ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 747/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin Sentința civilă nr. 478 din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantele S.M.A. și S.L.G., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D. și a anulat Decizia nr. 6943 din 18 noiembrie 2009 emisă de C.C.S.D. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.C.S.D. susținând că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală. Prin Decizia nr. 5418 din 16 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinței civile nr. 478 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal , ca nefondat.

Prin cererea înregistrată la data de 19 aprilie 2012 pârâta C.C.S.D. a solicitat lămurirea înțelesului dispozitivului Sentinței civile nr. 478 din 25 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 5376/2/2010, în contradictoriu cu S.M.A. și S.L.G., arătând că este că necesară precizarea momentului fazei de la care să fie reluată procedura administrativă având în vedere că Decizia nr. 6943 din 18 noiembrie 2010 emisă de C.C.S.D. a fost anulată. 2.Hotărârea Curții de apel Prin încheierea din 29 mai 2012, Curtea de Apel București a respins cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței civile nr. 478 din 25 ianuarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția aVIII-a, în Dosarul nr. 5376/2/2010, formulată de pârâta C.C.S.D., în contradictoriu cu reclamantele S.M.A.

și S.L.G., ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut în esență că a așa cum s-a reținut în considerentele sentinței pronunțate de instanța de fond, Decizia C.C.S.D. nr. 6943 din 18 noiembrie 2009 a fost anulată întrucât reclamantelor nu le-a fost comunicat raportul de evaluare întocmit în procedura administrativă reglementată de Titlul al VII- lea al Legii nr. 247/2005, astfel că acestea au fost în imposibilitate de a formula obiecțiuni la lucrarea ce le prejudiciază prin stabilirea unei valori a despăgubirilor mult redusă față de o altă lucrare efectuată în cauză anterior.

Prin urmare, s-a arătat în considerentele încheierii atacate că în condițiile în care raportul de evaluare a fost comunicat la o altă adresă de domiciliu decât cea indicată de părți, astfel încât acestea au fost în imposibilitate de a lua cunoștință și eventual de a formula obiecțiuni la evaluarea efectuată, nu se impune explicitarea dispozitivului cu referire la faza/etapa de la care se va relua procedura administrativă prevăzută de Titlul al VII- lea Legea nr. 247/2005. 2. Recursurile exercitate în cauză Împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel București, au declarat recurs reclamantele S.M.A., S.L.G. și pârâta C.C.S.D. reclamantul M.A.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

a). C.C.S.D. a criticat încheierea prin care s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului, arătând că instanța a anulat decizia și a dispus ca după reluarea procedurii administrative, urmează ca pârâta să procedeze în conformitate cu prevederile pct. 13 art. 16 din H.G. nr. 1095/2005. Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului și, pe cale de consecință, precizarea în mod clar fazei din care se va relua procedura administrativă prevăzută de Titlul al VII- lea din Legea nr. 247/2005. b). Reclamantele S.M.A. și S.L.G. au declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 29 mai 2012,, fără a preciza care sunt motivele de nelegalitate pe care se întemeiază. II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursurilor formulate, examinând cauza și încheierea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, va respinge recursul Comisiei Centrale ca nefondat și va constata nulitatea recursului declarat de S.M.A. și S.L.G. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere că cererea de recurs formulată de S.M.A. și S.L.G., la data de 31 iulie 2012, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziții, „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică”. Cum, în cauză, nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță, recursul declarat de reclamante este nul. Cu privire la recursul declarat de pârâta C.C.S.D., Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că, în speță, nu subzistă niciuna din ipotezele prevăzute de art. 281 1 C. proc. civ. Astfel, potrivit art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ. „din același cod „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.

În speța de față, ceea ce înțelege recurenta-pârâtă prin noțiunea de „lămurire a dispozitivului Sentinței nr. 478 din 25 ianuarie 2011” pronunțată de Curtea de Apel București, este ca instanța să specifice faza de la care să fie reluată procedura administrativă având în vedere că Decizia nr. 6943 din 18 noiembrie 2010 emisă de C.C.S.D. a fost anulată. Înalta Curte constată că, prin dispozitivul a cărui lămurire o solicită recurenta-pârâtă, a fost anulată Decizia nr. 6943/2009 emisă de C.C.S.D., reținându-se în considerentele sentinței că raportul de evaluare nu a fost comunicat și reclamantelor conform art. 13.și art. 16 din H.G. nr. 1095/2005, urmând ca după reluarea procedurii să se procedeze în conformitate cu dispozițiile mai sus menționate.

Așadar, instanța de fond, în mod corect, a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței, apreciind că acest dispozitiv este foarte clar. Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constatat nulitatea recursului formulat de S.M.A. și S.L.G. și va respinge ca nefondat recursul formulat de C.C.S.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului formulat de S.M.A. , S.L.G. împotriva Încheierii de ședință din data de 29 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Respinge recursul formulat de C.C.S.D. împotriva aceleiași încheieri, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2013.