ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4533/2014

Decizia nr. 4533/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2012, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților, pronunțarea unei hotărâri judecătorești, prin care să se dispună schimbarea în tot a sentinței civile nr. 628 din 31 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2010, în sensul înlăturării excepției autorității de lucru judecat și admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că sentința civilă nr. 628 din 31 ianuarie 2012 a fost pronunțată cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, temeiul de drept al promovării acestei căi extraordinare de atac fiind reprezentat de art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Prin încheierea din data de 06 decembrie 2012, instanța a dispus suspendarea judecății cauzei în baza dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 21 februarie 2013 a fost încuviințată cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de revizuent, în temeiul art. 245 pct. 1 C. proc. civ.

La aceeași dată, Curtea a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 299/2011 formulată de revizuent, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și faptul că, prin Decizia nr. 1039 din 05 decembrie 2012 pronunțată de Curtea Constituțională a fost declarată neconstituțională, în ansamblul ei, Legea nr. 299/2011.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 1230 din 04 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților prin Secretarul General.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență, următoarele aspecte:

Cererea de revizuire formulată în cauză a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Aceste dispoziții legale enunță ca un motiv de revizuire suplimentar, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

La data pronunțării sentinței civile nr. 628 din 31 ianuarie 2012, a cărei revizuire se solicită în cauză, precum și la data sesizării instanței cu cererea de revizuire, art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 era abrogat prin Legea nr. 299/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 21 decembrie 2011.

Prin urmare, s-a apreciat că se impune examinarea admisibilității cererii de revizuire prin raportare la art. 21 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004, din interpretarea căruia rezultă că legiuitorul a impus ca și condiție de admisibilitate pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac, caracterul definitiv și irevocabil al sentinței supusă revizuirii.

În fine, s-a constatat că sentința civilă nr. 628 din 31 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, nu este irevocabilă, fiind declarată calea de atac a recursului de către reclamantul A., împrejurarea rezultată din fișa Ecris a Dosarului nr. x/2/2010.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență că soluția instanței de fond este vădit nefondată, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 322 alin. (1) teza I și teza a II-a C. proc. civ., cât și a dispozițiilor art. 21 alin. (2) teza I și teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

S-a solicitat, în concluzie, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, respectiv curtea de apel, legal învestită cu soluționarea cererii de revizuire, formulată în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este ne fondată pentru următoarele considerente:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă. care poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

De asemenea, se reține că potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, republicată, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

Astfel, revizuirea prevăzută de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este tot o cale extraordinară de atac, ca și cea prevăzută de art. 322 C. proc. civ., numai că motivul pentru care se solicită revizuirea este diferit de cel prevăzut de C. proc. civ.

Având în vedere că dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevăd ca și condiție de admisibilitate a exercitării revizuirii ca hotărârea a cărei revizuire se solicită să fie definitivă și irevocabilă, Înalta Curte constată că soluția instanței de fond prin care s-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă este legală și temeinică, dat fiind că, în speța de față, cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva unei sentințe care nu avea caracter definitiv și irevocabil, fiind exercitată calea de atac a recursului de către reclamantul A.

Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, constată că cererea de față nu întrunește cerințele minime de admisibilitate prevăzute de lege, întrucât procedând la verificarea sentinței atacate, a rezultat că aceasta nu se încadrează în condițiile stabilite de dispozițiile legale.

Văzând și dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, recursul va fi respins ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1230 din 04 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2014.