ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 981/2008

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15 septembrie 2004,

reclamanta SC A. SA a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Mediului și Gospodăririi

Apelor și cu Institutul de Cercetări și Inginerie a Mediului, să se constate dreptul

său de proprietate, împreună cu cel de-al doilea pârât, asupra a două terenuri în

suprafață de 23.578 m.p. și respectiv, 4.917 m.p., situate în București, Splaiul

I.

Prin sentința civilă

nr. 730 din 19 aprilie 2005 Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului II și a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei,

admițând cererea de intervenție formulată de P.P.C. și N.P.F.R.

Urmare a recursului declarat

de reclamanți, Înalta Curte a casat sentința Curții de Apel și a trimis cauza spre

rejudecare.

După casare, prin sentința

civilă nr. 1950 din 17 iulie 2007 a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii

invocată de intervenienți, s-a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamanți,

constatându-se nelegalitatea Anexei nr. 13 din H.G. nr. 2060/2004. S-a admis în

parte acțiunea reclamantei, fiind obligat Ministerul Mediului să-i elibereze acesteia

certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafață

de 19.540 m.p. și respectiv, 4.917 m.p.

A fost admisă cererea

de intervenție formulată cu privire la suprafața de 4.038 m.p. restituită intervenienților.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că societatea reclamantă s-a constituit în temeiul dispozițiilor art. 17

din Legea nr. 15/1990, act normativ prin care a operat și transferul dreptului de

proprietate din fosta proprietate socialistă de stat, în patrimoniul societății

astfel înființată.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs Ministerul Mediului, Ministerul Economiei și Finanțelor, Guvernul

României, precum și intervenienții.

Prin decizia nr. 3842

din 10 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondate recursurile declarate.

Împotriva acestei ultime

hotărâri a formulat contestație în anulare Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile,

susținând în esență că instanța de recurs, din eroare nu a observat lipsa capacității

de folosință și a celei de exercițiu a A., la momentul încheierii Protocolului.

Contestația în anulare

este neîntemeiată pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor

art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând

recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul

dintre motivele de modificare sau casare.

Invocarea de către contestatoare

a lipsei capacității de folosință și a celei de exercitare a A., la momentul încheierii

Protocolului, nu constituie o eroare materială în sensul prevăzut de textul indicat,

fiind de altfel examinată de instanța de recurs.

Așa fiind se va respinge

contestația în anulare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile împotriva deciziei

civile nr. 3842 din 10 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 martie 2008.