ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4474/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4474/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Acțiunea introductivă

Prin cererea

înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a de

contencios administrativ și fiscal, la data de 30 decembrie 2008, reclamanta I.C.

a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății,

obligarea la soluționarea memoriului său, înregistrat din 3 noiembrie 2008,

sancționarea pe cale judecătorească a funcționarilor publici care se fac

vinovați de nesoluționarea memoriului în termen legal, obligarea pârâtului la

plata daunelor morale în cuantum de 800.000 RON, obligarea pârâtului la plata

daunelor materiale, respectiv salariul său de asistentă medicală pe o perioadă

de 15 ani (perioadă pe care o mai avea de lucrat până la pensionare), sumă indexată

și reactualizată și la plata sumei de 2.400 de euro, reprezentând cursul său de

pregătire profesională, pe care urma să îl efectueze, precum și la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă

nr. 830 din

27

februarie 2009

pronunțată de

Tribunalul

București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția

necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare în favoarea

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

în raport de rangul de autoritate centrală al pârâtului, cauza fiind înregistrată

pe rolul acestei instanțe la data de 23 martie 2009, sub același număr.

2.Hotărârea Curții de

Apel

Prin sentința nr. 523

din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților

Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București, C.M. și I.M. și, în consecință,

a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu acești pârâți, ca

fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală.

Instanța a respins excepțiile

lipsei de obiect a acțiunii, a tardivității, inadmisibilității și autorității de

lucru judecat, ca neîntemeiate și a respins cererea formulată de reclamanta I.C.

în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Sănătății,

ca

neîntemeiată

.

S-a respins, de asemenea,

cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă C.M. în contradictoriu cu

reclamanta-pârâtă I.C., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că în fața acestei instanțe, reclamanta și-a

completat acțiunea în privința cadrului procesual, chemând în judecată în calitate

de pârâți și pe C.M. și I.M., în calitate de consilier juridic în Direcția Legislativă

și Asistență Juridică, respectiv director general al Direcției Generale Organizare,

Resurse Umane, Dezvoltare Profesională și Salarizare din cadrul Ministerului Sănătății,

pe motiv că sunt persoane direct implicate în nesoluționarea memoriului său din

3 noiembrie 2008. Reclamanta a solicitat obligarea celor două pârâte, persoane fizice,

la plata unor despăgubiri (sub forma daunelor materiale, morale și a cheltuielilor

de judecată) în valoare de 15.000 lei fiecare, în solidar cu Ministerul Sănătății,

precum și aplicarea unor sancțiuni, sub forma unei penalități de 20% din salariul

minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, conducătorului autorității

publice, în caz de neexecutare în termen de 7 zile de la data rămânerii irevocabile

a hotărârii instanței.

Ulterior, reclamanta și-a

completat cadrul procesual antrenând în proces și pe pârâta Direcția de Sănătate

Publică a Municipiului București, pentru nesoluționarea memoriului din 3 noiembrie

2008 expediat de Ministerul Sănătății, solicitând obligarea acestei pârâte la plata

unei despăgubiri, sub forma daunelor morale, în valoare de 15.000 RON, în solidar

cu Ministerul Sănătății, precum și aplicarea unei penalități de 20% din salariul

minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, conducătorului autorității

publice, în caz de neexecutare în termen de 7 zile de la data rămânerii irevocabile

a hotărârii instanței, cerere de care s-a luat act prin încheierea din data de 24

iunie 2009.

Pârâtele C.M. și I.M.

au formulat întâmpinări, prin care au invocat excepția lipsei calității lor procesuale

pasive și lipsa obiectului acțiunii, în esență întrucât obligația de a emite un

răspuns revine autorității căreia i-a fost adresată cererea și nu au fost implicate

în procedura de soluționare a memoriului reclamantei.

Pârâta C.M. a formulat

cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata daunelor

morale în cuantum de 20.000 RON, pe motiv că introducerea sa în judecată și afirmațiile

făcute de reclamantă în cuprinsul cererii o prejudiciază în mod evident, în special

întrucât a fost citată la sediul instituției și a fost supusă unei presiuni psihice,

fiind nevoită să facă demersuri pentru identificarea memoriului reclamantei, despre

care nu știa, pentru a-și putea formula apărări.

