ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6684/2013

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

revizuirii

Prin sentința nr. 3975

din 13 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva

sentinței nr. 1329 din 8 noiembrie 1999 a aceleeași instanțe, în contradictoriu cu intimatul S.G.C.D., întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut, că art. 322 C. proc. civ.,

permite atacarea pe calea extraordinară de atac a revizuirii a hotărârilor

judecătorești definitive în instanța de apel sau prin neapelare, sau a unei

hotărâri dată de o instanță de recurs dar numai atunci când evocă fondul cauzei

dedusă judecății.

În speță, sentința

atacată nu este o hotărâre judecătorească care să evoce fondul pentru a fi

susceptibilă de a fi atacată pe calea revizuirii, deoarece nu a fost soluționat

fondul pretenției deduse judecății, ci a fost declinată competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

revizuire

Împotriva sentința nr.

3975 din 13 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.D. a formulat cerere de

revizuire, invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea fiind

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, sub nr. 5213/1/2012.

În motivarea căii de

atac, revizuentul a solicitat anularea sentinței nr. 3975 din 13 iunie 2012, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, arătând că încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă din Decizia nr.

458 din 21 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I civilă, în dosarul nr. 3833/1/2010.

Consideră revizuentul

că sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire

fiind admisibilă, întrucât este vorba de hotărâri definitive pronunțate de

instanțe care fac parte din sistemul organelor judiciare, hotărârile invocate

sunt potrivnice, în cauză fiind îndeplinită și condiția triplei identități de

părți, obiect și cauză.

intimatului

Prin întâmpinarea

depusă la data de 18 februarie 2013, intimatul S.C.D. a solicitat respingerea,

ca inadmisibilă, a revizuirii, susținând că în cauză nu sunt îndeplinite

prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., hotărârile judecătorești invocate nu

constituie hotărâri potrivnice în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ.

Prin încheierea nr. 834

din 20 februarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I civilă, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia spre

competentă soluționare Secției de contencios administrativ și

fiscal a aceleeași instanțe.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Secției de contencios administrativ a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, sub nr. 5213/1/2012*.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra revizuirii

și de drept relevante

Examinând cu

prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 326 alin.

(3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea

revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține

următoarele:

Potrivit art. 322 pct.

7 C. proc. civ., invocat drept temei al cererii, revizuirea se poate cere „dacă

există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de

grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate”.

Rațiunea reglementării

acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea

principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții

contrare în dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și aceleași

părți.

Revizuirea nu poate

fi însă admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă nu conțin

toate elementele pentru a se reține existența puterii de lucru judecat.

În speță, revizuentul

susține că prin sentința a cărei anulare se solicită se încalcă puterea de

lucru judecat ce rezultă din decizia civilă nr. 458/2011 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Prin sentința nr. 3975

din 13 iunie 2012 pronunțată în dosarul nr. 2588/2/2012, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței nr. 1329 din 8 noiembrie 1999, formulată

în baza art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru neîndeplinirea condiției de

admisibilitate prevăzute de art. 322 C. proc. civ., că hotărârea atacată să

evoce fondul.

Prin Decizia nr. 458

din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală, considerată de parte potrivnică sentinței Curții

de apel, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 1604

din 31 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a civilă, pentru

neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Din analiza

cuprinsului celor două hotărâri (sentința nr. 3975/2012 și decizia nr. 458/2011)

rezultă cu evidență că nu există identitate de obiect, cauză și părți.

Obiectul și cauza

dosarelor sunt diferite, solicitându-se revizuirea a două hotărâri pentru

motive distincte.

Așa fiind, principiul

autorității de lucru judecat nu este înfrânt prin pronunțarea sentinței nr. 3975

din 13 iunie 2012, întrucât instanța care a soluționat cererea de revizuire s-a

pronunțat asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate din perspectiva

prevederilor art. 322 C. proc. civ., fără a exista vreo legătură cu obiectul și

cauza din dosarul nr. 3833/1/2010 în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 458

din 21 ianuarie 2011 care a privit cererea de revizuire a deciziei nr. 1604 din

31 martie 2010, cerere analizată din perspectiva îndeplinirii condițiilor art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

Prin urmare, se

constată că autoritatea de lucru judecat invocată de revizuent privește de fapt

interpretarea de către instanța de judecată, în considerentele celor două

hotărâri, a unor dispoziții legale diferite, respectiv art. 322 și art. 322 pct.

7 C. proc. civ.

Totodată, observând

întregul ciclu procesual pornit de la acțiunile cu care au fost învestite

Curtea de Apel București și Înalta Curte de Casație și

Justiție, instanța constată că această conduită procesuală a

revizuentului, care a perpetuat litigiul prin exercitarea unei căi de atac

extraordinare de atac în afara cadrului legal stabilit de art. 322 – art. 328 C.

proc. civ., constituie un abuz de drept, în sensul art. 723 C. proc. civ., care

impune exercitarea drepturilor procesuale cu bună credință și potrivit scopului

în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Formularea prezentei

revizuiri, prin care partea a declanșat o nouă procedură judiciară, care

depășește sfera interesului legitim, întrunește elementele abaterii

judiciare prevăzute de art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

civ. („introducerea, cu rea credință, a unor cereri vădit netemeinice”), motiv

pentru care îi va fi aplicată revizuentului o amendă judiciară în cuantum de

200 lei.

Cu privire la amendă,

hotărârea instanței are caracter executoriu, potrivit art. 108

4

C.

proc. civ. și este susceptibilă de reexaminare în condițiile prevăzute de art. 108

5

C. proc. civ.

al soluției adoptate în revizuire

Având în vedere toate

considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 326 și 328 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă. cu aplicarea

prevederilor art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a)) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de A.D. împotriva sentinței nr. 3975 din 13 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca

inadmisibilă.

În

temeiul art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., aplică

revizuentului sancțiunea cu amendă judiciară în cuantum de 200 lei.

Irevocabilă.

Cu

drept de reexaminare în 15 zile de la comunicare pentru sancțiunea amenzii

judiciare.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2013.