ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 747/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin Sentința civilă nr. 478 din 25 ianuarie

2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantele S.M.A. și S.L.G., în

contradictoriu cu pârâta C.C.S.D. și a anulat Decizia nr. 6943 din 18 noiembrie

2009 emisă de C.C.S.D.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta C.C.S.D. susținând că hotărârea primei

instanțe este netemeinică și nelegală.

Prin Decizia nr. 5418

din 16 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins

recursul declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinței

civile nr. 478 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal

, ca nefondat.

Prin

cererea înregistrată la data de 19 aprilie 2012 pârâta C.C.S.D. a solicitat

lămurirea înțelesului dispozitivului Sentinței civile nr. 478 din 25 ianuarie 2011

pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal, în Dosarul nr. 5376/2/2010, în contradictoriu cu S.M.A. și S.L.G.,

arătând că este că necesară precizarea momentului fazei de la care să fie

reluată procedura administrativă având în vedere că Decizia nr. 6943 din 18

noiembrie 2010 emisă de C.C.S.D. a fost anulată.

2.Hotărârea Curții de

apel

Prin încheierea

din 29 mai 2012, Curtea de Apel București a respins

cererea

de lămurire a

dispozitivului Sentinței civile nr. 478 din 25 ianuarie 2011 pronunțate de

Curtea de Apel București, secția aVIII-a, în Dosarul nr.

5376/2/2010,

formulată de

pârâta

C.C.S.D., în contradictoriu cu reclamantele

S.M.A. și S.L.G., ca neîntemeiată.

Pentru a

hotărî astfel, Curtea de apel a reținut în esență că a așa cum s-a reținut în

considerentele sentinței pronunțate de instanța de fond, Decizia C.C.S.D. nr. 6943

din 18 noiembrie 2009 a fost anulată întrucât reclamantelor nu le-a fost

comunicat raportul de evaluare întocmit în procedura administrativă

reglementată de Titlul al VII- lea al Legii nr. 247/2005, astfel că acestea au

fost în imposibilitate de a formula obiecțiuni la lucrarea ce le prejudiciază

prin stabilirea unei valori a despăgubirilor mult redusă față de o altă lucrare

efectuată în cauză anterior.

Prin

urmare, s-a arătat în considerentele încheierii atacate că în condițiile în

care raportul de evaluare a fost comunicat la o altă adresă de domiciliu decât

cea indicată de părți, astfel încât acestea au fost în imposibilitate de a lua

cunoștință și eventual de a formula obiecțiuni la evaluarea efectuată, nu se

impune explicitarea dispozitivului cu referire la faza/etapa de la care se va

relua procedura administrativă prevăzută de Titlul al VII- lea Legea nr. 247/2005.

în cauză

Împotriva încheierii

pronunțate de Curtea de Apel București, au declarat recurs reclamantele S.M.A.,

S.L.G. și pârâta C.C.S.D. reclamantul M.A.E., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

a). C.C.S.D. a

criticat încheierea prin care s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului,

arătând că instanța a anulat decizia și a dispus ca după reluarea procedurii

administrative, urmează ca pârâta să procedeze în conformitate cu prevederile pct.

13 art. 16 din H.G. nr. 1095/2005.

Recurenta-pârâtă a

solicitat admiterea recursului și, pe cale de consecință, precizarea în mod

clar fazei din care se va relua procedura administrativă prevăzută de Titlul al

VII- lea din Legea nr. 247/2005.

b). Reclamantele S.M.A.

și S.L.G. au declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 29 mai 2012,,

fără a preciza care sunt motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor

Înalta Curte, sesizată

cu soluționarea recursurilor formulate, examinând cauza și încheierea atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, va respinge recursul Comisiei Centrale ca nefondat și va

constata nulitatea recursului declarat de S.M.A. și S.L.G.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța a avut în vedere că cererea de recurs formulată de S.M.A.

și S.L.G., la data de 31 iulie 2012, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe

care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor

dispoziții, „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele

de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după

caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

De asemenea, conform

dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. „recursul este nul dacă nu a

fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de

recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică”.

Cum, în cauză, nu

există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de

către instanță, recursul declarat de reclamante este nul.

Cu privire la recursul

declarat de pârâta C.C.S.D., Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța

de fond a apreciat că, în speță, nu subzistă niciuna din ipotezele prevăzute de

art. 281

1

C. proc. civ.

Astfel, potrivit art.

281

1

alin. (1) C. proc. civ. „din același cod „În cazul în care sunt

necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea

dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot

cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să

înlăture dispozițiile potrivnice”.

În speța

de față, ceea ce înțelege recurenta-pârâtă prin noțiunea de „lămurire a

dispozitivului Sentinței nr. 478 din 25 ianuarie 2011” pronunțată de Curtea de Apel București, este ca instanța să specifice

faza de la care să

fie reluată procedura administrativă având în vedere că Decizia nr. 6943 din 18

noiembrie 2010 emisă de C.C.S.D. a fost anulată.

Înalta Curte constată

că, prin dispozitivul a cărui lămurire o solicită recurenta-pârâtă, a fost

anulată Decizia nr. 6943/2009 emisă de C.C.S.D., reținându-se în considerentele

sentinței că raportul de evaluare nu a fost comunicat și reclamantelor conform art.

13.și art. 16 din H.G. nr. 1095/2005, urmând ca după reluarea procedurii

să se procedeze în conformitate cu dispozițiile mai sus menționate.

Așadar, instanța de

fond, în mod corect, a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței,

apreciind că acest dispozitiv este foarte clar.

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constatat nulitatea recursului

formulat de S.M.A. și S.L.G. și va respinge ca nefondat recursul formulat de C.C.S.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursului formulat de S.M.A.

,

S.L.G. împotriva Încheierii de ședință din

data de 29 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Respinge

recursul formulat de C.C.S.D. împotriva aceleiași încheieri, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 februarie 2013.