Pârâta Direcția de Sănătate

Publică a Municipiului București a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat

excepțiile tardivității formulării cererii modificatoare prin care s-a extins cadrul

procesual în privința sa, a inadmisibilității cererii de introducere a acestei autorități

în cauză în raport de dispozițiile art. 57–59 C. proc. civ., a lipsei calității

sale procesuale pasive, în raport de autoritatea căreia i-a fost adresat memoriul

din 3 noiembrie 2008 și de conținutul acestuia. A invocat, de asemenea, excepția

autorității de lucru judecat față de solicitarea de eliberare a avizului de liberă

practică și a autorizației, întrucât aceste aspecte au făcut obiectul altor două

Dosare, nr. 32416/3/2008, aflat în recurs pe rolul Curții de Apel București, respectiv

nr. 34690/3/2008, cu termen la 30 septembrie 2009, aflat pe rolul Tribunalul București,

secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Instanța de primă jurisdicție

a admis excepția

lipsei

calității procesuale pasive a pârâților Direcția de Sănătate Publică a Municipiului

București, C.M. și I.M. și a respins excepțiile lipsei de obiect a acțiunii, a tardivității,

inadmisibilității și autorității de lucru judecat

, reținând următoarele:

Reclamanta s-a adresat

pârâtului Ministerul Sănătății cu un memoriu ce a fost înregistrat la instituția

pârâtă la data de 3 noiembrie 2008, sub nr. 58.750, prin care a solicitat destituirea

managerului Spitalului Clinic de Urgențe Oftalmologice București, doctor M.P., pretinzând

săvârșirea unor infracțiuni de abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals,

incompetență managerială și necunoașterea dispozițiilor legale.

S-a reținut că memoriul

reclamantei redă nemulțumirea acesteia față de conducerea spitalului în cadrul căruia

a funcționat ca asistentă medicală, în raport de pretinsa implicare a conducerii

în întârzierea prelungirii avizului de liberă practică necesar continuării activității,

ce a condus la desfacerea contractului său individual de muncă.

Față de obiectul memoriului,

Curtea a apreciat că acțiunea reclamantei, formulată în contradictoriu cu pârâții

Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București, C.M. și I.M., nu este susținută

de un raport juridic litigios declanșat anterior, pretinsa nesoluționare a acestuia

neputând fi imputată, nici direct, nici indirect, vreunuia dintre cei trei pârâți,

motiv pentru care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor

pârâți și a respins acțiunea, în contradictoriu cu aceștia, ca fiind introdusă împotriva

unor persoane lipsite de calitate procesuală.

În privința excepțiilor

tardivității și inadmisibilități introducerii în cauză a pârâtei Direcția de Sănătate

Publică a Municipiului București, Curtea a apreciat că excepțiile vizează cererea

completatoare formulată de reclamantă, pentru termenul din 24 iunie 2009, în temeiul

dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., cerere asupra căreia instanța s-a pronunțat,

în sensul admiterii ei, prin încheierea interlocutorie de la acea dată, astfel încât

nu mai poate reveni, pârâta având posibilitatea să critice soluția de admitere a

cererii doar prin exercitarea căii de atac împotriva acestei încheieri odată cu

fondul.

În ceea ce privește excepția

lipsei de obiect a acțiunii, Curtea a apreciat că nu pot fi reținute susținerile

pârâților referitoare la existența unui răspuns adecvat la memoriul reclamantei,

materializat în cuprinsul adresei din 5 decembrie 2008, prin care reclamantei i

s-a comunicat că memoriul său „a fost transmis Autorității de Sănătate Publică a

Municipiului București pentru analiză și răspuns”.

Autoritatea de lucru judecat,

invocată de către pârâta Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București nu

există, raportat la obiectul prezentei acțiuni și cauza juridică a acesteia, ce

vizează constatarea nesoluționării în termenul legal a unei cereri, pricinile indicate

de către pârâtă având alte obiecte și fiind determinate de alte cauze juridice.

Înseși pârâta indică faptul că obiectul celor două dosare față de care a înțeles

să invoce excepția au vizat neeliberarea în termen a unei noi autorizații de liberă

practică, astfel încât nu există tripla identitate impusă de art. 1201 C. civ. cu

privire la părți, obiect și cauză, între cele două litigii, instanța reținând că

nu sunt întrunite cerințele excepției reglementată sub aspect procesual în art.

166 C. proc. civ.

În ceea ce privește cererea

formulată de reclamanta I.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Sănătății

pe fondul său, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată, întrucât, prin raportare

la conținutul memoriului și la solicitarea reclamantei de destituire a managerului

Spitalului Clinic de Urgențe Oftalmologice București, doctor M.P., memoriul său

nu se încadrează în noțiunea generică de petiție la care se impunea trimiterea unui

răspuns potrivit dispozițiilor O.G. nr. 27/2002 privind soluționarea petițiilor,

și nici astfel cum e reglementată de dispozițiile Legii contenciosului administrativ.

