ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6684/2013

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea supusă revizuirii Prin sentința nr. 3975 din 13 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva sentinței nr. 1329 din 8 noiembrie 1999 a aceleeași instanțe, în contradictoriu cu intimatul S.G.C.D., întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, că art. 322 C. proc. civ., permite atacarea pe calea extraordinară de atac a revizuirii a hotărârilor judecătorești definitive în instanța de apel sau prin neapelare, sau a unei hotărâri dată de o instanță de recurs dar numai atunci când evocă fondul cauzei dedusă judecății.

În speță, sentința atacată nu este o hotărâre judecătorească care să evoce fondul pentru a fi susceptibilă de a fi atacată pe calea revizuirii, deoarece nu a fost soluționat fondul pretenției deduse judecății, ci a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. 2. Cererea de revizuire Împotriva sentința nr. 3975 din 13 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.D. a formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. 5213/1/2012.

În motivarea căii de atac, revizuentul a solicitat anularea sentinței nr. 3975 din 13 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, arătând că încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă din Decizia nr. 458 din 21 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. 3833/1/2010. Consideră revizuentul că sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire fiind admisibilă, întrucât este vorba de hotărâri definitive pronunțate de instanțe care fac parte din sistemul organelor judiciare, hotărârile invocate sunt potrivnice, în cauză fiind îndeplinită și condiția triplei identități de părți, obiect și cauză.

3. Apărarea intimatului Prin întâmpinarea depusă la data de 18 februarie 2013, intimatul S.C.D. a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a revizuirii, susținând că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., hotărârile judecătorești invocate nu constituie hotărâri potrivnice în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Prin încheierea nr. 834 din 20 februarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia spre competentă soluționare Secției de contencios administrativ și fiscal a aceleeași instanțe. Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. 5213/1/2012*.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii 1. Argumente de fapt și de drept relevante Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocat drept temei al cererii, revizuirea se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”. Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă nu conțin toate elementele pentru a se reține existența puterii de lucru judecat. În speță, revizuentul susține că prin sentința a cărei anulare se solicită se încalcă puterea de lucru judecat ce rezultă din decizia civilă nr. 458/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Prin sentința nr. 3975 din 13 iunie 2012 pronunțată în dosarul nr. 2588/2/2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței nr. 1329 din 8 noiembrie 1999, formulată în baza art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., pentru neîndeplinirea condiției de admisibilitate prevăzute de art. 322 C. proc. civ., că hotărârea atacată să evoce fondul. Prin Decizia nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, considerată de parte potrivnică sentinței Curții de apel, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 1604 din 31 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a civilă, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Din analiza cuprinsului celor două hotărâri (sentința nr. 3975/2012 și decizia nr. 458/2011) rezultă cu evidență că nu există identitate de obiect, cauză și părți.

Obiectul și cauza dosarelor sunt diferite, solicitându-se revizuirea a două hotărâri pentru motive distincte. Așa fiind, principiul autorității de lucru judecat nu este înfrânt prin pronunțarea sentinței nr. 3975 din 13 iunie 2012, întrucât instanța care a soluționat cererea de revizuire s-a pronunțat asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate din perspectiva prevederilor art. 322 C. proc. civ., fără a exista vreo legătură cu obiectul și cauza din dosarul nr. 3833/1/2010 în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 458 din 21 ianuarie 2011 care a privit cererea de revizuire a deciziei nr. 1604 din 31 martie 2010, cerere analizată din perspectiva îndeplinirii condițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Prin urmare, se constată că autoritatea de lucru judecat invocată de revizuent privește de fapt interpretarea de către instanța de judecată, în considerentele celor două hotărâri, a unor dispoziții legale diferite, respectiv art. 322 și art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Totodată, observând întregul ciclu procesual pornit de la acțiunile cu care au fost învestite Curtea de Apel București și Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța constată că această conduită procesuală a revizuentului, care a perpetuat litigiul prin exercitarea unei căi de atac extraordinare de atac în afara cadrului legal stabilit de art. 322 – art. 328 C. proc. civ., constituie un abuz de drept, în sensul art. 723 C. proc.

civ., care impune exercitarea drepturilor procesuale cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Formularea prezentei revizuiri, prin care partea a declanșat o nouă procedură judiciară, care depășește sfera interesului legitim, întrunește elementele abaterii judiciare prevăzute de art. 108 1 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. („introducerea, cu rea credință, a unor cereri vădit netemeinice”), motiv pentru care îi va fi aplicată revizuentului o amendă judiciară în cuantum de 200 lei. Cu privire la amendă, hotărârea instanței are caracter executoriu, potrivit art. 108 4 C. proc. civ. și este susceptibilă de reexaminare în condițiile prevăzute de art. 108 5 C. proc.

civ. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în revizuire Având în vedere toate considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 326 și 328 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă. cu aplicarea prevederilor art. 108 1 alin. (1) pct. 1 lit. a)) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva sentinței nr. 3975 din 13 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. În temeiul art. 108 1 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., aplică revizuentului sancțiunea cu amendă judiciară în cuantum de 200 lei. Irevocabilă. Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicare pentru sancțiunea amenzii judiciare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2013.