ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2920/2011

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, sub numărul 915/2/2009, reclamantul S.M. a chemat în judecată

pârâtul Ministerul Sănătății Publice, deoarece nu i-a răspuns la petiția nr.

43116 din 01 august 2008 și nici la petiția cu același sens, trimisă cu

scrisoare recomandată din data de 19 septembrie 2008, serie C029 - 30010120.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că deși a trimis cele două petiții către pârât,

acesta nu a înțeles să îi răspundă nici până în prezent, necomunicarea

relațiilor solicitate împiedicându-1 să își rezolve problemele determinate de

afecțiunile medicale de care suferă.

Prin

încheierea din data de 22 aprilie 2009, Curtea a dispus încuviințarea cererii

de ajutor public judiciar, sub forma asistenței unui avocat, formulată de către

parte.

Prin

întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Sănătății a invocat excepția de

netimbrare a acțiunii, a lipsei de obiect, solicitând și respingerea acțiunii

ca neîntemeiată, deoarece pârâtul nu a putut să identifice pretențiile concrete

ale reclamantului pentru a putea să îi răspundă, indicându-i-se să revină cu o

precizare în acest sens.

Prin sentința

nr. 2349 din 17 mai 2010, Curtea de Apel București a respins excepțiile

netimbrării și lipsei de obiect a acțiunii și a admis în parte acțiunea

formulată de reclamantul S.M., obligând pârâtul să răspundă reclamantului la

petiția înregistrată sub nr. 43116 din 01 august 2008 și a respins în rest

acțiunea.

Sub aspectul

excepțiilor invocate, Curtea a constatat că acțiunea a fost corespunzător

timbrată, prin chitanța și timbrul judiciar, astfel încât excepția invocată

este neîntemeiată.

A mai

constatat Curtea că pârâtul nu și-a îndeplinit conform prevederilor legale

obligația de a răspunde integral reclamantului, astfel încât și excepția

rămânerii fără obiect a cauzei, este neîntemeiată.

Sub aspectul

fondului, Curtea a reținut că deși reclamantul a formulat două petiții,

respectiv 43116 din 01 august 2008 și cea trimisă cu scrisoare recomandată nr.

51389 din 22 septembrie 2008, totuși pârâtul nu a înțeles până la data

introducerii acțiunii ( februarie 2009), să răspundă în vreun fel și de-abia pe

parcursul judecății, după mai multe termene de judecată, a precizat că a

răspuns în sensul că prin adresa nr. 10207 din 01 aprilie 2010, a comunicat

reclamantului faptul că scrisul este ilizibil și că se impune a reveni cu o

nouă solicitare în acest sens.

Curtea a

apreciat că acest răspuns nu reprezintă o soluționare a doleanțelor reclamantului,

având în vedere pe de o parte, împrejurarea faptului că scrisul reclamantului

este unul lizibil, iar pe de altă parte, faptul că chiar prin intermediul

întâmpinării, pârâtul identifică mai multe dintre problemele pe care

reclamantul le-a ridicat în respectivele cereri.

Având în

vedere împrejurarea că petiția ulterioară, trimisă cu scrisoarea recomandată

nr. 51389 din 22 septembrie 2008, reprezintă potrivit susținerii reclamantului,

o revenire asupra cererii inițiale (prin folosirea sintagmei „cu același

sens") și având în vedere și dispozițiile art. 2 din Legea nr. 554/2004,

Curtea a constatat că pârâtul în mod nejustificat, nu și-a îndeplinit această

obligație legală de a soluționa cererea reclamantului în termenul legal.

Împotriva

sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul S.M.,

invocând motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc

civ., respectiv instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut.

După

examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauza, Înalta

Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele

considerente:

Articolul 304

pct. 6 C. proc civ. vizează situațiile de plus petita și extra petita.

Acest motiv de

modificare este expresia principiului disponibilității și a obligației

instanței de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecății.

Conform art. 129

alineatul final C. proc civ., instanța este ținută de limitele învestirii sale

determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât

asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății.

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, sub numărul 915/2/2009, reclamantul S.M. a chemat în judecată

pârâtul Ministerul Sănătății Publice, deoarece nu i-a răspuns la petiția nr.

43116 din 01 august 2008 și nici la petiția cu același sens, trimisă cu

scrisoare recomandată din data de 19 septembrie 2008, serie C029 - 30010120.

Prin sentința

recurată instanța de fond în mod corect a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul S.M., obligând pârâtul să răspundă acestuia la petiția înregistrată

sub nr. 43116 din 01 august 2008 și a respins în rest acțiunea, pronunțându-se

astfel în limitele în care a fost învestită, făcând aprecieri numai asupra

obiectului pricinii deduse judecății.

Pe de altă

parte instanța are obligația de a se pronunța cu privire la toate capetele de

cerere cu judecata cărora a fost învestită, respectiv față de toate părțile

implicate în conflictul judiciar. De asemenea soluția trebuie să rezulte din

dispozitivul hotărârii.

Față de cele

anterior menționate și analizând sentința recurată se constată că motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc civ. nu este aplicabil.

Criticile

recurentului nu pot fi primite, instanța de fond pronunțându-se asupra unei

cereri care a făcut obiectul cauzei deduse judecății și în conformitate cu

dispozițiile procedurale menționate a soluționat în mod corect acțiunea de față

în limitele căreia a fost legal învestită.

Pentru

considerentele expuse instanța urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge

recursul declarat de S.M. împotriva sentinței nr. 2349 din 17 mai 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 mai 2011.