Memoriul reclamantei reprezintă,

astfel cum a și fost intitulat, un memoriu și nu o cerere, respectiv o s

esizare

adresată unui organ de jurisdicție sau unui alt organ de stat pentru valorificarea,

recunoașterea sau apărarea unui drept.

În privința cererii reconvenționale

formulată de pârâta-reclamantă C.M. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă I.C.,

Curtea reține că pârâta reclamantă, deși a invocat producerea unui prejudiciu moral

prin citarea sa în cauză, nu a făcut nicio dovadă minimă în privința existenței

condițiilor răspunderii civile delictuale, motiv pentru care o va respinge ca neîntemeiată.

I.C.

Împotriva sentinței primei

instanțe a formulat recurs reclamanta I.C. invocând motivul de modificare prevăzut

de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și susținând că actul juridic dedus judecății a

fost greșit interpretat, schimbându-i-se natura și înțelesul vădit lămurit.

Recurenta a reluat pe

larg aspectele învederate în cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată,

detaliind daunele materiale și morale solicitate sub aspectul cauzei și cuantumului

acestora.

Structurând conținutul

memoriului de recurs redactat olograf, Înalta Curte reține că hotărârea Curții de

apel este combătură în următoarele privințe:

3.1. Instanța a schimbat

înțelesul clar al cererii de chemare în judecată.

Potrivit recurentei, deși

acțiunea era clară și s-a făcut dovada că Ministerul Sănătății nu a răspuns la petiție

conform legii, instanța i-a respins cererea în mod nejustificat.

3.2. Procesul s-a judecat

în lipsa sa.

3.3. Excepțiile invocate

au fost greșit soluționate.

La acest punct recurenta

insistă asupra faptului că instanța nu a cercetat fondul pricinii rezolvând cauza

prin efectul admiterii unor excepții invocate abuziv.

de intimați

În recurs au formulat

întâmpinare numai intimații I.M. și Ministerul Sănătății, solicitând respingerea

recursului ca nefondat.

În combaterea recursului,

intimata I.M. a arătat că recurentei i s-a răspuns la memoriul adresat Ministerului

Sănătății cu adresa din 5 decembrie 2008 care i-a fost trimis prin poștă însă plicul

a fost returnat cu mențiunea „lipsă domiciliu” după expirarea timpului legal de

păstrare la poștă. De asemenea, recurenta a semnat de primire pe răspunsul din 9

iunie 2008 care viza exact aceleași probleme ca și memoriul invocat în prezenta

cauză, fiind îndeplinite condițiile legale pentru clasarea acestuia.

La rândul său, intimatul

Ministerul Sănătății a reiterat considerentele hotărârii fondului referitoare la

conținutul memoriului și a punctat faptul că acesta nu poate fi circumscris unei

petiții în sensul O.G. nr. 27/2002.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate și a apărărilor cuprinse în întâmpinări, precum

și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte

constată că recursul de față este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.

de drept relevante

Recurenta-reclamantă a

învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca petit principal

constatarea nesoluționării în termenul legal de către intimatul-pârât Ministerul

Sănătății a memoriului înregistrat din 3 noiembrie 2008.

Acțiunea judiciară a fost

motivată în drept prin invocarea dispozițiilor art. 8 din O.G. nr. 27/2002 privind

reglementarea activității de soluționare a petițiilor.

Prima instanță, potrivit

motivării expuse la pct. 1.2. din decizie, a reținut că memoriul reclamantei nu

reprezintă o petiție în sensul O.G. nr. 27/2002 ori al Dicționarului Explicativ

al Limbii Române, așa încât nu se impunea trimiterea unui răspuns, acțiunea fiind,

în consecință, nefondată.

Soluția de respingere

a acțiunii ca nefondată este legală și va fi menținută de instanța de control judiciar

însă motivarea în privința petitului principal va fi substituită cu considerentele

de față.

1.1.Referitor la distincția

terminologică memoriu-petiție

Potrivit dispozițiilor

art. 2 din O.G. nr. 27/2002:

„În sensul prezentei ordonanțe,

prin petiție se înțelege cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată

în scris ori prin poșta electronică, pe care un cetățean sau o organizație legal

constituită o poate adresa autorităților și instituțiilor publice centrale și locale,

serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale,

companiilor și societăților naționale, societăților comerciale de interes județean

sau local, precum și regiilor autonome, denumite în continuare autorități și instituții

publice”.

Prin memoriul în discuție,

recurenta-reclamantă solicita „destituirea dr. P.M., managerul spitalului”, reclamând

o serie de pretinse „abuzuri și ilegalități”, săvârșite în legătură cu desfacerea

contractului său individual de muncă, măsură dispusă la data de 9 aprilie 2008.

