ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3793/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3793/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluția instanței
de fond
Prin încheierea din
21 martie 2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de SC A. SA,
prin care solicita investirea cu formulă executorie a Sentinței civile nr. 1950
din 17 iulie 2007 pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr. 11304/1/2005.
Pentru a pronunța
această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr.
1950 din 17 iulie 2007, a fost respinsă excepția de inadmisibilitate, admisă
excepția de nelegalitate a Anexei 13 la H.G. nr. 2060/2004, admisă în parte
acțiunea și obligat pârâtul să elibereze reclamantei certificate de atestare a
dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 19540 m.p. și asupra terenului în suprafață de 4917 m.p. ca teren aflat în coproprietate cu
Institutul de Cercetări și Ingineria Mediului București; prin aceeași sentință,
a fost respinsă cererea de eliberare a certificatului de atestate a dreptului
de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 4038 m.p. restituit intervenienților și a fost admisă cererea de intervenție.
Împotriva Sentinței nr.
1950/2007 au formulat recursuri Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile,
Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și P.P.C. și N.P.F.R., care au fost
respinse prin Decizia nr. 3842 din 10 octombrie 2007 pronunțată de Secția
contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În conformitate cu
dispozițiile art. 22 din Legea nr. 554/2004, hotărârile judecătorești
definitive și irevocabile se învestesc cu formulă executorie și se execută
silit, în măsura în care s-au acordat cheltuieli de judecată, iar potrivit art.
269 C. proc. civ., hotărârile judecătorești se învestesc cu formula executorie,
dacă legea nu prevede altfel.
Cum, în cauză, legea
prevede că se poate face învestirea cu formulă executorie numai în măsura în
care s-au acordat, prin hotărârea ce se dorește a se învesti, daune și,
întrucât nu există posibilitatea executării în condițiile art. 372 și
următoarele C. proc. civ., prin executor judecătoresc, a obligațiilor stabilite
de instanța de contencios în sarcina autorităților administrative, se apreciază
că cererea nu poate fi primită.
Legiuitorul a pus la
dispoziția creditorului unei obligații astfel stabilite o altă cale legală de
constrângere a debitorului său, tocmai având în vedere imposibilitatea
executării potrivit dreptului comun a hotărârilor de contencios administrativ.
În concluzie,
hotărârea a cărei învestire se solicită nu se încadrează în categoria
hotărârilor judecătorești ce pot fi executate prin executorul judecătoresc și,
deci, nici nu pot fi învestite cu formulă executorie.
Cererea de recurs
2.1. Împotriva
acestei hotărâri, considerând-o netemeinică și nelegală, a formulat recurs SC A.
SA, invocând ca temei legal prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și
susținând, în esență, următoarele critici:
- hotărârea instanței
de fond cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei (art. 304 pct.
7);
- instanța de fond a
interpretat în mod greșit dispozițiile legale la care s-a referit, ajungând la
situația în care o hotărâre judecătorească irevocabilă nu poate fi pusă în
executare, nefiind investită cu formula executorie (art. 304 pct. 9).
2.2. Recurenta-reclamantă
a depus la dosar și concluzii scrise, reluând, în esență, cu alte cuvinte,
criticile formulate în cererea de recurs.
Soluția instanței
de recurs
Recursul este
nefondat, fiind respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În cauză, este
necontestat că prin hotărârea irevocabilă a cărei executare se urmărește a fi
obținută, instanța de contencios administrativ, admițând în parte acțiunea
formulată de recurenta-reclamantă, a obligat Ministerul Mediului și
Gospodăririi Apelor „să elibereze reclamantei certificatul de atestare a
dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 19.540 m.p. conform documentației depuse de reclamantă”.
Or, așa cum a reținut
și instanța de fond, în mod judicios, potrivit art. 22 din Legea nr. 554/2004,
se învestesc cu formulă executorie și se execută silit, potrivit dreptului
comun, doar hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au
respins acțiunile formulate potrivit dispozițiilor prezentei legi și s-au
acordat cheltuieli de judecată.
Astfel fiind, rezultă
că primul motiv de recurs este nefondat, considerentele hotărârii fiind
corespunzătoare obiectului cauzei, susținerilor părților și dispozițiilor
legale aplicabile în cauză, motivarea hotărârii fiind în concordanță cu
dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În ceea ce privește
cel de-al doilea motiv de recurs, instanța de recurs reține că judecătorul
fondului a apreciat în mod corect că titlul executoriu în litigiu este exceptat
de la prevederile art. 22 din Legea nr. .554/2004, executarea silită a acesteia
urmând să fie realizată în condițiile art. 24 și 25 din aceeași lege,
autoritatea publică competentă fiind obligată să elibereze actul administrativ
pretins de reclamantă.
În concluzie,
recursul formulat este nefondat, fiind respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de SC A. SA împotriva încheierii din 21 martie 2012 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 septembrie 2012.