ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3793/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin încheierea din 21 martie 2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de SC A. SA, prin care solicita investirea cu formulă executorie a Sentinței civile nr. 1950 din 17 iulie 2007 pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr. 11304/1/2005. Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1950 din 17 iulie 2007, a fost respinsă excepția de inadmisibilitate, admisă excepția de nelegalitate a Anexei 13 la H.G. nr. 2060/2004, admisă în parte acțiunea și obligat pârâtul să elibereze reclamantei certificate de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 19540 m.p.

și asupra terenului în suprafață de 4917 m.p. ca teren aflat în coproprietate cu Institutul de Cercetări și Ingineria Mediului București; prin aceeași sentință, a fost respinsă cererea de eliberare a certificatului de atestate a dreptului de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 4038 m.p. restituit intervenienților și a fost admisă cererea de intervenție. Împotriva Sentinței nr. 1950/2007 au formulat recursuri Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și P.P.C. și N.P.F.R., care au fost respinse prin Decizia nr. 3842 din 10 octombrie 2007 pronunțată de Secția contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 554/2004, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile se învestesc cu formulă executorie și se execută silit, în măsura în care s-au acordat cheltuieli de judecată, iar potrivit art. 269 C. proc.

civ., hotărârile judecătorești se învestesc cu formula executorie, dacă legea nu prevede altfel. Cum, în cauză, legea prevede că se poate face învestirea cu formulă executorie numai în măsura în care s-au acordat, prin hotărârea ce se dorește a se învesti, daune și, întrucât nu există posibilitatea executării în condițiile art. 372 și următoarele C. proc. civ., prin executor judecătoresc, a obligațiilor stabilite de instanța de contencios în sarcina autorităților administrative, se apreciază că cererea nu poate fi primită. Legiuitorul a pus la dispoziția creditorului unei obligații astfel stabilite o altă cale legală de constrângere a debitorului său, tocmai având în vedere imposibilitatea executării potrivit dreptului comun a hotărârilor de contencios administrativ.

În concluzie, hotărârea a cărei învestire se solicită nu se încadrează în categoria hotărârilor judecătorești ce pot fi executate prin executorul judecătoresc și, deci, nici nu pot fi învestite cu formulă executorie. 2. Cererea de recurs 2.1. Împotriva acestei hotărâri, considerând-o netemeinică și nelegală, a formulat recurs SC A. SA, invocând ca temei legal prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele critici: - hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei (art. 304 pct. 7); - instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale la care s-a referit, ajungând la situația în care o hotărâre judecătorească irevocabilă nu poate fi pusă în executare, nefiind investită cu formula executorie (art. 304 pct. 9). 2.2.

Recurenta-reclamantă a depus la dosar și concluzii scrise, reluând, în esență, cu alte cuvinte, criticile formulate în cererea de recurs. 3. Soluția instanței de recurs Recursul este nefondat, fiind respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. În cauză, este necontestat că prin hotărârea irevocabilă a cărei executare se urmărește a fi obținută, instanța de contencios administrativ, admițând în parte acțiunea formulată de recurenta-reclamantă, a obligat Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor „să elibereze reclamantei certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 19.540 m.p. conform documentației depuse de reclamantă”.

Or, așa cum a reținut și instanța de fond, în mod judicios, potrivit art. 22 din Legea nr. 554/2004, se învestesc cu formulă executorie și se execută silit, potrivit dreptului comun, doar hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au respins acțiunile formulate potrivit dispozițiilor prezentei legi și s-au acordat cheltuieli de judecată. Astfel fiind, rezultă că primul motiv de recurs este nefondat, considerentele hotărârii fiind corespunzătoare obiectului cauzei, susținerilor părților și dispozițiilor legale aplicabile în cauză, motivarea hotărârii fiind în concordanță cu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, instanța de recurs reține că judecătorul fondului a apreciat în mod corect că titlul executoriu în litigiu este exceptat de la prevederile art. 22 din Legea nr. .554/2004, executarea silită a acesteia urmând să fie realizată în condițiile art. 24 și 25 din aceeași lege, autoritatea publică competentă fiind obligată să elibereze actul administrativ pretins de reclamantă. În concluzie, recursul formulat este nefondat, fiind respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva încheierii din 21 martie 2012 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2012.