În raport de conținutul

său efectiv memoriul recurentei reprezintă o reclamație sau sesizare, așa încât

Înalta Curte observă că poate fi circumscris conceptului de „petiție”, potrivit

definiției legale redate anterior, mai ales în contextul în care instanțele de judecată

nu sunt legate de sensul literal al termenilor folosiți de parte, fiind obligate

în baza art. 84 C. proc. civ. să le confere semnificația corectă.

1.2. Referitor la soluționarea

petiției

Potrivit dispozițiilor

art. 10 din aceeași ordonanță:

„

(1)

În cazul

în care un petiționar adresează aceleiași autorități sau instituții publice mai

multe petiții, sesizând aceeași problemă, acestea se vor conexa, petentul urmând

să primească un singur răspuns care trebuie să facă referire la toate petițiile

primite

.

(2)

Dacă după

trimiterea răspunsului se primește o nouă petiție de la același petiționar ori de

la o autoritate sau instituție publică greșit sesizată, cu același conținut, aceasta

se clasează la numărul inițial, făcându-se mențiune despre faptul că s-a răspuns”.

Verificând

răspunsul primit sub semnătură de către recurentă, din 9 iunie 2008 Înalta Curte

constată că în speță de față sunt îndeplinite condițiile art. 10 alin. (2) precitat

pentru clasarea petiției, întrucât aceasta avea același conținut cu cele anterioare.

Astfel, în

răspunsul arătat s-au comunicat, în esență, următoarele:

„La scrisorile

dvs. adresate conducerii Ministerului Sănătății Publice privind destituirea doamnei

dr. P.M. Managerul Spitalului Clinic de Urgență Oftalmologie București și reintegrarea

dvs. în funcția ocupată anterior încetării contractului individual de muncă, vă

comunicăm următoarele:

Din datele

prezentate rezultă că între dvs. și managerul spitalului a intervenit un conflict

de drepturi, …, potrivit prevederilor Legii nr. 168/1999, care este de competența

instanței de judecată ….

Contractul

de management al spitalului public, …, încetează din motivele prevăzute la pct.

VIII din Anexa nr. 1 la ordinul Ministerului Sănătății Publice nr. 922/2006, …,

în care, la această dată, nu se încadrează situația prezentată de dvs.”

În acest context, faptul

de a nu soluționa memoriul din 3 noiembrie 2008, având același conținut cu petițiile

anterioare, nu poate fi imputat Ministerului Sănătății pentru că nu mai subzista

obligația impusă autorității publice de a răspunde în termenul de 30 de zile, prevăzut

de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002.

1.3. Referitor la judecarea

procesului în lipsa reclamantei

Instanța de fond a rămas

în pronunțare la data de 20 ianuarie 2010, în lipsa reclamantei I.C. care avea termen

în cunoștință, pronunțarea fiind amânată la 27 ianuarie 2010 când s-a pronunțat

sentința nr. 523, atacată cu recursul de față.

Potrivit dispozițiilor

art. 129 alin. (1) C. proc. civ.: „părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii,

să urmărească desfășurarea și finalitatea procesului”, în procesele civile (lato

sensu), prezența lor nefiind obligatorie.

Este real că la data de

21 ianuarie 2010, a doua zi după rămânerea instanței în pronunțare, reclamanta a

solicitat prin cererea de la fila 96 repunerea cauzei pe rol, invocând imposibilitatea

de prezentare la termen, însă instanța de judecată nu avea temei legal pentru soluționarea

favorabilă a acesteia în raport de prevederile art. 151 C. proc. civ.

1.4. Referitor la modul

de soluționare a excepțiilor procesuale

La acest punct recurenta

formulează critici cu caracter general în privința modalității de soluționare a

tuturor excepțiilor invocate însă, în mod evident, ea nu are interes să critice

decât soluțiile care i-au fost defavorabile.

Or, în această privință,

rămâne de examinat numai modalitatea de soluționare a excepției privind lipsa calității

procesuale pasive a pârâților Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București,

C.M. și I.M.

Prima instanță a reținut

corect că față de conținutul memoriului astfel cum a fost redat anterior, nu se

poate identifica un raport juridic între recurentă și aceste persoane. Într-adevăr,

nici instanța de recurs nu decelează vreun motiv pentru justificarea legitimității

procesuale a persoanelor indicate, care nu aveau vreo obligație legală în privința

recurentei-reclamante, raportată la memoriul formulat.

instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de I.C. împotriva sentinței

nr. 523 din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 septembrie

2011.