ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6687/2013

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

revizuirii

Prin sentința nr. 218

din 18 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția

de neconstituționalitate a Legii nr. 299/2011 și a respins cererea de

revizuire formulată de revizuentul A.D., în contradictoriu cu intimatul S.G.C.D.,

ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că prin cererea formulată, revizuentul

A.D., în temeiul prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a

solicitat revizuirea sentinței civile nr. 628 din 31 ianuarie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

în dosarul nr. 12759/2/2030, prin care instanța a admis excepția autorității de

lucru judecat și a respins capătul principal de cerere pentru autoritate de

lucru judecat.

Instanța a

constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă dintr-o dublă perspectivă,

a lipsei de temei legal și a naturii hotărârii atacate.

Astfel, a apreciat că

cererea de revizuire este lipsită de temei legal, deoarece la data

pronunțării sentinței civile nr. 628 din 31 ianuarie 2012 cât și la data

înregistrării cererii de revizuire, 08 octombrie 2012, art. 21 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004 era abrogat prin Legea nr. 299/2011 (M. Of., nr. 916/22

decembrie 2011, rezultând astfel, un fine de neprimire în materia revizuirii.

În egală măsură, a reținut

că și în ipoteza în care art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu ar fi

fost abrogat la data pronunțării sentinței civile nr. 628 din 31 ianuarie 2012,

dispozițiile acestui motiv de revizuire nu ar fi fost incident cauzei, întrucât

din interpretarea acestui text, rezultă că legiuitorul a impus ca și condiție

de admisibilitate a exercitării unei asemenea căi extraordinare de atac,

caracterul definitiv și irevocabil al sentinței supusă art. 21 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004.

Or, în prezenta cauză

sentința civilă nr. 628 din 31 ianuarie 2012 nu are caracter definitiv și

irevocabil, fiind exercitată calea de atac a recursului de către reclamantul A.D.,

astfel cum rezultă din fișa E. a dosarului nr. 12759/2/2010.

În ceea ce

privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu

excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 299/201, instanța

a constatat că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. (1)

din Legea nr. 47/1992, respectiv soluționarea excepției să

influențeze soluția pe care instanța o va da, deoarece

indiferent de soluția Curții Constituționale, instanța va

respinge cererea ca inadmisibilă.

revizuire

Împotriva acestei

hotărâri, revizuentul A.D. a formulat o nouă cerere de revizuire, în temeiul art.

322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, revizuentul a solicitat anularea sentinței nr. 218 din 13 iunie 2012, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, arătând că încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă din

sentința nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 2594/2/2012.

Consideră revizuentul

că sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire

fiind admisibilă, întrucât este vorba de hotărâri definitive pronunțate de

instanțe care fac parte din sistemul organelor judiciare, hotărârile invocate

sunt potrivnice, în cauză fiind îndeplinită și condiția triplei identități de

părți, obiect și cauză.

intimatului

Prin întâmpinarea

depusă la data de 04 octombrie 2013, intimatul S.C.D. a solicitat respingerea,

ca inadmisibilă, a revizuirii, susținând că nu sunt îndeplinite prevederile art.

322 pct. 7 C. proc. civ., hotărârile judecătorești invocate sunt

pronunțate în cereri diferite de revizuire și nu constituie hotărâri

potrivnice în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra revizuirii

și de drept relevante

Examinând cu

prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 326 alin.

(3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea

revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține

următoarele:

Potrivit art. 322 pct.

7 C. proc. civ., invocat drept temei al cererii, revizuirea se poate cere „dacă

există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de

grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate”.

Rațiunea

reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura

încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat

soluții contrare în dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și

aceleași părți.

Revizuirea nu poate

fi însă admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă nu conțin

toate elementele pentru a se reține existența puterii de lucru judecat.

În speță, revizuentul

susține că prin sentința a cărei anulare se solicită se încalcă puterea de

lucru judecat ce rezultă din sentința nr. 6034 din 24 octombrie 2012

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, în dosarul nr. 2594/2/2012.

Prin sentința nr. 218

din 18 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr. 7548/2/2012, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței nr. 628 din 31 ianuarie 2012, formulată

în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru neîndeplinirea

condiției de admisibilitate cu privire la natura hotărârii atacate, care

nu avea la acel moment caracter definitiv și irevocabil, dar și

pentru lipsa temeiului legal al cererii.

Prin sentința nr.

6034 din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel București a fost respinsă

excepția inadmisibilității cererii și respinsă ca nefondată cererea

de revizuire a sentinței nr. 1077 din 14 februarie 2011 a aceleeași

instanțe, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de 322 pct. 5 C.

proc. civ.

Din analiza

cuprinsului celor două hotărâri rezultă cu evidență că nu există tripla

identitate de elemente: obiect, cauză și părți.

Obiectul și cauza

dosarelor sunt diferite, solicitându-se revizuirea a două hotărâri pentru

motive distincte.

Așa fiind, principiul

autorității de lucru judecat nu este înfrânt prin pronunțarea sentinței nr. 218

din 18 ianuarie 2013, întrucât instanța care a soluționat cererea de revizuire

s-a pronunțat asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate din perspectiva

prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fără a exista vreo

legătură cu obiectul și cauza din dosarul 2594/2/2012 în care s-a pronunțat sentința

nr. 6034 din 24 octombrie care a privit cererea de revizuire a sentinței nr.

1077 din 14 februarie 2011, analizată din perspectiva îndeplinirii condițiilor art.

322 pct. 5 C. proc. civ.

Prin urmare, se

constată că autoritatea de lucru judecat invocată de revizuent privește de fapt

interpretarea de către instanța de judecată, în considerentele celor două hotărâri,

a unor dispoziții legale diferite, respectiv art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

și art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Totodată, observând

întregul ciclu procesual pornit de la acțiunile cu care au fost învestite

Curtea de Apel București și Înalta Curte de Casație și

Justiție, instanța constată că această conduită procesuală a

revizuentului, care a perpetuat litigiul prin exercitarea unei căi de atac

extraordinare de atac în afara cadrului legal stabilit de art. 322 – 328 C.

proc. civ., constituie un abuz de drept, în sensul art. 723 C. proc. civ., care

impune exercitarea drepturilor procesuale cu bună credință și potrivit scopului

în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Formularea prezentei

revizuiri, prin care partea a declanșat o nouă procedură judiciară, care

depășește sfera interesului legitim, întrunește elementele abaterii

judiciare prevăzute de art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

civ. („introducerea, cu rea credință, a unor cereri vădit netemeinice”), motiv

pentru care îi va fi aplicată revizuentului o amendă judiciară în cuantum de

200 lei.

Cu privire la amendă,

hotărârea instanței are caracter executoriu, potrivit art. 108

4

C.

proc. civ. și este susceptibilă de reexaminare în condițiile prevăzute de art. 108

5

C. proc. civ.

al soluției adoptate în revizuire

Având în vedere toate

considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 326 și 328 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, cu

aplicarea prevederilor art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de A.D. împotriva deciziei nr. 218 din 18 ianuarie 2013 a

Curții de Apel București, Secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca inadmisibilă.

În

temeiul art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., aplică

revizuentului sancțiunea cu amendă judiciară în cuantum de 200 lei.

Irevocabilă.

Cu

drept de reexaminare în 15 zile de la comunicare pentru sancțiunea amenzii

judiciare.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2013.