subordonează direct M.J., reclamanții fiind salariații unei unități bugetare aflate direct în subordinea acestui minister, iar M.J. are obligația să vireze fondurile necesare în vederea plății drepturilor către reclamanți. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1437 din 29 mai 2007 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.J., iar pe fond a admis acțiunea reclamanților B.A., G.A., D.V., B.A., P.M., S.R., G.M.E., M.V., T.A., G.D., S.M., C.M.D., C.I., D.L., Ș.C., F.F., B.M., O.N., V.P., N.E., S.I., M.V., M.M., V.D., T.O.C., R.A., M.N., M.V., F.J.D., I.M.C., P.M.C., D.Ș., R.C., M.S., I.G.A., S.N., B.M., I.Z.M., M.D., I.F., N.I., R.A., M.Ș., M.L.C., V.I., A.E., A.C.A., P.N., D.M., M.C.F., Ș.F., P.F., R.I., D.M., I.C., E.C.D., S.S.D., B.M.M., P.M., M.A.C., M.F., M.M., B.I., G.D., V.R., G.J., N.M., C.M.A., C.N., G.I., S.M., P.D., B.D., P.G.

și M.E. au chemat în judecată A.N.P., M.J. și B.A.G.R. a A.N.P. obligând pârâții la plata către reclamanți a sumelor reprezentând primele de vacanță pe perioada 2004 - 2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății. A respins cererea de chemare în garanție a M.E.F. ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel prima Instanță a reținut că pentru reclamanții, salariați ai A.N.P., funcționarii publici cu statut special s-a prevăzut dreptul, potrivit dispozițiilor art. 34 lit. f) din Legea nr. 293/2004, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu și deși, mai reține Instanța exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat pe perioada 2004 - 2006 suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu stingerea acestuia, ci are ca efect imposibilitatea temporară a realizării lui astfel încât suspendarea nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent aceasta însemnând însăși încălcarea dreptului.

Împotriva sentinței civile nr. 1437 din 29 mai 2007 au declarat recurs M.J. și B.A.G.R. din cadrul A.N.P. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenții au susținut în esență motive similare de recurs cum ar fi: În ceea ce privește suspendarea dreptului la prima de concediu prin legi bugetare, Curtea Constituțională a stabilit în mod constant că dispozițiile referitoare la suspendările dispuse prin legile bugetului de stat sunt constituționale deoarece prima de concediu nu constituie un drept constituțional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în privința reglementării lor. În plus M.J. a criticat sentința Instanței de Fond în ceea ce privește modul de soluționare al excepției calității procesuale a ministerului.

La termenul de judecată din data de 6 februarie 2008, B.A.G.R. București din cadrul A.N.P., prin reprezentant, a solicitat să se ia act de renunțarea la judecarea recursului precizând că prin O.U.G. nr. 146/2007 a fost reglementată modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă pentru funcționarii publici cu statut special. Potrivit dispozițiilor art. 246 C. proc. civ. reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. Așa fiind și având în vedere cererea formulată urmează să se ia act de renunțarea la judecată. Recursul M.J. este nefondat pentru următoarele considerente: Cu privire la fondul cauzei. Prin Legea nr. 188/1999 s-a instituit dreptul funcționarilor publici ca, pe lângă indemnizația de concediu, să li se acorde o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.

Este adevărat că acordarea primei de vacanță, instituită prin prevederile legale susmenționate, a fost suspendată în anii 2001 - 2006, prin dispoziții normative succesive, însă, așa cum corect a reținut și Instanța de Fond, suspendarea nu echivalează cu eliminarea dreptului, atâta vreme cât nu există nici o dispoziție legală prin care să fi fost înlăturată existența acestuia. Astfel, dreptul la prima de concediu, stabilit inițial prin art. 33 alin. (2) din Legea nr. l88/1999 (publicată în M. Of. nr. 600 din 8 decembrie 1999), a fost menținut prin art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, în forma republicată (M. Of. nr. 251 din 22 martie 2004), precum și prin art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, în forma republicată pentru a doua oară (M. Of.

nr. 365 din 29 mai 2007). Nu se poate considera, deci, că suspendarea dreptului în perioada respectivă echivalează cu inexistența sa în cadrul aceleiași perioade, întrucât s-ar încălca principiul constituțional ce garantează realizarea drepturilor acordate. De asemenea, neprevederea în continuare a acestui drept, recunoscut și garantat, nu poate înlătura existența lui anterioară pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția României revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.A .D.O.L. Un astfel de drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul său a fost suspendat, întrucât s-ar ajunge la situația, inadmisibilă, potrivit căreia un drept prevăzut de lege să fie lipsit de conținut, printr-o îngrădire nelegitimă a exercitării lui.

De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate, în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege. Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea la judecarea recursului declarat de A.N.P. – B.A.G.R. împotriva sentinței nr. 1437 din 29 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Respinge recursul declarat de M.J. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2008.