ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6687/2013

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea supusă revizuirii Prin sentința nr. 218 din 18 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 299/2011 și a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D., în contradictoriu cu intimatul S.G.C.D., ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin cererea formulată, revizuentul A.D., în temeiul prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 628 din 31 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 12759/2/2030, prin care instanța a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins capătul principal de cerere pentru autoritate de lucru judecat. Instanța a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă dintr-o dublă perspectivă, a lipsei de temei legal și a naturii hotărârii atacate.

Astfel, a apreciat că cererea de revizuire este lipsită de temei legal, deoarece la data pronunțării sentinței civile nr. 628 din 31 ianuarie 2012 cât și la data înregistrării cererii de revizuire, 08 octombrie 2012, art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 era abrogat prin Legea nr. 299/2011 (M. Of., nr. 916/22 decembrie 2011, rezultând astfel, un fine de neprimire în materia revizuirii. În egală măsură, a reținut că și în ipoteza în care art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu ar fi fost abrogat la data pronunțării sentinței civile nr. 628 din 31 ianuarie 2012, dispozițiile acestui motiv de revizuire nu ar fi fost incident cauzei, întrucât din interpretarea acestui text, rezultă că legiuitorul a impus ca și condiție de admisibilitate a exercitării unei asemenea căi extraordinare de atac, caracterul definitiv și irevocabil al sentinței supusă art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Or, în prezenta cauză sentința civilă nr. 628 din 31 ianuarie 2012 nu are caracter definitiv și irevocabil, fiind exercitată calea de atac a recursului de către reclamantul A.D., astfel cum rezultă din fișa E. a dosarului nr. 12759/2/2010. În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 299/201, instanța a constatat că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv soluționarea excepției să influențeze soluția pe care instanța o va da, deoarece indiferent de soluția Curții Constituționale, instanța va respinge cererea ca inadmisibilă. 2. Cererea de revizuire Împotriva acestei hotărâri, revizuentul A.D.

a formulat o nouă cerere de revizuire, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, revizuentul a solicitat anularea sentinței nr. 218 din 13 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, arătând că încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă din sentința nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 2594/2/2012. Consideră revizuentul că sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire fiind admisibilă, întrucât este vorba de hotărâri definitive pronunțate de instanțe care fac parte din sistemul organelor judiciare, hotărârile invocate sunt potrivnice, în cauză fiind îndeplinită și condiția triplei identități de părți, obiect și cauză.

3. Apărarea intimatului Prin întâmpinarea depusă la data de 04 octombrie 2013, intimatul S.C.D. a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a revizuirii, susținând că nu sunt îndeplinite prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., hotărârile judecătorești invocate sunt pronunțate în cereri diferite de revizuire și nu constituie hotărâri potrivnice în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii 1. Argumente de fapt și de drept relevante Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., invocat drept temei al cererii, revizuirea se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”. Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă nu conțin toate elementele pentru a se reține existența puterii de lucru judecat. În speță, revizuentul susține că prin sentința a cărei anulare se solicită se încalcă puterea de lucru judecat ce rezultă din sentința nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 2594/2/2012.

Prin sentința nr. 218 din 18 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr. 7548/2/2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței nr. 628 din 31 ianuarie 2012, formulată în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru neîndeplinirea condiției de admisibilitate cu privire la natura hotărârii atacate, care nu avea la acel moment caracter definitiv și irevocabil, dar și pentru lipsa temeiului legal al cererii. Prin sentința nr. 6034 din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii și respinsă ca nefondată cererea de revizuire a sentinței nr. 1077 din 14 februarie 2011 a aceleeași instanțe, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de 322 pct. 5 C. proc.

civ. Din analiza cuprinsului celor două hotărâri rezultă cu evidență că nu există tripla identitate de elemente: obiect, cauză și părți. Obiectul și cauza dosarelor sunt diferite, solicitându-se revizuirea a două hotărâri pentru motive distincte. Așa fiind, principiul autorității de lucru judecat nu este înfrânt prin pronunțarea sentinței nr. 218 din 18 ianuarie 2013, întrucât instanța care a soluționat cererea de revizuire s-a pronunțat asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate din perspectiva prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fără a exista vreo legătură cu obiectul și cauza din dosarul 2594/2/2012 în care s-a pronunțat sentința nr. 6034 din 24 octombrie care a privit cererea de revizuire a sentinței nr. 1077 din 14 februarie 2011, analizată din perspectiva îndeplinirii condițiilor art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. Prin urmare, se constată că autoritatea de lucru judecat invocată de revizuent privește de fapt interpretarea de către instanța de judecată, în considerentele celor două hotărâri, a unor dispoziții legale diferite, respectiv art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Totodată, observând întregul ciclu procesual pornit de la acțiunile cu care au fost învestite Curtea de Apel București și Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța constată că această conduită procesuală a revizuentului, care a perpetuat litigiul prin exercitarea unei căi de atac extraordinare de atac în afara cadrului legal stabilit de art. 322 – 328 C. proc. civ., constituie un abuz de drept, în sensul art. 723 C. proc.

civ., care impune exercitarea drepturilor procesuale cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Formularea prezentei revizuiri, prin care partea a declanșat o nouă procedură judiciară, care depășește sfera interesului legitim, întrunește elementele abaterii judiciare prevăzute de art. 108 1 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. („introducerea, cu rea credință, a unor cereri vădit netemeinice”), motiv pentru care îi va fi aplicată revizuentului o amendă judiciară în cuantum de 200 lei. Cu privire la amendă, hotărârea instanței are caracter executoriu, potrivit art. 108 4 C. proc. civ. și este susceptibilă de reexaminare în condițiile prevăzute de art. 108 5 C. proc.

civ. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în revizuire Având în vedere toate considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 326 și 328 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, cu aplicarea prevederilor art. 108 1 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva deciziei nr. 218 din 18 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. În temeiul art. 108 1 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., aplică revizuentului sancțiunea cu amendă judiciară în cuantum de 200 lei. Irevocabilă. Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicare pentru sancțiunea amenzii judiciare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2013.